Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2024
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.10.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj, contestaţie împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 2741 din 14.09.2023 dispuse de către D.G.R.F.P. Craiova, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice, care i-a fost comunicată la data de 18.09.2023, în care este menţionat că trebuie să răspundă solidar cu S.C. B. S.R.L. pentru suma de 5.018.583 RON, din care: debit 3.209.081 RON; dobânzi 1.329.43 RON şi penalităţi 480.068 RON, solicitând anularea totală a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 2741 din 14.09.2023 dispuse de către D.G.R.F.P. Craiova, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj - Serviciu Colectare Executare Silită Persoane Juridice.
La termenul de judecată din 17.11.2023, reclamanta A. a depus cerere de chemare în garanţie a numitului C., în calitate de cesionar al S.C. B. S.R.L., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:
- obligarea chematului în garanţie să recunoască calitatea de acţionar unic şi administrator la S.C. B. S.R.L. şi să plătească către ANAF suma de 5.018.583 RON, din care debit 3.209.081 RON; dobânzi 1.329.43 RON şi penalităţi 480.068 RON; anularea totală a Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. 2741 din 14.09.2023 dispuse de către DGRFP Craiova, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 664 din 15 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal au fost respinse excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia prescripţiei invocate de reclamantă.
A fost admisă acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj.
A fost anulată Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/14.09.2023.
A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în garanţie formulată de reclamantă.
Au fost obligate pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 50 RON cheltuieli de judecată.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi respingerea acţiunii.
În motivarea recursului, a arătat că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este lipsită de temei legal, nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motivarea fiind succintă, fără să aibă în vedere apărările formulate de pârâtă.
Recurenta-pârâtă susţine aplicarea greşită a disp. art. 213 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, măsura este justificată de faptul că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire şi să îşi ascundă patrimoniul.
Astfel, la data de 19.11.2013 a fost declarată starea de insolvabilitate, fără bunuri şi venituri urmăribile a debitorului S.C. B. S.R.L., existând indicii că intimata-reclamantă se va sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, precum golirea conturilor, vânzarea bunurilor, fapt care s-a şi întâmplat, întrucât la câteva zile de la primirea deciziei, aceasta a înstrăinat un teren aflat în proprietate, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x/25.09.2023.
O asemenea atitudine se încadrează în categoria "cazurilor excepţionale" şi constituie o dovadă suficientă a faptului că debitorul se va sustrage de la executare silită sau va îngreuna colectarea.
Este greşită susţinerea primei instanţe în sensul că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii este nemotivată, începând cu data primirii notificării, intimata-reclamantă a început să dezmembreze din terenurile proprietatea acesteia şi să le înstrăineze, încasând în numerar suma de 50.000 RON pentru a evita o eventuală poprire a contului bancar.
Această atitudine a intimatei-reclamante a fost realizată cu scopul de a se sustrage de la executarea silită şi a îngreuna colectarea.
Deşi a fost invitată la organul fiscal pentru a depune punct de vedere, potrivit disp. art. 9 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, intimata-reclamantă nu s-a prezentat şi nu şi-a exprimat punctul de vedere.
În perioada 08.12.2009 - 20.03.2013, reclamantei i-au fost poprite conturile bancare.
Recurenta-pârâtă susţine interpretarea greşită a disp. art. 46 din Legea nr. 265/2022 privind registrul comerţului, art. 50, art. 73 şi art. 131 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, documentele întocmite de notarul public şi nedepuse la ONRC nu pot influenţa starea de drept fiscală, cu consecinţe asupra raporturilor de drept fiscal, reclamanta figurând în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L..
În aceste condiţii, reaua-credinţă se conturează din întregul comportament fiscal inadecvat, orientat spre sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale.
Se mai susţine că în perioada 22.07.2021 - 31.12.2022, conturile societăţii debitoare au fost creditate cu suma totală de 6.384.628 RON, ce reprezintă încasări de la clienţi, iar reprezentanţii societăţii C. şi reclamanta A. au retras în numerar suma de 6.371.705 RON.
Din analiza tuturor informaţiilor şi documentelor referitoare la comportamentul fiscal al debitoarei S.C. B. S.R.L., recurenta-pârâtă consideră că persoana cu atribuţii de conducere, care a organizat şi a coordonat activitatea debitoarei prin acţiunile sale, a provocat insolvabilitatea societăţii, s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale, a acţionat împotriva intereselor societăţii şi a urmărit eludarea legii prin neîndeplinirea obligaţiei de plată a impozitelor, contribuţiilor şi taxelor datorate bugetului general consolidat al statului, în condiţiile în care nerespectarea obligaţiilor privind plata impozitelor şi taxelor către bugetul de stat, a operat în folosul său şi în dauna statului român.
