Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2024
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi, la data de 27.10.2021, sub nr. x/2021, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor prin Direcţia Silvică Argeş a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., să se constate nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/24.11.2014 de B., pentru suprafaţa de 507,23 hectare teren cu vegetaţie forestieră situat pe raza localităţii Perişani, jud. Vâlcea, înscris în Cartea funciară nr. x a localităţii Perişani; să fie obligată pârâta să îi lase în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 507,23 ha, situat pe raza localităţii Perişani, jud. Vâlcea; să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actelor contestate: rectificarea Cărţii funciare nr. x a localităţii Perişani, jud. Vâlcea, conform încheierii de intabulare nr. x/16.02.2015 pentru suprafaţa de 507,23 hectare teren pădure din suprafaţă totală de 763,60 ha situat pe raza localităţii Perişani, jud. Vâlcea; obligarea pârâtei la achitarea cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 39 din 11.02.2022 Judecătoria Brezoi a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.
2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 146 din 30 ianuarie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Argeş; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva prin Direcţia Silvică Argeş, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, şi a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de Statul Român prin Ministerul Finanţelor.
3. Hotărârea pronunţată în apel.
Prin decizia nr. 5324 din 25 octombrie 2023, Curtea de Apel Piteşti a admis apelurile declarate de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva prin Direcţia Silvică Argeş şi de intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - prin reprezentant D.G.R.F.P. CRAIOVA - A.J.F.P. Vâlcea, împotriva sentinţei civile nr. 146 din 30 ianuarie 2023 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, intimată fiind pârâta A. S.A.
Curtea a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Vâlcea.
4. Calea de atac formulată în cauză.
Împotriva deciziei nr. 5324 din 25 octombrie 2023 a Curţii de Apel Piteşti a declarat recurs recurenta-pârâtă A. S.A..
În motivarea recursului, recurenta pârâtă a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, şi anume, a dispoziţiilor art. 563, art. 858 din C. civ., art. 136 alin. (2) din Constituţia României, art. 865 alin. (1) din C. civ. precum şi art. 2009 şi art. 2012 din C. civ., motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În ceea ce priveşte încălcarea art. 563, art. 858 din C. civ., art. 136 alin. (2) din Constituţia României, art. 865 alin. (1) din C. civ., recurenta pârâtă a arătat că, faţă de modalitatea de constituire a cadrului procesual, în cauză fiind admisă o cerere de intervenţie accesorie formulată de Statul român, dispozitivul deciziei pronunţate de instanţa de apel este vădit nelegal.
Dispoziţiile art. 563 din C. civ. nu permit altei persoane în afara proprietarului să formuleze acţiune în revendicare. Or, în speţa dedusă judecăţii instanţa de apel permite ca reclamantul să fie o altă persoană juridică decât titularul dreptului de proprietate publică - Statul Român, în condiţiile în care în cauză Statul Român are calitatea de intervenient în interesul reclamantei şi nu are calitatea de intervenient în interes propriu sau de intervenient forţat în condiţiile art. 68, 70 din C. proc. civ.
În acest context, dispozitivul Curţii de Apel apare ca încălcând vădit regimul juridic al acţiunii în revendicare din punct de vedere al titularului acesteia (art. 563 din C. civ.) dar şi reglementările privind proprietatea publică tot din punct de vedere al titularului acesteia (art. 858 din C. civ., art. 136 alin. (2) din Constituţia României, art. 865 alin. (1) din C. civ.).
În ceea ce priveşte încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2009 şi art. 2012 din C. civ., recurenta pârâtă a arătat că, din considerentele deciziei rezultă că instanţa de apel a stabilit calitatea procesuală activă a reclamantei RNP Romsilva prin intermediul instituţiei juridice a mandatului, ceea ce, în situaţia premisă din speţa dedusă judecăţii, încalcă esenţa juridică a mandatului astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 2009 şi 2012 din C. civ.
Mandatul creează un raport juridic producător de efecte juridice între mandant şi cealaltă parte şi nu între mandatar şi cealaltă parte. Transpunând aceste efecte în speţă ar rezulta că, în această situaţie, RNP Romsilva, având calitatea de mandatar, calitatea de reclamant ar trebui să aparţină Statului Român reprezentat prin RNP Romsilva. Efectele juridice ale acţiunii în revendicare trebuie să se producă în patrimoniul Statului român ca mandant şi nu în patrimoniul RNP Romsilva ca mandatar.
