Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024
După deliberare, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Topliţa, la data de 27 decembrie 2006, sub nr. x/2006, reclamanta A., prin mandatar B., a solicitat anularea Hotărârii nr. 10 din 12 iulie 2006 a Comisiei judeţene Harghita pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, eliberarea titlului de proprietate pentru suprafaţa de 5,33 ha teren forestier şi restituirea suprafeţei menţionate.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 258 din 9 martie 2010, Judecătoria Topliţa a admis acţiunea reclamantei A., prin mandatar B., în contradictoriu cu Prefectura Judeţului Harghita - Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Primăria Comunei Tulgheş - Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra trenurilor private Tulgheş, Judeţul Harghita, intervenienţii în nume propriu C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. şi Q..
A dispus anularea Hotărârii nr. 10 din 12 iulie 2006 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Harghita în ceea ce o priveşte pe reclamantă, respectiv art. 5 pct. 31, reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra suprafeţei de 5,33 ha teren pădure pe un amplasament echivalent cu vechiul amplasament şi obligarea Comisiei judeţene să elibereze titlul de proprietate pentru suprafaţa de mai sus.
Totodată, a admis cererea de intervenţie şi a stabilit că moştenitorii defuncţilor R. şi S. au dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 84 ha şi 9.004 mp pădure.
A dispus obligarea Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulgheş să procedeze la punerea în posesie a moştenitorilor celor doi defuncţi pe un amplasament echivalent cu vechiul amplasament.
A obligat Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Harghita să elibereze titlul de proprietate.
A obligat Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Harghita şi Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulgheş să plătească reclamantei suma de 1.510,40 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Prin decizia civilă nr. 59R din 6 septembrie 2016, Tribunalul Harghita, secţia civilă a constat perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii civile din 23 februarie 2010 şi a sentinţei civile nr. 258 din 9 martie 2010, ambele pronunţate de Judecătoria Topliţa, precum şi recursul formulat de Primarul Comunei Tulgheş, în calitate de preşedinte al Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulgheş împotriva aceleiaşi sentinţe.
4. Cererea de revizuire
Împotriva sentinţei civile nr. 258 din 9 martie 2010 pronunţate de Judecătoria Topliţa, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 59R din 6 septembrie 2016 a Tribunalului Harghita, Primarul Comunei Tulgheş, în calitate de preşedinte al Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulgheş, a formulat cerere de revizuire, înregistrată la Tribunalul Harghita, sub nr. x/2022, prin care a solicitat anularea în tot a hotărârii atacate întrucât este contrară deciziei nr. 24 din 16 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Prin sentinţa civilă nr. 78 din 1 februarie 2024, Tribunalul Harghita a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul Primarul comunei Tulgheş, în calitate de preşedinte al Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulgheş.
5. Hotărârea pronunţată în calea de atac a revizuirii
Prin decizia civilă nr. 35R din data de 7 martie 2024, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire. A respins, ca tardivă, cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 258 din 9 martie 2010 pronunţate de Judecătoria Topliţa în dosarul nr. x/2006, formulată de revizuenta Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulgheş, prin Primarul Comunei Tulgheş, în calitate de preşedinte al comisiei. A obligat revizuenta la plata în favoarea intimatului T. a sumei de 7.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. A obligat revizuenta la plata, în favoarea intimatei A., a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
6. Calea de atac declarată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 35R din data de 7 martie 2024 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a declarat recurs Primarul Comunei Tulgheş, în calitate de preşedinte al Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulgheş, solicitând casarea deciziei recurate.
În cuprinsul cererii a arătat că a solicitat revizuirea sentinţei nr. 258 din 9 martie 2010 a Judecătoriei Topliţa întrucât este potrivnică deciziei nr. 24 din 16 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Dosarul nr. x/2006, în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 258 din 9 martie 2010 a Judecătoriei Topliţa, a fost suspendat până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. x/2010 aflat pe rolul aceleiaşi instanţe.
Curtea de Apel Târgu Mureş a soluţionat irevocabil dosarul nr. x/2010, respingând cererea de majorare a suprafeţei din CF x Gheorgheni de la 1.185.125 mp la 1.686.852 mp, această ultimă suprafaţă fiind avută în vedere la pronunţarea sentinţei nr. 258 din 9 martie 2009. Prin urmare, comisia locală este în imposibilitatea de a pune în executare sentinţa pe care a supus-o revizuirii.
De altfel, soluţia irevocabilă pronunţată în dosarul nr. x/2010 nu a fost valorificată de părţi în dosarul nr. x/2010, nefiind solicitată repunerea acestuia pe rol, după suspendare, împrejurare care a condus la perimarea cererii de recurs.
