Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2024
I Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Beclean, la data de 10 octombrie 2022, sub numărul x/2022, reclamanta-pârâtă A., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant B., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor, în principal, iar în subsidiar, din vina exclusivă a pârâtului-reclamant; revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei; încredinţarea minorilor reclamantei şi stabilirea locuinţei acestora la mamă; exercitarea autorităţii părinteşti, în principal, de către mamă, iar în subsidiar de ambii părinţi şi obligarea pârâtului-reclamant la plata unei pensii de întreţinere către minori în raport de veniturile realizate în Germania.
E’Reclamanta-pârâtă a solicitat şi cheltuieli de judecată.
I.2 Hotărârile care au generat conflictul
I.2.1. Prin sentinţa civilă nr. 568 din 22 mai 2023, Judecătoria Beclean a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de pârât prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere faptul că ultima locuinţă comună a părţilor a fost în comuna Merişani, sat Borleşti nr. 9, jud. Argeş.
I.2.2. Prin sentinţa civilă nr. 4545 din 26 iunie 2024, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, excepţie invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beclean, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea din oficiu a judecării cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că ultimul domiciliul comun al părţilor a fost în comuna Merişani, jud. Argeş, precum şi faptul că niciuna dintre părţi nu mai locuieşte în fapt în această localitate.
De asemenea, a reţinut că pârâtul nu are locuinţa în ţară, astfel că a reţinut ca fiind incidente dispoziţiile art. 915 teza a II-a C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă
Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
În speţă, Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.
Astfel, Judecătoria Beclean a reţinut că în cauza de faţă se aplică prevederile art. 915 alin. (1) teza I C. proc. civ., în sensul că instanţa de la ultima locuinţă comună a soţilor este competentă să soluţioneze cererea, în timp ce Judecătoria Piteşti a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 915 alin. (1) teza a II-a din acelaşi Cod, întrucât niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, iar pârâtul nu are locuinţa în ţară.
Înalta Curte reţine că obiectul cererii de chemare în judecată este "divorţ", iar din examinarea actelor dosarului (probele administrate cu privire la ultimul domiciliu comun al soţilor: declaraţiile martorilor C. şi D., mama reclamantei - filele x) observă că ultima locuinţă comună a soţilor a fost, până la separarea în fapt, în comuna Merişani, sat Borleşti, jud. Argeş.
De asemenea, observă că la data introducerii cererii de chemare în judecată reclamanta locuia în comuna Lechinţa, sat Sîngeorzul Nou, str. x, jud. Bistriţa Năsăud, iar pârâtul lucra în Germania, unde, implicit avea locuinţa faptică.
Raportat la situaţia de fapt reţinută, se constată că la data introducerii cererii de desfacere a căsătoriei, părţile nu mai locuiau în locuinţa comună, reclamanta locuind în România, comuna Lechinţa, sat Sîngeorzul Nou, iar pârâtul în Germania.
Potrivit dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamantul".
Acest text de lege stabileşte atât competenţa materială în soluţionarea acţiunii de divorţ, în sensul că aceasta revine judecătoriei, cât şi competenţa teritorială în soluţionarea acestei cereri.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. instituie o competenţă exclusivă, părţile neputând deroga de la aceasta, aceste dispoziţii fiind imperative şi de strictă interpretare.
Faptul că textul reglementat de dispoziţiile art. 915 C. proc. civ. are în vedere mai multe situaţii, nu înseamnă că legiuitorul a prevăzut o competenţă alternativă, întrucât reclamantul nu are posibilitatea de a alege, în mod aleatoriu, între mai multe instanţe deopotrivă competente, fiind obligatorie respectarea ordinii impuse de acest text de lege.
În mod prioritar, este stabilită competenţa de soluţionare a cererii de divorţ la instanţa în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, însă această competenţă operează numai dacă cei doi soţi au avut locuinţă comună şi cel puţin unui dintre soţi mai locuieşte în circumscripţia instanţei de la ultima locuinţă comună.
Ipoteza subsidiară celei anterior evocate se referă la situaţia în care dacă soţii nu au avut locuinţă comună în România sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună. În acest caz competentă este judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, situaţie care nu se regăseşte în speţa pendinte.
Noţiunea de "locuinţă" trebuie înţeleasă ca element de identificare a persoanei fizice, interesând, aşadar, nu atât locuinţa statornică şi principală a pârâtului, cât adresa unde locuieşte efectiv, ceea ce înseamnă că în cazul de faţă pârâtul, la momentul sesizării instanţei cu cererea de divorţ, pârâtul avea locuinţa faptică în Germania, unde îşi avea locul de muncă.
Mai mult, chiar în încheierea din 11 iunie 2024 a Judecătoriei Piteşti, s-a consemnat că pârâtul lucrează în străinătate ("Pârâtul prin reprezentant convenţional solicită respingerea excepţiei, apreciază că Judecătoria Piteşti e competentă să soluţioneze cauza. Arată că pârâtul lucrează în străinătate, dar vine şi în ţară, ultimul domiciliu îl are în ţară.")
O altă ipoteză prevăzută de textul de lege mai sus redat şi care este incidentă în cauza de faţă este aceea în care soţul pârât nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional. În acest caz devine competentă instanţa de la domiciliul reclamantului.
Pentru a opera această competenţă (judecătoria de la domiciliul reclamantului) este necesară îndeplinirea a trei condiţii cumulative, dintre care două sunt expres prevăzute de C. proc. civ., respectiv: inexistenţa unei locuinţe efective a pârâtului în România şi, din punct de vedere al raporturilor procesuale de drept internaţional privat, competenţa să revină instanţelor comune.
Or, aşa cum s-a reţinut supra, în cauza pendinte, la momentul sesizării instanţei cu cererea de desfacere a căsătoriei, pârâtul nu locuia faptic în România, din actele aflate la dosar reieşind că avea locul de muncă în Germania, iar reclamanta avea domiciliul în circumscripţia Judecătoriei Beclean (comuna Lechinţa, sat Sîngeorzul Nou, str. x, jud. Bistriţa Năsăud), astfel încât competenţa de soluţionare revine acestei instanţe.
Este lipsită de relevanţă pentru stabilirea competenţei schimbarea situaţiei de fapt referitoare la domiciliul părţilor ulterior introducerii acţiunii, competenţa urmând a fi determinată prin raportare la data actului de sesizare, în aplicarea mutatis mutandis a art. 107 alin. (2) C. proc. civ.
Constatând totodată, că instanţele de judecată române sunt competente din punct de vedere al dreptului internaţional privat, să soluţioneze o cerere de divorţ între doi cetăţeni români, Înalta Curte apreciază în raport cu considerentele mai sus menţionate că în speţă sunt incidente prevederile art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea fiind Judecătoria Beclean, iar în temeiul art. 135 C. proc. civ. va fi stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beclean.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2024.