Recurenta pârâtă a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., arătând că motivarea deciziei conţine următoarele statuări: RNP Romsilva nu este titularul dreptului de proprietate publică; RNP Romsilva este titularul dreptului de administrare a fondului forestier proprietatea publică a statului; RNP Romsilva este, potrivit legislaţiei speciale ce îi reglementează organizarea şi activitatea, mandatarul Statului Român în toate aspectele legate de fondul forestier proprietatea publică a statului
Recurenta pârâtă a considerat că, asociind aceste dezlegări cu textele de lege pe care acestea se fundamentează, nu se poate desprinde altă concluzie decât aceea potrivit căreia calitatea de reclamant nu poate aparţine decât Statului Român, iar RNP Romsilva nu putea formula o acţiune în nume propriu aşa cum a făcut-o, ci putea formula numai o acţiune în numele şi pe seama Statului Român. Această concluzie nu poate fundamenta decât un dispozitiv de respingere a apelurilor.
Recurenta pârâtă a arătat că dispozitivul Curţii de Apel Piteşti nu este rezultatul unei motivări care să se regăsească în hotărâre, nu există o motivare care să fundamenteze calitatea procesuală activă a reclamantei RNP Romsilva; dacă se apreciază că hotărârea are totuşi o motivare, aceasta este contradictorie în sensul că ar fundamenta o soluţie contrară dispozitivului; dacă se apreciază că hotărârea are o motivare şi aceasta nu este contradictorie, aceasta este străină de natura dezlegării făcute.
5. Apărările formulate în cauză.
Intimata - reclamantă RNP Romsilva prin Direcţia Silvică Argeş a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimata reclamantă a arătat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală deopotrivă, aceasta ţinând cont de motivele invocate şi dispoziţiile legale aplicabile în materie. Hotărârea recurată cuprinde toate motivele pe care s-a bazat raţionamentul Curţii, iar dispoziţiile legale au fost aplicate şi interpretate în mod corect, acordându-se relevanţă şi practicii judiciare, prin care instanţe similare au statuat în sensul recunoaşterii legitimării procesuale active a RNP Romsilva în apărarea şi asigurarea integrităţii fondului forestier proprietate publică a statului.
Natura dreptului de administrare a terenurilor din fondul forestier proprietate publică rezultă din esenţa acestui drept de administrare, aşa cum este ea reglementată de Constituţie şi de Legea nr. 213/1998, dar şi de reglementările speciale din legislaţia privind fondul forestier naţional. Toate aceste reglementări - atât cele generale cât şi cele speciale - conferă calitatea procesuală activă a Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva în prezenta cauză.
Recurentă - pârâtă A. S.A. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului. Recurenta pârâtă a arătat că, faţă de modalitatea de construire a cauzei prin asumarea acţiunii în nume propriu de către RNP Romsilva şi faţă de intervenţia accesorie a statului în sprijinul drepturilor RNP Romsilva, dezlegările instanţei de apel privind titularul dreptului de proprietate publică şi calitatea de mandatar al RNP Romsilva nu sunt compatibile cu dispozitivul pronunţat în apel.
Recurentă - pârâtă a arătat că modalitatea în care a fost construit acest proces presupune exerciţiul unor drepturi pe care numai Statul sau titularul le are şi nu alt subiect de drept.
Excepţia inadmisibilităţii recursului a fost respinsă la termenul de judecată din 24 septembrie 2024.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta pârâtă a susţinut, în principal, că argumentele expuse în decizia recurată nu pot fundamenta decât un dispozitiv de respingere a apelurilor, şi nu unul de admitere a acestora, cum s-a procedat în cauză, însă a expus toate ipotezele cazului de casare invocat: a susţinut că dispozitivul nu este rezultatul unei motivări care să se regăsească în hotărâre; dacă se apreciază că hotărârea are totuşi o motivare, aceasta este contradictorie în sensul că ar fundamenta o soluţie contrară dispozitivului; dacă se apreciază că hotărârea are o motivare şi aceasta nu este contradictorie, aceasta este străină de natura dezlegării făcute.
Conform art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., hotărârea poate fi casată atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.
