Şedinţa publică din data de 9 septembrie 2024
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin Decizia nr. 2032/10 aprilie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de repunere în termen invocată de reprezentantul Ministerului Public, ca nefondată, a respins cererea de repunere în termen formulată de contestator, ca nefondată, a admis excepţia tardivităţii invocată din oficiu şi a respins contestaţia formulată de contestatoarea A.. împotriva Procesului Verbal nr. 1/BEC 2024/16.03.2024 emis de Biroul Electoral Central pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European şi pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din anul 2024, ca tardiv formulată. Definitivă.
Împotriva acestei decizii, la 10 aprilie 2024, petenta a declarat apel.
Motivele au fost depuse la 11 aprilie 2024.
Excepţia de neconstituţionalitate
În cuprinsul acestora, a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 115 din 19 mai 2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi a Legii nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente.
În motivarea excepţiei, s-a arătat că Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali a fost adoptată cu încălcarea art. 2 alin. (2), art. 16, art. 55 alin. (1) şi art. 69 alin. (2) din Constituţia României, republicată, odată cu introducerea în procesul electoral a Grupului Parlamentar al Minorităţilor Naţionale.
Aceasta prin raportare la art. 26 alin. (4), art. 26 alin. (15), art. 30 alin. (4), art. 38 alin. (1) din Legea nr. 115/2015, în sensul că această entitate nu are personalitate juridică distinctă şi nici capacitate de exerciţiu, respectiv capacitate de folosinţă.
Prin introducerea în procesul electoral a Camerei Deputaţilor, care are personalitate juridică distinctă, s-a încălcat principiul democraţiei reprezentative şi s-a dat posibilitatea ingerinţei directe a unei instituţii publice în acest proces; a fost încălcat art. 16 din Constituţia României, republicată, cu privire la egalitatea în drepturi, competitorii electorali trebuind să fie egali în oricare proces electoral, indiferent de obiectivele sale.
Totodată, Grupul Parlamentar al Minorităţilor Naţionale, în cadrul alegerilor privind administraţia publică locală, nu a justificat un interes legitim pentru a desemna reprezentanţi în organismele electorale sau în Biroul Electoral Central, astfel fiind încălcat principiul democraţiei reprezentative şi viciat procesul electoral, cu încălcarea dispoziţiilor art. 55 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
Printr-o altă critică, a fost prezentată situaţia rezultată din excluderea din cadrul Grupului Parlamentar al Minorităţilor Naţionale a reprezentantului minorităţii naţionale italiene care a dobândit calitatea de membru, în urma sufragiului universal, potrivit prevederilor art. 62 alin. (2) din Constituţia României, republicată, calitate care nu poate fi retrasă prin acordul de voinţă a unui grup de deputaţi, ceea ce reprezintă o încălcare nu numai a principiului reprezentativităţii, dar şi a drepturilor unui grup de cetăţeni români aparţinând minorităţii naţionale italiene, precum şi a întregului electorat al deputatului minorităţii naţionale italiene.
A mai arătat că practica de a acorda liderului Grupului Parlamentar al Minorităţilor Naţionale a unei multitudini de calităţi (de exemplu, cea de participant la procesul electoral pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, fără a fi un competitor electoral distinct) încalcă prevederile art. 2 alin. (2) din Constituţia României, republicată, întrucât liderul Grupului Parlamentar al Minorităţile Naţionale nu este un partid politic şi nu poate avea aceleaşi drepturi ca cele ale competitorilor electorali.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a criticat şi prevederile Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, despre care a afirmat că a fost adoptată cu încălcarea art. 2 alin. (2), art. 55 alin. (1) şi art. 69 alin. (2 şi (3) din Constituţia României, republicată, odată cu introducerea în procesul electoral a Grupului Parlamentar al Minorităţilor Naţionale aşa cum este statuat la art. 11 alin. (1), art. 11 alin. (3), art. 13 alin. (5), art. 13 alin. (7), art. 13 alin. (9), art. 15 alin. (1), art. 15 alin. (5), art. 17 alin. (1) din Legea nr. 208/2015.
A prezentat modalitatea de organizare a procesului electoral al alegerilor privind administraţia publică locală şi problemele izvorâte din aceasta, despre care a afirmat că încalcă aceleaşi prevederi constituţionale, şi anume, art. 2 alin. (2), art. 16, art. 55 alin. (1) şi art. 69 alin. (2).