Un astfel de comportament nu poate fi catalogat decât un act de rea-credinţă întrucât măsurile de administrare înfăptuite în numele şi pentru persoana juridică de către reprezentantul legal, au condus la acumularea constantă a datoriilor faţă de stat şi faţă de alte persoane de interes privat.
Concluzionează recurenta-pârâtă în sensul că acumularea datoriilor de către S.C. B. S.R.L. nu reprezintă un fenomen izolat, determinat de situaţia economică nefavorabilă, ci reprezintă expresia modului de operare exercitat de reprezentanţii societăţii în îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege şi actul constitutiv al societăţii, orientat spre sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale.
4. Apărările intimatei Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală, a depus la dosar Declaraţia autentificată sub nr. x/19.09.2024.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analiza motivelor de casare
Prealabil, Înalta Curte reţine că obiectul dosarului îl reprezintă anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/14.09.2023 dispusă de către DGRFP Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Dolj - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane juridice, intimata-reclamantă urmând să răspundă solidar cu S.C. B. S.R.L., pentru suma totală de 5.018.583 RON, din care 3.209.081 RON debit, 1.329.434 RON dobânzi şi 480.068 RON penalităţi.
Măsura a fost dispusă în temeiul art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora "se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, în cazuri excepţionale, respectiv în situaţia în care există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea".
Instanţa de fond a admis acţiunea formulată de reclamanta A. şi a anulat decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, arătând în considerente că măsura are un caracter excepţional şi poate fi luată numai în ipoteza în care există date certe, susţinute de probatoriu, care să ducă la concluzia existenţei pericolului ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul.
Prin urmare, judecătorul fondului a reţinut că decizia atacată este nemotivată, deoarece a reprodus textul art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi argumente din cuprinsul deciziei care au stat la baza angajării răspunderii solidare a reclamantei în raport cu S.C. B. S.R.L., însă acestea nu pot reprezenta motive care să justifice luarea unor măsuri asiguratorii.
A mai reţinut instanţa de fond faptul că nu prezintă relevanţă aspectele invocate prin întâmpinare, întrucât motivarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie să existe în cuprinsul deciziei, iar nu într-un act de procedură din cadrul litigiului.
Instanţa de fond a reţinut şi existenţa actului adiţional la actul constitutiv al S.C. B. S.R.L. autentificat cu nr. x/13.12.2010, prin care reclamanta, în calitate de asociat unic a hotărât transformarea societăţii din S.R.L. cu asociat unic în S.R.L. cu doi asociaţi, prin cooptarea ca nou asociat a domnului C., precum şi hotărârea din data de 22.12.2020, din care rezultă retragerea din societate a reclamantei şi cesionarea întregului aport la capitalul social de 200 RON către C., care rămâne asociat unic şi administrator.
Înalta Curte constată întrunite criticile de nelegalitate invocate de recurenta-pârâtă, întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a disp. art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, fiind îndeplinită condiţia cazului excepţional, când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să-şi risipească patrimoniul periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Din cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii rezultă faptul că intimată-reclamantă nu a răspuns notificărilor prin care a fost invitată la organul fiscal să depună punct de vedere în susţinerea cauzei şi pentru lămurirea faptelor şi împrejurărilor relevante în luarea deciziei referitoare la posibilitatea atragerii răspunderii acesteia în solidar cu societatea debitoare.
Notificările au fost emise la 05.05.2022 şi 03.06.2023, iar la 13.09.2023 s-a întocmit Nota de constatare nr. x/13.09.2023.
Din conţinutul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, a cărei anulare s-a cerut în prezentul dosar, reiese şi împrejurarea conform căreia, în perioada 22.07.2021 - 31.12.2022, conturile societăţii debitoare B. S.R.L. au fost creditate cu suma totală de 6.384.628 RON, încasări de la clienţi.
Suma de 6.371.705 RON a fost retrasă în numerar din conturile societăţii, de către reprezentanţii societăţii C. şi intimata-reclamantă A., ceea ce a determinat ascunderea activelor societăţii faţă de organul fiscal şi a contribuit direct la provocarea insolvabilităţii persoanei juridice debitoare.
În acest sens, este de reţinut că intimata-reclamantă nu a combătut argumentele autorităţii fiscale referitoare la retragerea sumei menţionate, neformulând apărări în niciunul dintre stadiile procesuale ale cauzei.