Examinând decizia recurată, se constată că nu poate fi reţinută încălcarea obligaţiei de motivare a deciziei. Conform art. 425 alin. (1) pct. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
În cauză, prin apelurile declarate de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA prin Direcţia Silvică Argeş şi de intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice s-a susţinut, în esenţă, calitatea procesuală activă a reclamantei în promovarea acţiunii, fiind criticată soluţia primei instanţe prin care aceasta a respins acţiunea ca efect al admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active. În acest sens, s-a argumentat că terenul în litigiu face parte din fondul forestier naţional, aşa cum este el definit prin art. 7 din Legea 46/2008, iar fondul forestier naţional este administrat, conform art. 11 din Legea 46/2008, de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva. S-a invocat natura dreptului de administrare a terenurilor din fondul forestier proprietate publică, acesta fiind un drept real care conferă calitate procesuală activă Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva în prezenta cauză, această susţinere fiind fundamentată pe dispoziţiile din Constituţie, Legea nr. 213/1998, reglementările speciale din legislaţia privind fondul forestier naţional.
Din examinarea deciziei recurate, rezultă că instanţa de apel a răspuns acestor argumente, cu respectarea exigenţelor procedurale. Astfel, instanţa de apel a reţinut că, prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare cumpărare având ca obiect un teren cu vegetaţie forestieră, a revendicat acest teren, solicitând şi rectificarea Cărţii funciare; a avut în vedere dispoziţiile art. 563 alin. (1) din C. civ. care reglementează acţiunea în revendicare şi a reţinut că reclamanta a formulat acţiunea în calitate de titular al unui drept de administrare, terenul în litigiu făcând parte din fondul forestier naţional administrat de reclamantă conform art. 11 din Legea nr. 46/2008.
De asemenea, instanţa de apel a avut în vedere dispoziţiile conţinute de H.G. nr. 229/2009 şi a constatat că acestea conferă reclamantei dreptul de a apăra şi asigura integritatea fondului forestier proprietatea statului, respectiv de a promova orice acţiune în justiţie pentru a recupera bunurile Statului ce îi sunt date în administrare, respectiv terenurile forestiere. Instanţa de apel a mai arătat că existenţa calităţii procesuale active a reclamantei rezultă şi din dispoziţiile Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, H.G. nr. 118/2010 şi Ordinul nr. 105/2003 şi a avut în vedere şi Decizia nr. 15 din 17 octombrie 2011, pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În acest context, se constată că decizia recurată conţine motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, instanţa de apel argumentând, cu indicarea textelor legale considerate relevante, soluţia de admitere a apelurilor, ca urmare a reţinerii calităţii procesuale active a reclamantei, nefiind astfel incidentă prima ipoteză a cazului de casare invocat.
De asemenea, faţă de considerentele expuse în decizie, nu se poate reţine nici incidenţa celei de-a doua ipoteze a cazului de casare reglementat de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., aceea a unei motivări contradictorii. Astfel, ansamblul considerentelor expuse de instanţa de apel în decizia sa nu relevă o contrarietate între motivele expuse şi soluţie, în sensul că din anumite argumente ar rezulta că apelurile sunt întemeiate iar din altele ar rezulta soluţia contrară. Dimpotrivă, toate considerentele expuse relevă aplicarea greşită a legii de către prima instanţă care a reţinut lipsa calităţii procesuale active a reclamantei şi susţin concluzia la care a ajuns instanţa de apel, în urma interpretării dispoziţiilor legale incidente, în sensul că reclamanta îndeplineşte această condiţie de exercitare a acţiunii civile.
În realitate, invocând această ipoteză a cazului de casare reglementat de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., recurenta pârâtă critică raţionamentul instanţei de apel care a concluzionat că dreptul de administrare recunoscut de lege în favoarea reclamantei îi conferă acesteia calitatea procesuală activă în prezenta cauză, critici care se încadrează însă în cazul de casare reglementat de pct. 5 al art. 488 din C. proc. civ., întrucât vizează efectul pe plan procesual al interpretării unor norme legale, şi urmează a fi analizate ca atare.