În consecinţă, cele două hotărâri sunt contrare, astfel că nu pot fi puse în executare pentru că s-ar încălca autoritatea de lucru judecat.
Mai mult, dispozitivul sentinţei civile nr. 258 din 9 martie 2010 a Judecătoriei Topliţa are un caracter contradictoriu şi sub aspectul unor calcule matematice total eronate. Astfel, în considerente, se reţine că autorii reclamanţilor au deţinut cota de 5/8 din suprafaţă, restul aparţinând numitului U.. Cu toate acestea, instanţa le-a atribuit cota de 1/1 din întreaga suprafaţă, ceea ce afectează interesul public.
Recurenta şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
7. Apărări formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă în termen procedural, intimaţii T., V. şi F. au solicitat, în principal, anularea recursului, ca nemotivat, întrucât argumentele recurentei nu vizează soluţia de respingere a cererii de revizuire, ca tardivă. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Apreciază că soluţia la care s-a oprit instanţa este legală întrucât sentinţa civilă nr. 258/2010 a fost pronunţată la data de 9 martie 2010, iar decizia civilă nr. 59R/2016 la data de 16 septembrie 2016. Cererea de revizuire a fost depusă la data de 6 decembrie 2022, cu mult după expirarea termenului de o lună prevăzut de lege.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de nulitate, invocate de intimaţi, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită numai în condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 din C. proc. civ. "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulitatii, urmatoarele menţiuni: a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de inmatriculare în registrul comerţului sau de inscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, Codul fiscal şi contul bancar. Dacă recurentul locuieste în strainatate, va arata şi domiciliul ales în România, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul*); b) indicarea hotărârii care se ataca; c) motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; d) semnatura".
Art. 3041 prevede că "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele."
Iar art. 306 din acelaşi act normativ stipulează că "(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. (2).(2) Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligata să le puna în dezbatere părţilor.(3) Indicarea gresită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304".
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate faţă de soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată, nefiind suficientă menţiunea potrivit căreia hotărârea recurată este netemeinică şi nelegală.
Cererea de recurs trebuie să conţină critici pertinente şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.
Prin urmare, instanţa de recurs nu poate examina decât susţinerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii recurate, iar nu alte aspecte care nu au făcut obiect al cercetării instanţei a cărei hotărâre este supusă controlului judiciar.
În cauza pendinte, se constată că, prin decizia civilă nr. 35R din 7 martie 2024, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins, ca tardivă, cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 258 din 9 martie 2010 a Judecătoriei Topliţa cu motivarea că nu a fost respectat termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 324 alin. (1) din C. proc. civ.
Prin cererea de recurs formulată împotriva acestei decizii, se expune un scurt istoric al relaţiilor dintre părţi şi litigiile dintre acestea, concluzionându-se că există contradicţii între cele două hotărâri irevocabile, ceea ce împiedică punerea lor în execuare. Argumentele recurentei nu cuprind nicio referire cu privire la modalitatea de soluţionare a cererii de revizuire, prin respingerea ei ca tardivă.
Prin urmare, deşi se susţine că decizia nr. 35R din 7 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă este nelegală, se observă că nu există nicio critică efectivă a hotărârii recurate, niciun argument referitor la soluţia de respingere a cererii de revizuire ca tardiv formulată şi, mai mult, argumentele expuse sunt identice cu motivele din cererea de revizuire.
Or, în calea de atac extraordinară a recursului se verifică exclusiv legalitatea hotărârii supuse controlului judiciar, respectiv corecta aplicare a legii de către instanţa a cărei hotărâre se atacă.
Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire poate duce la casarea unei hotărâri.
Fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de judecată şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii de atac a recursului.
Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar memoriul de recurs formulat de recurentă nu conţine critici propriu-zise ale acesteia, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.
În consecinţă, reţinând că recurenta nu a prezentat nicio critică a deciziei recurate, în cauză, iar nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condiţiile art. 306 din C. proc. civ.
În baza dispoziţiilor art. 274 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta, ca parte căzută în pretenţii, la plata către intimaţii T., V., F. şi D. a sumei de 5.000 RON, reduse conform dispoziţiilor art. 274 alin. (2) din acelaşi act normativ, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform actelor aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de revizuenta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulgheş, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 35/R din 7 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.
Obligă revizuenta la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform dispoziţiilor art. 274 alin. (2) din C. proc. civ., către intimaţii T., V., F. şi D..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2024.