Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024
Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Primul ciclu procesual
1. Obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 14 noiembrie 2014 sub nr. x/2014, reclamanta Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. şi Asociaţii, obligarea acesteia la plata sumei de 1.648.357,93 RON, cu titlu de daune-interese, ca urmare a îndeplinirii defectuoase a obligaţiilor derivând din încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x din 6 noiembrie 2009, cu cheltuieli de judecată.
Prin cererea modificatoare din data de 28 ianuarie 2015, reclamanta a chemat în judecată şi pe pârâţii B. şi societatea C. S.A., în calitate de asigurător al pârâtului persoană fizică.
2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă.
Prin sentinţa nr. 1361/11.11.2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea ca neîntemeiată.
3. Hotărârea pronunţată în apel.
Prin decizia nr. 1073/22.11.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul incident declarat de pârâta A. şi Asociaţii împotriva încheierii din 10 iunie 2015 şi a sentinţei nr. 1361/11.11.2015, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis apelul declarat de reclamanta RA-APPS împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a obligat pe pârâţii B. şi A. şi Asociaţii, în solidar, la plata sumei de 412.089,48 RON reprezentând despăgubiri civile către reclamantă, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea formulată în contradictoriu cu pârâta C. S.A.
4. Hotărârea pronunţată în recurs.
Prin decizia nr. 894/18.04.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a A. şi Asociaţii; a admis recursurile declarate de pârâta A. şi Asociaţii prin lichidator judiciar CII D. şi de pârâtul B. împotriva deciziei menţionate, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe; a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta RAAPPS împotriva aceleiaşi decizii.
Al doilea ciclu procesual
5. Decizia pronunţată în apel, în rejudecare.
Prin decizia nr. 1320/1.10.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de reclamantă şi apelul incident declarat de pârâta A. şi Asociaţii împotriva sentinţei nr. 1361/11.11.2015, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată, a obligat pe pârâtul B. la plata sumei de 412.089,48 RON despăgubiri civile către reclamantă şi a respins cererea în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. şi A. şi Asociaţii.
6. Decizia pronunţată în recurs.
Prin decizia civilă nr. 978/R/11.05.2021 pronunţată dosarul nr. x/2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul B. şi a admis recursul declarat de reclamanta Regia Automonă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, casând în parte decizia recurată şi trimiţând cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel pentru rejudecarea apelului principal, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Al treilea ciclu procesual
7. Decizia pronunţată de instanţa de apel, în rejudecare.
Prin decizia civilă nr. 1527/26.10.22, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, rejudecând, a admis apelul principal formulat de reclamanta Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva sentinţei civile nr. 1361/11.11.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2014. A schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte cererea introductivă. A obligat pârâtul B. la plata sumei de 412.089,48 RON despăgubiri civile către reclamantă. A respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta C. S.A. şi A., ca neîntemeiată.
8. Calea de atac exercitată în cauză.
Împotriva deciziei nr. 1527 din 26 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, pârâtul B. a declarat recurs, criticând soluţia pentru nelegalitate.
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în data de 23 noiembrie 2023, şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9.
Prin cererea de recurs, neîntemeiată în drept, recurentul a solicitat admiterea căii de atac şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cererea de recurs a fost comunicată intimatei C. S.A., care a depus întâmpinare în termenul legal, solicitând admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursului, pentru neîncadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi, pe fond, respingerea recursului, ca nefondat.
Intimata Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat a invocat în principal excepţia nulităţii recursului şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
9. Procedura de filtru.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin raport s-a reţinut că, prin rezoluţia de primire a dosarului, instanţa supremă a stabilit că recurentul-pârât datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3962,94 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, aferentă criticilor subsumate cazurilor de casare prevăzute de pct. 6 şi 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Prin încheierea din 17 aprilie 2024 s-a respins cererea formulată de către recurent, privind reexaminarea taxei judiciare de timbru.
S-a mai reţinut că recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 3962,94 RON, aferentă soluţionării recursului, fiind incidentă excepţia netimbrării recursului.
Completul de filtru nr. 9, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea către părţi, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs la filele x, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor în datele de 16, 17 şi 20 mai 2024, fiind formulate puncte de vedere la acesta.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând recursul declarat de recurentul-pârât B., în raport cu excepţia netimbrării, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, " (1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.".
De asemenea, art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează în sensul că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de aceasta şi de a transmite dovada achitării taxei în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.
În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.
În speţă, prin rezoluţia din 19 decembrie 2023, de verificare şi regularizare a cererii de recurs, instanţa a stabilit în sarcina recurentului obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3962,94 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, aferentă criticilor subsumate cazurilor de casare prevăzute de pct. 6 şi 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. De asemenea, prin aceeaşi rezoluţie, recurentului i s-a adus la cunoştinţă faptul că, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, are posibilitatea formulării cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, potrivit dispoziţiilor art. 33, 42 şi 43 din O.U.G. nr. 80/2013.
Obligaţia privind achitarea taxei judiciare de timbru a fost comunicată recurentului în data de 28 decembrie 2023, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosar.
Prin încheierea din 17 aprilie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosar nr. x/2014 s-a respins cererea formulată de către recurent, privind reexaminarea taxei judiciare de timbru, încheiere comunicată recurentului la 16 mai 2024, conform dovezii de înmânare de la fila x verso dosar recurs.
La 22 mai 2024, recurentul-pârât a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, potrivit dovezii de la fila x verso dosar recurs.
Recurentul-pârât nu a făcut dovada achitării restului taxei judiciare de timbru în cuantum de 3862,94 RON.
În situaţia expusă, Înalta Curte reţine că recurentul-pârât nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanţă, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, deşi a fost înştiinţat atât cu privire la obligaţia de plată a acestei taxe, stabilită iniţial prin rezoluţie, cât şi cu privire la respingerea cererii sale de reexaminare a taxei judiciare de timbru.
În consecinţă, având în vedere şi dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este legal timbrat, astfel încât este incidentă sancţiunea nulităţii acestuia.
Dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei netimbrării recursului, precum şi efectele pe care aceasta le produce, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, făcând aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia netimbrării recursului, invocată din oficiu, şi va anula recursul declarat de pârâtul B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 1527A din 26 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu intimata-reclamantă Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului De Stat" şi cu intimaţii-pârâţi C. S.A. şi A. prin Lichidator Judiciar CII D..
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2024.