Cea de-a treia ipoteză a cazului de casare nu este incidentă, ea vizând situaţia în care hotărârea cuprinde "numai motive străine de natura cauzei". Astfel, numai dacă motivarea este cu totul străină de natura cauzei se impune casarea deciziei, însă nu aceasta este situaţia din speţă, instanţa de apel expunând exclusiv argumente care se circumscriu problemei calităţii procesuale active a reclamantei, dedusă judecăţii sale prin motivele de apel, argumente apte să justifice soluţia pronunţată.
Invocând cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta pârâtă a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, şi anume, a dispoziţiilor art. 563, art. 858 din C. civ., art. 136 alin. (2) din Constituţia României, art. 865 alin. (1) din C. civ. precum şi art. 2009 şi art. 2012 din C. civ.. Dispoziţiile legale pretins încălcate reprezintă dreptul comun în materia acţiunii în revendicare şi a apărării dreptului de proprietate publică. De asemenea, ele vizează noţiunea de mandat şi puterea de reprezentare.
Astfel cum s-a arătat mai sus, aceste critici, în conţinutul lor, pun în discuţie şi tind spre a demonstra o greşită aplicare în cauză a normelor relevante pentru stabilirea calităţii procesuale active a reclamantei, situaţie în care se impune cercetarea lor din perspectiva cazului de casare reglementat prin art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., deoarece vizează o chestiune de drept procesual.
Conform art. 32 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condiţiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenţie; d) justifică un interes. Totodată, conform art. 36 din C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Condiţia de exercitare a acţiunii civile prevăzută de art. 32 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. reprezintă o problemă procedurală, iar nu una substanţială, ea fiind necesară stabilirii unui cadru procesual corect iar existenţa sau inexistenţa drepturilor şi obligaţiilor afirmate sau contestate constituie o chestiune de fond conform art. 36 teza a II-a din C. proc. civ.
În consecinţă, calitatea procesuală activă trebuie apreciată în raport cu situaţia afirmată prin cererea de chemare în judecată, supusă verificărilor jurisdicţionale. În speţă, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva a formulat cererea de chemare în judecată având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare cumpărare privind un teren cu vegetaţie forestieră şi revendicarea acestui teren, justificându-şi calitatea procesuală activă prin invocarea dreptului de administrare pe care îl exercită asupra fondului forestier aflat în proprietatea publică a statului. Astfel, situaţia afirmată, în sensul că terenul în litigiu face parte din fondul forestier naţional, definit prin art. 7 din Legea nr. 46/2008, este supusă verificărilor instanţei şi determină aplicarea dispoziţiilor speciale în materie.
Conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, fondul forestier proprietate publică şi privată a statului se administrează de către Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, regie autonomă de interes naţional, aflată sub autoritatea statului.
De asemenea, sunt relevante dispoziţiile din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Regiei Naţionale a Pădurilor - ROMSILVA din 04.03.2009, parte integrantă din Hotărârea Guvernului nr. 229/2009 care, în art. 1 alin. (1), prevăd că Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA are ca scop principal gestionarea durabilă şi unitară, în conformitate cu prevederile legale, a fondului forestier proprietate publică a statului. Enumerând atribuţiile şi competenţele principale ale ROMSILVA, art. 2 lit. A) din Regulament arată, la pct. 1, că această regie asigură integritatea fondului forestier proprietate publică a statului.
În mod corespunzător, art. 4 alin. (1) din Regulament arată că ROMSILVA are în administrare fondul forestier proprietate publică a statului
În raport cu aceste dispoziţii legale, mod corect instanţa de apel a reţinut calitatea procesuală activă a reclamantei în demersul judiciar promovat, titularul dreptului real de administrare îndeplinindu-şi obligaţia de a apăra dreptul de proprietate publică corespunzător dreptului pe care el îl exercită.
Astfel, dreptul de administrare asupra fondului forestier aflat în domeniul public al statului este conferit reclamantei de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 46/2008 - Codul Silvic şi are în conţinutul său atributele posesiei, folosinţei şi dispoziţiei, specifice acestui drept real. Câtă vreme dreptul de administrare este un drept real prin intermediul căruia se exercită indirect atributele dreptului de proprietate publică, natura civilă a acestui drept conferă posibilitatea titularului său să recurgă la mijloace de apărare specifice dreptului civil, respectiv să iniţieze acţiuni civile în apărarea dreptului său de administrare şi a dreptului de proprietate, alăturându-l pe proprietar acestui demers.