Organul fiscal a expus în cuprinsul deciziei atacate istoricul fiscal al societăţii debitoare şi comportamentul reprezentanţilor societăţii, arătând că solicitarea de deschidere a procedurii simplificate de insolvenţă prevăzută de Legea nr. 85/2014, împotriva societăţii a fost făcută de creditoarea AJFP Dolj în data de 06.02.2023, că în perioada 02.11.2019 - 28.02.2013 contribuabilul a fost somat printr-un număr de 10 adrese să îşi achite obligaţiile fiscale şi i-au fost poprite conturile în perioada 08.12.2009 - 20.03.2013, aspecte ce conturează o conduită fiscală neadecvată a reprezentanţilor societăţii, orientată spre sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale.
Toate aceste împrejurări conturează întrunirea disp. art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, fiind dovedită intenţia intimatei-reclamante de ascundere a activelor societăţii, risipirea patrimoniului şi îngreunarea colectării obligaţiilor fiscale.
Argumentele prezentate în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii care stau la baza angajării răspunderii solidare a reclamantei în raport cu S.C. B. S.R.L. reprezintă argumente comune luării celor două măsuri, întrucât nu există doar indicii pentru sustragerea de la plată, ci şi fapte constând în retragerea în numerar a sumelor existente în conturile societăţii.
Este adevărat că expunerea privind situaţia dezmembrării terenurilor proprietatea intimatei-reclamante şi vânzarea acestora, astfel cum rezultă din actele de dezmembrare nr. 1152/20.06.2023, nr. 1456/28.07.2023, nr. 1754/06.09.203 şi din Contractele de vânzare-cumpărare nr. x/28.07.2023; nr. 1856/19.09.2023; nr. 1858/19.09.2023, s-a făcut numai în cuprinsul întâmpinării depuse în faţa instanţei de fond, odată cu actele în cauză, însă aceste înscrisuri au fost depuse pentru a se demonstra că debitoarea se sustrage de la executarea obligaţiei solidare, prin risipirea patrimoniului şi îngreunarea colectării.
Or, disp. art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală se consideră a fi îndeplinite în situaţia existenţei unui pericol în sensul arătat şi nu a încheierii unor acte, de exemplu, care să demonstreze că debitorul deja s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale.
Înalta Curte reţine că actele de dezmembrare şi de vânzare-cumpărare a terenurilor au fost încheiate în preajma inspecţiilor fiscale privind angajarea răspunderii solidare şi a emiterii deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, cu siguranţă organul fiscal a luat cunoştinţă mai târziu despre existenţa acestora, iar două dinte contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate imediat după data comunicării deciziei atacate, la 19.09.2023, iar decizia a fost comunicată astfel cum a arătat însăşi intimata-reclamantă, la 18.09.2023.
În ceea ce priveşte aptitudinea actului notarial autentificat sub nr. x/22.12.2010 şi a Hotărârii acţionarilor din data de 22.12.2010, de a avea consecinţe asupra raporturilor de drept fiscal contestate, Înalta Curte constată că acestea nu au urmat procedura înregistrării în registrul comerţului, prevăzută de art. 46 din Legea nr. 265/2022 şi art. 50 din Legea nr. 31/1990, prin urmare nu sunt opozabile terţilor, partea având în continuare calitatea de asociat şi administrator al societăţii, beneficiind de suma retrasă din contul acesteia în perioada 22.07.2021 - 31.12.2022.
Acelaşi raţionament este aplicabil şi în privinţa declaraţiei autentificate cu nr. x, din care rezultă că C. recunoaşte că nu a efectuat formalităţile la Registrul Comerţului în privinţa celor două înscrisuri, nominalizând însă eronat actul nr. x/13.12.2010, în locul celui cu nr. x/22.12.2010.
Totodată, acesta recunoaşte că doar din data de 22.12.2022 s-a ocupat în totalitate de societate, ceea ce confirmă împrejurările reţinute în decizia atacată cu privire la implicarea intimatei-reclamante în conducerea acesteia şi la existenţa unui comportament fiscal inadecvat, culminând cu retragerea în numerar a sumelor de bani din contul societăţii, în perioada 22.07.2021 - 31.12.2022.
În plus, susţinerile intimatei-reclamante sunt infirmate de faptul că la data de 04.01.2011, cei doi asociaţi au adoptat o hotărâre cu privire la înfiinţarea unui punct de lucru pentru care s-a solicitat înregistrarea în Registrul Comerţului, prin cererea cu nr. x/13.01.2011.
Referitor la criticile întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se va constata că acestea au fost invocate formal, neexistând o dezvoltare a argumentelor în sensul tezelor subsecvente acestui motiv de recurs.
Faţă de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea ca neîntemeiată, menţinând totodată celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate cu privire la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia prescripţiei şi respingerii ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanţie formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj împotriva sentinţei nr. 664 din 15 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa atacată şi, rejudecând:
Respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 24 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.