Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2024
Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
La 9 martie 2023, pe rolul acestei instanţe a fost înregistrată contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2295 din 28 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 281 din 20 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Decizia recurată
Prin Decizia nr. 2148 din 15 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 2295 din 28 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019.
În motivare, s-a arătat că termenul de 15 zile pentru exercitarea contestaţiei în anulare este un termen legal imperativ, cum prevede art. 506 alin. (1) din C. proc. civ.
Instanţa a constatat că, în cauza pendinte, Decizia nr. 2295 din 28 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019, ce face obiect al contestaţiei în anulare, a fost comunicată petentului la 22 decembrie 2021 .
Raportat la data comunicării hotărârii contestate, termenul în care putea fi introdusă contestaţia în anulare s-a împlinit la 7 ianuarie 2022, dată calculată în raport cu dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. Înalta Curte a constatat că partea a exercitat contestaţia în anulare la 3 martie 2023 după împlinirea termenului prevăzut de art. 506 alin. (1) din C. proc. civ.
Recursul
Împotriva acestei decizii, la 8 decembrie 2023, contestatorul a formulat recurs, motivat ulterior.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. "Sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.", iar art. 483 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Conform art. 508 alin. (4) din C. proc. civ. "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".
În speţă, prin Decizia nr. 2295 din 28 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 281 din 20 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Împotriva acestei decizii, recurentul a formulat calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, care a fost respinsă prin Decizia nr. 2148 din 15 noiembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, al cărei recurs face obiectul prezentului dosar.
Înalta Curte reţine, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale menţionate, că decizia pronunţată în soluţionarea unui recurs este o hotărâre definitivă, iar decizia prin care instanţa se pronunţă asupra contestaţiei în anulare formulată împotriva unei decizii definitive este tot o hotărâre judecătorească definitivă. Ca urmare, împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti nu poate fi exercitată o altă cale de atac a recursului.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 2148 din 15 noiembrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2024.