Şedinţa publică din data de 15 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 21.05.2018, reclamantul Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional, anularea:
- Deciziei nr. 31 din 30.03.2018 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/01.03.2018;
- Informării privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x înregistrată la AMPOR sub nr. x din 22.02.2018 şi la reclamantă sub nr. x/22.02.2018, emisă cu ocazia verificării eligibilităţii cheltuielilor aferente Contractelor subsecvente de lucrări nr. x/05.04.2016 şi nr. y/06.04.2016 la Acordul-cadru nr. 14911/03.12.2015 având ca obiect executarea lucrărilor de reabilitare termică a blocurilor de locuinţe incluse în Programul local multianual de creştere a performanţei energetice a blocurilor de locuinţe din Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti; - Notei de neconformitate AMPOR nr. 100465/29.08.2017, înscris comunicat unităţii noastre prin intermediul informării de referinţă, precum şi a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acesteia, iar pe cale de consecinţa să dispuneţi anularea corecţiei financiare de 5% din valoarea contractului subsecvent menţionat mai sus şi a deciziei privind neeligibilitatea cheltuielilor aferente organizării de şantier.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 81 din 30 martie 2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal-veche a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat că prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată, reţinând în mod greşit că sunt neîntemeiate criticile concrete formulate în privinţa actelor contestate. Astfel, a menţionat recurentul că prin decizia Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nu se indică faptul că s-ar fi stabilit nereguli în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire şi acordare a contractului ofertantului declarat câştigător, ci se referă doar la unele aspecte de interpretare a legislaţiei în ceea ce priveşte atribuirea contractului. M.D.R.A.P., prin actele emise, se referă la nerespectarea legislaţei în ceea ce priveşte contractul de finanţare încheiat pentru proiectul privind achiziţionarea Lucrărilor de reabilitare termică a blocurilor de locuinte incluse în programul local multianual de crestere a performantei energetice a blocurilor de locuinţe din Sectorul 3 al Municipiului Bucuresti.
În opinia recurentului instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit actele normative incidente în materie, deoarece acest contract a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, procedura de atribuire realizându-se cu respectarea prevederilor legale în materia achiziţiilor publice. Astfel, curtea de apel a reţinut că se impunea ca reclamantul să solicite noi clarificări de la Asocierea S.C. A. S.R.L., aşa cum a procedat şi în cazul Asocierii B. S.A. Or, aceste interpretările ale instanţei de fond sunt eronate, întrucât contravin dispoziţiilor art. 79 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, potrivit cărora autoritatea contractantă acceptă corectări ale unor abateri tehnice minore, atunci când o eventuală modificare a preţului, indusă de aceste corectări, nu ar fi condus la modificarea clasamentului ofertanţilor participanţi la procedura de atribuire. În cauză, comisia de evaluare a considerat că includerea iniţială a materialului în cadrul Normei C056 reprezintă o abatere tehnică minoră şi, aplicând prevederile art. 79 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, a considerat concludent răspunsul ofertantului.
A mai apreciat recurentul că pe parcursul derulării procedurii a fost respectat principiul tratamentului egal, în condiţiile în care, urmare a celor recomandate de observatorii ANAP, comisia de evaluare a aplicat acelaşi tratament tuturor participanţilor la procedura de atribuire, respectând principiul proporţionalităţii, ceea ce presupune că, orice măsură de excludere ar trebui fundamentată în mod corespunzător şi întemeiată pe motive concrete de respingere. Prin acceptarea unor abateri tehnice minore, care nu au avut influenţă asupra clasamentului final, comisia de evaluare nu a încălcat principiul tratamentului egal, cu atât mai mult cu cât niciunul dinfre participanţii la procedura de atribuire nu a contestat rezultatul acesteia. Or, aşa cum reiese din cuprinsul raportului procedurii de atribuire, pe lângă cele două motive de neconformitate similare celorlalţi doi ofertanţi la procedură (B. şi C.) apreciate ca fiind abateri tehnice minore, oferta depusă de Asocierea A. S.R.L. - D. S.R.L. a fost declarată neconformă pentru o serie de alte 7 motive de respingere, sens în care acest din urmă ofertant oricum ar fi fost declarat neconform.
De asemenea, contrar celor reţinute de instanţa de fond, cheltuielile aferente organizării de şantier au îndeplinit toate condiţiile de eligibilitate, fiind respectate de către recurentul-reclamant prevederile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 399/2015, nu a existat un impact asupra bugetului UE şi bugetului de stat, iar criticile echipei de verificare sunt formalisme exagerate, nefundamentate din punct de vedere legal prin încălcarea vreunui articol sau act normativ în domeniu, nu au impact asupra îndeplinirii confractului în condiţiile în care sunt pur formale, nu crează prejudicii niciunei părţi în cadrul derulării contractului, nefiind incidente niciun fel de prejudicii financiare/materiale/legale.
4. Apărările formulate de intimat
Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) C. proc. civ.,:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)
(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."
Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.:
"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
În speţă, chiar dacă în mod formal recurentul a invocat incidenţa cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform cărora casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", o astfel de precizare impunea identificarea explicită a normei sau a normelor de drept material aplicabile cauzei şi prezentarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material. Or, astfel de precizări nu se regăsesc în cuprinsul cererii de recurs, astfel cum a fost aceasta formulată în termenul legal de depunere a căii de atac, de 15 zile de la comunicarea sentinţei.
De asemenea, argumentele din cuprinsul cererii de recurs se limitează la prezentarea situaţiei de fapt care a condus la formularea cererii de chemare în judecată şi la aprecieri proprii asupra modului în care trebuie interpretată şi aplicată legislaţia în materia achiziţiilor publice, fără a fi aduse critici raportate la conţinutul concret al hotărârii atacate (fără a se face referiri la vreunul dintre considerentele instanţei de fond).
Singurele critici din recurs, prin care se face referire la norme de drept material pretins aplicate greşit la soluâionarea fondului, privesc nerespectarea art. 79 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, însă acestea nu au legătură cu dezlegările instanţei de fond, respectiv cu considerentele hotărârii recurate.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în considerente nerespectarea principiului tratamentului egal, precum şi incidenţa dispoziţiilor art. 79 alin. (3) din H.G. nr. 925/2006, referitoare la modificarea preţurilor din oferta financiară, iar nu la corectarea abaterilor tehnice minore, cu menţinerea propunerii financiare. Aşadar, aspectele referitoare la încălcarea prevederilor art. 79 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 925/2006 sunt străine de aceste dezlegări ale instanţei de fond.
Referitor la cheltuielile aferente organizării de şantier, deşi în mod formal s-au invocat aspecte privind respectarea art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 399/2015, se constată că nu există o dezvoltare a motivului de nelegalitate, în acord cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care să permită instanţei de control judiciar analiza corespunzătoare a acestuia.
Observând deci că recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor impuse de normele C. proc. civ. şi nu a formulat critici în legătură cu sentinţa recurată, care să poată fi analizate în mod efectiv în calea de atac, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât şi va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nul recursul promovat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, în ale cărui drepturi şi obligaţii s-a subrogat Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene.
Constată nul recursul declarat de reclamantul Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 81 din 30 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal-veche.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 februarie 2024.