Petenta a considerat că ambele legi încalcă principiul securităţii juridice, întrucât legiuitorul a manifestat inconsecvenţă şi lipsă de predictibilitate de la o legislatură la alta pentru că aceste aspecte, precum introducerea în ambele legi a unui organism pentru care se efectuează scrutinul electoral, sunt de natură să vicieze funcţionarea tuturor organismelor electorale, şi care nu au fost eliminate nici prin modificările succesive, pentru a putea proteja dreptul atât al competitorilor electorali care potrivit principiului egalităţii de drepturi ar fi trebui menţionaţi în aceste acte normative, cât şi a cetăţenilor în ceea ce priveşte respectarea principiilor statuate de art. 62 alin. (1) din Constituţia României, republicată, cu referire la votul universal, egal, direct secret şi liber exprimat, în asemenea manieră încât statul să nu afecteze încrederea persoanelor în corectitudinea şi stabilitatea proceselor electorale.
Prin urmare, legile criticate au încălcat art. 1 alin. (4) din Constituţia României referitoare la echilibrul democratic al puterilor statului, întrucât, în procesul electoral, unor membri ai puterii legislative li s-a creat un statut inferior faţă de cei ai puterii executive şi un statut superior faţă de cei ai puterii judecătoreşti.
Încheierea recurată
Prin încheierea din 13 mai 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători C1 2024 a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta A.. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 115 din 19 mai 2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi a Legii nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente.
În motivare, instanţa a analizat relevanţa pe care soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ar avea-o în prezenta cauză, respectiv condiţia ce impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei ce se deduce din directa legătură a prevederilor legale în discuţie cu rezolvarea litigiului aflat pe rolul instanţei.
Instanţa a reţinut că se impune a fi luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma obiectului cauzei, a stadiului procesual şi a dispoziţiilor legale în temeiul cărora judecata va fi realizată.
Or, Completul de 5 judecători a reţinut că este învestit cu soluţionarea unei căi de atac intitulată de parte "apel" declarată împotriva unei decizii de respingere ca tardive a unei contestaţii formulate împotriva procesului-verbal nr. x/BEC2024/16.03.2024 emis de Biroul Electoral Central pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European şi pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din anul 2024, decizie care are caracter definitiv potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (4) din Legea nr. 115/2015.
Ca urmare, instanţa a examinat, în primul rând, admisibilitatea căii de atac formulată împotriva acestei decizii.
În concluzie, dispoziţiile Legii nr. 115/2015 şi ale Legii nr. 208/2015 a căror neconstituţionalitate a fost invocată, raportat la motivele pentru care s-a solicitat constatarea neconstituţionalităţii acestora (astfel cum au fost acestea sintetizate în precedent) care nu au vizat soluţia legislativă referitoare la caracterul definitiv al hotărârii pronunţată de Înalta Curte prin care se soluţionează contestaţia asupra modului de organizare şi asupra componenţei Biroului Electoral Central, nu au legătură cu soluţionarea cauzei.
Instanţa s-a raportat şi la jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, care a reţinut că, dacă o excepţie de neconstituţionalitate este ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă, aceasta este, de asemenea, inadmisibilă, în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia (a se vedea Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011 a CCR, Decizia nr. 203 din 6 martie 2012 a CCR, Decizia nr. 94 din 27 februarie 2014, Decizia nr. 320 din 9 mai 2017a CCR, Decizia nr. 385 din 4 iunie 2019 a CCR).
Recursul
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, petenta a formulat recurs.
În motivarea căii de atac, a susţinut că instanţa ar fi nesocotit aspectele de ordin publică invocate prin excepţiile absolute, cu referire la vicierea procesului electoral iniţiat în baza acestei legi şi la nelegalitatea activităţii desfăşurate de Camera Deputaţilor.
Recurenta a susţinut că atât Legea nr. 115/2015, cât şi Legea nr. 208/2015 sunt acte normative de o importanţă majoră pentru viitorul României, iar iniţiatorii acestora proveneau din formaţiuni ce compuneau atât Camera Deputaţilor cât şi Senatul printre care şi liderul grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.
