Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 03 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, având în vedere soluţionarea nefavorabilă a contestaţiei formulată la Ordinul de salarizare 676/C/2016, obligarea pârâtului ca, începând cu 01 martie 2013 şi ulterior cu 01 martie 2015, să emită alte ordine de salarizare şi să modifice indemnizaţia brută de încadrare prin adăugarea a 10% şi respectiv a 15% din indemnizaţia de încadrare, ca urmare a schimbării condiţiilor referitoare la vechimea în funcţie începând cu 01 martie 2013 - să modifice indemnizaţia brută de încadrare cu 10% aferente unei vechimi în magistratură de la 3 la 5 ani - începând cu 01 martie 2015 - să modifice indemnizaţia brută de încadrare cu 15% aferente unei vechimi în magistratură de la 5 la 10 ani, obligarea pârâtului să-i emită începând cu data de 11 noiembrie 2012 alte Ordine de salarizare în care să-i acorde sporul pentru condiţii de muncă grele de 15% din indemnizaţia lunară de încadrare, a sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de 25% şi a sporului pentru păstrarea confidenţialităţii de 5% fiecare aplicate la indemnizaţia lunară de încadrare, indemnizaţie de încadrare stabilită prin Ordinele de salarizare emise de Ministerul Justiţiei potrivit punctului I, să-i calculeze şi să-i plătească drepturile salariale neplătite, actualizate cu rata indicelui de inflaţie la momentul plăţii şi la plata dobânzii legale corespunzătoare acestor drepturi salariale neplătite de la momentul datorării şi până la plata lor efectivă, cu cheltuielile de judecată.
La data de 29 iunie 2016 reclamanta a depus cerere modificatoare prin care a arătat că înţelege să modifice capătul doi al acţiunii în sensul că solicită obligarea pârâtului să-i emită începând cu data de 11 noiembrie 2012 alte Ordine de salarizare prin care să-i acorde sporul pentru condiţii de muncă grele de 15% din indemnizaţia lunară de încadrare, a sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de 25% şi a sporului pentru păstrarea confidenţialităţii de 5% fiecare aplicate la indemnizaţia lunară de încadrare, indemnizaţie stabilită prin ordinele de salarizare emise de Ministerul Justiţiei.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 3877 din 06 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
- a respins cererea de suspendare a cauzei;
- a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei;
- a obligat pârâtul să emită, începând cu 11 noiembrie 2012, alte ordine de salarizare prin care să-i acorde sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15% aplicat la indemnizaţia lunară de încadrare, sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de 25%, aplicat la indemnizaţia lunară de încadrare şi sporul pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicat la indemnizaţia lunară de încadrare şi să achite diferenţele salariale rezultate, actualizate cu rata inflaţiei aferentă perioadei cuprinse între data scadenţei fiecărei sume acordate cu titlul de diferenţă salarială şi data plăţii efective a acestor sume;
- a obligat pârâtul să emită pentru reclamanta noi ordine de încadrare salarială, pentru perioada ce începe cu data de 09 aprilie 2015, conform art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015 şi să achite diferenţele salariale rezultate, actualizate cu rata inflaţiei aferentă perioadei cuprinse între data scadenţei fiecărei sume acordate cu titlul de diferenţă salarială şi data plăţii efective a acestor sume;
- a obligat pârâtul la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate în baza prezentei hotărâri pentru perioada cuprinsă între data scadenţei fiecărei sume acordate cu titlul de diferenţă salarială şi data plăţii efective a acestor sume;
- a respins cererea referitoare la majorarea indemnizaţiei cu procentele de 10% şi respectiv 15% pentru perioada anterioară datei de 09 aprilie 2015, ca neîntemeiată, hotărârea fiind executorie.
3. Cererea de recurs exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 3877 din 06 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului şi casarea în parte a sentinţei recurate atacate, în sensul respingerii în integralitate a cererii de chemare în judecată.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate.
5. Încheierea de suspendare a judecăţii
Prin încheierea de şedinţă din 27 februarie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecăţii recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 3877 din data de 6 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:
"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".
Conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:
"(1) Instanţa poate suspenda judecata:
(…)
1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;"
Totodată, potrivit art. 415 C. proc. civ.:
"Judecata cauzei suspendate se reia:
1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor;
2. prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părţii interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6;
3. din oficiu, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv în cazurile prevăzute de art. 520 alin. (2) şi (4), după pronunţarea hotărârii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
4. prin alte modalităţi prevăzute de lege".
Astfel, în situaţia suspendării facultative a judecăţii dispuse ca urmare a faptului că dezlegarea cauzei depinde, în parte, de soluţia ce va fi pronunţată într-un alt dosar, respectiv ipoteza din prezenta cauză dedusă judecăţii, procesul se reia la cererea părţii interesate şi nu din oficiu, de instanţă, aspect ce nu reprezintă altceva decât o aplicare particulară a principiului disponibilităţii, ce guvernează procesul civil.
În cazul în care a fost suspendată judecarea cauzei, termenul de perimare începe să curgă de la momentul la care a încetat cauza care a determinat suspendarea, acesta fiind momentul de la care părţile au obligaţia de a solicita repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecăţii.
Conform art. 418 alin. (1) C. proc. civ., "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată".
Aceste dispoziţii legale conduc la concluzia că termenul de perimare începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în cauza ce a provocat suspendarea. Deci, este evident că, după pronunţarea hotărârii, încetează cauza suspendării şi începe să curgă termenul de perimare.
Or, cauza care a provocat suspendarea, respectiv dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost soluţionat definitiv prin decizia civilă nr. 3838 din 30 iunie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2015, înregistrat în cel de al doilea ciclu procesual.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:
"(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;"
Prin urmare, decizia civilă nr. 3838 din 30 iunie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2015, este definitivă de la data pronunţării acesteia, respectiv data de 30 iunie 2022, dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 30 decembrie 2022, în raport de dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
Înalta Curte reţine şi faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu subzistă niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat.
În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia perimării.
Constată perimat recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei în ale cărui drepturi şi obligaţii s-a subrogat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 3877 din 06 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul urmând a se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 17 octombrie 2024.