Înalta Curte constată că, prin Decizia nr. 15/17 octombrie 2011, pronunţată în recurs în interesul legii, s-a stabilit, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, că Regia Naţională a Pădurilor Romsilva are calitate procesuală activă pentru a formula plângere împotriva hotărârilor comisiilor judeţene emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, respectiv pentru formularea de acţiuni în constatarea nulităţii absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor privind retrocedarea terenurilor forestiere din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Dispoziţiile legale care fac obiectul dezlegării cu caracter obligatoriu nu sunt aplicabile speţei însă, în considerentele acestei decizii, s-a statuat în sensul că, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale enunţate (art. 11 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, art. 4 alin. (1) şi alin. (3) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva şi aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare, art. 1 alin. (1), art. 2 lit. A) pct. 1 şi art. 3 lit. k) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 229/2009, în forma în vigoare la data pronunţării deciziei) rezultă că Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA, în calitate de titular al dreptului de administrare a fondului forestier proprietate publică a statului şi a atribuţiilor conferite în exercitarea acestui drept, poate promova, în nume propriu, acţiuni în justiţie pentru apărarea şi asigurarea integrităţii fondului forestier proprietate publică a statului. Acţiunile în nulitate întemeiate pe art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, au fost considerat ca fiind tocmai mijloace de acţiune în acest scop.
Reglementarea conform căreia Romsilva asigură integritatea fondului forestier proprietate publică a statului denotă că aceasta are dreptul prevăzut de lege, în virtutea obiectului său de activitate de apărare şi asigurare a integrităţii fondului forestier proprietatea statului, de a întreprinde orice acţiune în justiţie pentru a proteja dreptul de proprietate publică şi a recupera bunurile statului, care îi sunt date în administrare, respectiv terenurile forestiere.
Or, acţiunea având ca obiect revendicarea terenurilor despre care se susţine că fac parte din fondul forestier aflat în proprietatea publică a statului se circumscrie sferei acţiunilor în justiţie prin care se tinde la apărarea şi asigurarea integrităţii acestui fond forestier, în mod similar acţiunilor care intră sub incidenţa Deciziei nr. 15/2011 pronunţată de Înalta Curte în recurs în interesul legii. Aceeaşi este concluzia şi în privinţa acţiunii având ca obiect nulitatea contractului de vânzare privind un astfel de teren, ambele mijloace procesuale fiind promovate în virtutea obligaţiei legale de apărare şi asigurare a integrităţii fondului forestier aflat în proprietatea publică a statului, cu scopul realizării obiectului de activitate al titularului dreptului de administrare.
Astfel, legitimarea procesuală activă a reclamantei Regia Naţională a Pădurilor Romsilva derivă din dispoziţiile Legii nr. 46/2008, coroborate cu cele ale H.G. nr. 229/2009, indicate mai sus, care stabilesc calitatea sa de titular al dreptului de administrare a fondului forestier proprietate publică a statului şi atribuţiile conferite în exercitarea acestui drept - apărarea şi asigurarea integrităţii fondului forestier proprietate publică a statului, dispoziţii legale fiind aplicabile şi situaţiei în care administratorul este el însuşi iniţiatorul demersului procesual, legea permiţându-i a efectua toate operaţiunile necesare conservării dreptului titularului.
În ceea ce priveşte invocarea normelor de drept material care guvernează contractul de mandat, este de observat că ele nu sunt incidente în cauză, nefiind invocată calitatea reclamantei de mandatar al Statului român rezultată din încheierea unui contract de mandat. În acest sens, instanţa de apel nu şi-a întemeiat argumentele pe incidenţa acestei instituţii de drept civil, ci a reţinut calitatea procesuală activă a reclamantei în virtutea faptului că aceasta exercită toate atributele dreptului de proprietate, în temeiul dreptului său de administrare, drept real în integralitatea atributelor sale.
Reţinând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, văzând prevederile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă împotriva deciziei nr. 5324 din 25 octombrie 2023 a Curţii de Apel Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 5324 din 25 octombrie 2023 a Curţii de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-reclamantă RNP Romsilva prin Direcţia Silvică Argeş şi cu intimatul-intervenient Statul Român prin Ministerul Finanţelor prin DGRFP Craiova prin AJFP Vâlcea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2024.