Când au fost adoptate aceste două acte normative, nu s-a înregistrat nicio cerere privind neconstituţionalitatea lor şi nici nu a existat vreo decizie anterioară a Curţii Constituţionale, care să aibă ca obiect acest aspect.
A susţinut că cele două acte normative încalcă principiul securităţii juridice, fiind de natură să vizeze funcţionarea tuturor organismelor electorale de asemenea criticile de neconstituţionalitate se raportează şi la crearea unui sistem nedemocratic de alegeri.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
Asupra nulităţii recursului, din perspectiva neîncadrării criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocată din oficiu, Înalta Curte a reţinut următoarele:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.
Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., susţinerile formulate pe calea recursului trebuie să vizeze soluţia şi argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
Prin încheierea din 13 mai 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători C1 2024 a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta A.. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 115 din 19 mai 2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi a Legii nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente.
În motivarea acestei hotărâri, s-a constatat că cererea de sesizare a Curţii Cosntituţionale este inadmisibilă, din perspectiva relevanţei pe care soluţionarea excepţiei ar avea-o în cauză.
Detaliind, instanţa a arătat că petenta a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor Legii nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi a Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, în ansamblul lor, în dosarul nr. x/2024 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători,
Instanţa a analizat condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, în legătură directă cu prevederile legale incidente litigiului aflat pe rolul instanţei şi a avut în vedere interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma obiectului cauzei, a stadiului procesual şi a dispoziţiilor legale în temeiul cărora judecata va fi realizată.
Astfel, s-a constatat că, în actualul stadiu procesual, Completul de 5 judecători a fost învestit cu soluţionarea unei căi de atac intitulată de parte "apel" declarată împotriva unei decizii de respingere, ca tardive, a unei contestaţii formulate împotriva procesului-verbal nr. x/BEC2024/16.03.2024 emis de Biroul Electoral Central pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European şi pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din anul 2024, decizie cu caracter definitiv potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (4) din Legea nr. 115/2015.
Din această perspectivă, s-a arătat că instanţa învestită cu soluţionarea căii de atac împotriva deciziei nr. 2032 din 10 aprilie 2024, a avut de examinat, cu prioritate, admisibilitatea căii de atac formulată împotriva acestei decizii.
A fost invocată jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, potrivit căreia dacă o excepţie de neconstituţionalitate este ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă, aceasta este, de asemenea, inadmisibilă, în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia.
Ca urmare, Completul de 5 judecători a constatat că nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, aceea ca dispoziţiile legale criticate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
Criticând această soluţie, recurenta a susţinut că procesul electoral a fost viciat, iar Biroul Electoral Central s-a format într-un mod nedemocratic, fiind ignorată nelegalitatea desfăşurării activităţii de legiferare şi funcţionare a Camerei Deputaţilor.
A reiterat că atât Legea nr. 115/2015, cât şi Legea nr. 208/2015 sunt acte normative de o importanţă majoră pentru viitorul României, iar iniţiatorii acestora proveneau din formaţiuni ce compuneau atât Camera Deputaţilor cât şi Senatul printre care şi liderul grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, iar când au fost adoptate, nu s-a înregistrat nicio cerere privind neconstituţionalitatea lor şi nici nu a existat vreo decizie anterioară a Curţii Constituţionale, care să aibă ca obiect acest aspect.
Înalta Curte a constatat că în cuprinsul cererii de recurs nu se regăseşte nicio critică referitoare la soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale sau la argumentele reţinute de instanţă în fundamentarea acestei soluţii.
În realitate, instanţa a constatat că susţinerile exprimate de recurentă vizează fondul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 115 din 19 mai 2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi a Legii nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente.
Înalta Curte a reţinut că motivarea recursului implică obligaţia părţii de a arăta, în concret, în ce constă greşeala instanţei care a pronunţat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanţa şi-a întemeiat soluţia, exigenţă care nu a fost îndeplinită în speţa de faţă, în ceea ce priveşte afirmaţiile din recurs.
Prin urmare, cum aspectele invocate de recurentă nu s-au grefat pe conţinutul deciziei atacate, şi cum, în cauză, nu au putut fi reţinute din oficiu motive de ordine publică în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va dispune anularea recursului declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de recurenta A.. împotriva încheierii din 13 mai 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2024.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 septembrie 2024.