Şedinţa publică din data de 9 septembrie 2024
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Încheierea recurată
La data de 28 septembrie 2023, pe rolul Completului de 5 judecători a fost înregistrată o nouă cerere de recuzare a unui membru titular al completului de judecată învestit cu soluţionarea recursului de către petentul A..
Prin încheierea din 11 decembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia netimbrării, invocată din oficiu. A anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de petentul A. împotriva domnului judecător B., membru al completului de judecată nr. 4, învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2023
În motivare, instanţa a constatat incidenţa art. 9 lit. a) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2023, apreciind că cererea de recuzare este supusă achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON pentru fiecare membru al completului de judecată care este recuzat.
Înalta Curte a reţinut că petentul nu a achitat taxa de timbru, dar a formulat cerere de ajutor public judiciar, care a fost respinsă la termenul de judecată de la data de 13 octombrie 2023.
Ulterior, petentul A. a atacat încheierea de respingere a cererii de ajutor public judiciar, formulând cerere de reexaminare, înregistrată pe rolul Completului 5 Recurs al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Completul învestit cu soluţionarea cererii de reexaminare a fixat termen pentru soluţionarea acesteia la data de 28 noiembrie 2023. Cu aceeaşi ocazie, a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petentul A., ca neîntemeiată.
În contextul celor anterior arătate, instanţa a constatat că subzistă obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru aferentă cererii de recuzare, stabilită în sarcina petentului A..
Recursul
Împotriva acestei încheieri, petentul a formulat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, pct. 5 şi 6 din C. proc. civ.
În cuprinsul motivării, a arătat că cererea de recuzare a fost soluţionată, fiind respinsă pentru netimbrare, deşi la data soluţionării cererii de recuzare nu i se comunicase soluţia cererii de reexaminare, deci nu avea nici o obligaţie legală de a timbra în lipsa comunicării soluţiei cererii de reexaminare, obligaţie ce-i revenea instanţei conform prevederilor art. 427 din C. proc. civ.
Este vorba de o motivare falsă, în baza unei interpretări eronate/străine situaţiei de fapt prin interpretarea greşită a legii şi, prin urmare, sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ.
Pe de altă parte, completul a judecat cu încălcarea legii fără a verifica dacă petentului i-a fost comunicată soluţia cererii de reexaminare, cu încălcarea prevederilor art. 427 din C. proc. civ. şi, prin urmare, sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ.
Alături de probabila compunere nelegală a completelor de judecata, motiv prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., întrucât nu există la dosar dovada repartizării aleatorii şi a încălcării legii, instanţa a folosit argumente incorecte/false/eronate/contradictorii, motiv de recurs prevăzut de art. 488. alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., ceea ce, în accepţiunea art. 425 alin. (1) pct. b din C. proc. civ. dovedeşte ca soluţia de respingere a recuzării nu este motivată şi trebuie casată.
II. Soluţia şi considerentele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Împotriva hotărârilor judecătoreşti, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta".
Conform art. 129 din Constituţia României:
"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţia României, presupune, aşadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
În cauză, recursul a fost declarat împotriva încheierii prin care o secţie non-penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins o cerere de recuzare, fiind incidente, în privinţa căilor de atac, dispoziţiile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora:
"Art. 53. - (1) încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".
Încheierea din 11 decembrie 2023 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023 este o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor procedurale citate, atunci când hotărârea prin care a fost soluţionată este definitivă, încheierea de respingere a cererii de recuzare poate fi atacată cu recurs la instanţa ierarhic superioară.
Însă, Completul de 5 judecători nu este instanţă ierarhic superioară secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât ierarhia instanţelor judecătoreşti este expres reglementată prin art. 94-97 din C. proc. civ., şi anume: judecătoriile, tribunalele, curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Completul de 5 judecători este o formaţiune de judecată constituită în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu competenţă specială, reglementată de art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora Completurile de 5 judecători în alte materii decât cea penală soluţionează cauzele în materie disciplinară potrivit legii şi alte cauze date în competenţa lor prin lege, precum şi recursurile împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţate de un alt Complet de 5 judecători.
Completul de 5 judecători are o competenţă expres şi limitativ reglementată de C. proc. civ. în ceea ce priveşte căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile non-penale ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi anume: conflictul dintre două secţii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (art. 136 alin. (3); renunţarea la dreptul pretins în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (art. 410); perimarea constatată de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (art. 421 alin. (2); revizuirea pentru hotărâri potrivnice soluţionată de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (art. 513 alin. (6); contestaţia privind tergiversarea procesului formulată în cauzele care se judecă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (art. 525).
În consecinţă, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., se apreciază că împotriva încheierii prin care a fost respinsă recuzarea într-o cauză soluţionată prin hotărâre definitivă pronunţată de o secţie non-penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu este deschisă calea de atac a recursului.
În acest sens este şi jurisprudenţa anterioară a Completului de 5 judecători, reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 8/2019, nr. 23/2019, nr. 80/2019, nr. 94/2019, nr. 132/2019, nr. 150/2019, nr. 236/2020, nr. 71/2021, nr. 72/2021, nr. 73/2021, nr. 74/2021, nr. 104/2021, nr. 200/2022, nr. 35/2023 şi nr. 280/2023.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 11 decembrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 septembrie 2024.