Şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2023
Asupra recursului;
Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Decizia recurată
Prin decizia civilă nr. 759 din 29 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 5761 din 27 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.
Pentru pronunţarea acestei decizii, instanţa de revizuire a constatat că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nefiind îndeplinită condiţia ca hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate în procese diferite, prin ele soluţionându-se căi de atac în cadrul aceluiaşi proces, al cărui număr unic a fost x/2021. Astfel, prima hotărâre, decizia nr. 6668 din 17 decembrie 2021, a fost pronunţată în apel, iar a doua, decizia nr. 5761 din 27 octombrie 2022, a soluţionat contestaţia în anulare împotriva primei hotărâri.
2. Cererea de recurs
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, revizuenta A. a declarat recurs prin care solicită casarea deciziei atacate.
Prin cererea de recurs, recurenta-revizuentă invocă incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.
Criticile formulate în susţinerea recursului se referă la fondul cauzei, respectiv la decizia de concediere nr. 78/2021 a recurentei, dar şi la nemulţumirea acesteia cu privire la soluţiile pronunţate de instanţe în cauză.
Recurenta a depus, de asemenea, la dosar note scrise prin care a reluat susţinerile din cererea de recurs.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
În condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia nulităţii invocate din oficiu, deoarece nerespectarea acestei condiţii atrage sancţiunea nulităţii recursului, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte.
Înalta Curte reţine că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, prin dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Astfel, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de judecată asupra situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.
Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea cazului de nelegalitate prevăzut limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
În speţă, se constată că prin cererea de recurs este invocată doar formal incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., fără a se regăsi critici care pot fi subsumate acestora. De asemenea, recursul exprimă nemulţumirea recurentei-revizuente cu privire la soluţiile pronunţate în cauză, dar şi o prezentare amplă a fondului cauzei.
Prin urmare, cum prin cererea de recurs nu au fost formulate de recurenta-revizuentă critici concrete cu privire la soluţia pronunţată de instanţa de revizuire, acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei superioare examinarea, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii nr. 759 din 29 martie 2023 cu regulile de drept aplicabile.
Prin urmare, constatând că recurenta nu a formulat critici împotriva hotărârii atacate şi, cum în cauză nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. şi va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 759 din 29 martie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 noiembrie 2023.