Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2024
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 11.05.2023, sub nr. x/2023, revizuentul A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Primarul General al Municipiului Bucureşti revizuirea sentinţei civile nr. 975/26.04.2013 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată în dosarul x/2012
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că a intrat în posesia unor înscrisuri doveditoare noi, înscrisuri pe care, la momentul judecăţii în anul 2012, pârâta le avea în arhiva PMB, iar consilierii juridici ai acesteia aveau obligaţia să le depună la dosarul cauzei. A menţionat că este vorba de Decizia nr. 6104/265/27.04.1963 emisă de secţia Financiară a Sfatului Popular al capitalei, Decizia nr. 1144/15.07.1963 emisă de Sfatul popular al Raionului Lenin şi Procesul-verbal nr. x/03.05.1963 emis de secţia Financiară, din care rezultă că imobilul aparţinând defunctei B. a trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 111/1951, prin certificat de succesiune vacantă, şi nu prin testament olograf aşa cum în mod greşit s-a reţinut în sentinţa atacată. A apreciat că pârâtul a reţinut înscrisurile cu rea-credinţă şi astfel sunt îndeplinite condiţiile de revizuire prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 1489/08.12.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 975 din 26.04.2013, pronunţată în dosarul nr. x/2012 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul Primarul General al Municipiului Bucureşti, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel (calificat recurs la termenul de judecată din 29.02.2024) revizuentul A..
Astfel, prin încheierea din 29 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, calea de atac declarată de revizuent a fost calificată ca recurs, în raport cu prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, forma în vigoare la data declanşării litigiului, coroborate cu art. 328 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865.
Prin decizia civilă nr. 153 din 29 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-revizuent A. împotriva sentinţei civile nr. 1489/08.12.2023 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimatul Primarul General al Municipiului Bucureşti.
Împotriva acestei încheierii din 29.02.2024 şi a deciziei civile nr. 153 din 29.02.2024 a formulat recurs revizuentul A., prin care a susţinut, în esenţă, calificarea greşită a căii de atac ca fiind recurs, în loc de apel, considerând că instanţa de apel trebuia să soluţioneze apelul, iar nu un recurs şi a reluat criticile referitoare la respingerea greşită a cererii de revizuire.
Înalta Curte, la termenul de judecată din data de 25 septembrie 2024 a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., şi pe care o va admite pentru considerentele care succed:
Prioritar, Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt incidente prevederile C. proc. civ. de la 1865, în raport cu data formulării cererii de chemare în judecată deduse judecăţii în prezenta cauză, 21 august 2012, astfel că recursul urmează a fi analizat din perspectiva dispoziţiilor acestui act normativ, iar nu a celor prevăzute de noul C. proc. civ., invocate greşit de recurentul-revizuent, faţă de art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora, "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".
Contrar susţinerii revizuentului, calificarea căii de atac s-a realizat în mod corect de către instanţa inferioară, în raport de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată deduse judecăţii în prezenta cauză, respectiv data de 21 august 2012 şi art. 328 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865.
Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. x/2012, la data de 21.08.2012, contestatoarea C. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Primarul General al Primăriei Municipiului Bucureşti, contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 14687/17.10.2011 emise de Primarul General al P.M.B., prin care i s-a respins notificarea înregistrată sub nr. x/2001 la Executorul Judecătoresc privind imobilul situat în Bucureşti, str. x, privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, ca nedovedită, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, forma în vigoare la data de 21.08.2012, "(3) Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel."
Prin urmare, hotărârea atacată cu revizuire în prezenta cauză era supusă numai căii de atac a recursului.
Conform art. 328 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, "Hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".
În acest context normativ, cum hotărârea atacată cu revizuire, sentinţa civilă nr. 975 din 26.04.2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2012, era supusă numai căii de atac a recursului, în raport cu prevederile art. 328 alin. (1) din C. proc. civ., se decelează că şi sentinţa civilă nr. 1489/08.12.2023, prin care a fost soluţionată revizuirea împotriva hotărârii nr. 975 din 26.04.2013, este supusă numai recursului.
Potrivit considerentelor arătate, rezultă că instanţa a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, forma în vigoare la data de 21.08.20212 şi a prevederilor art. 328 alin. (1) din C. proc. civ., atunci când a constatat că împotriva sentinţei tribunalului este deschisă doar calea de atac a recursului şi a procedat în consecinţă la calificarea şi soluţionarea acesteia.
Ca atare, în cauza de faţă, se reţin ca fiind incidente dispoziţiile art. 299 alin. (1) din C. proc. civ., ce prevăd că pot fi supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Prin urmare, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată cu alte căi de atac decât cele expres prevăzute de lege şi, pe cale de consecinţă, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.
Instituirea unei singure căi de atac - cea a recursului - în cazul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în litigii identice sau similare, nu constituie o modalitate de îngrădire a dreptului de liber acces la justiţie.
În lumina jurisprudenţei C.E.D.O. se constată că dreptul la un proces echitabil nu garantează, sub nicio formă, exerciţiul a două căi de atac şi, cu atât mai puţin, un rezultat favorabil pentru reclamantul.
Considerând inadmisibilitatea drept folosirea unui mijloc procedural de către o persoană căreia legea nu îi conferă îndreptăţirea sau pe care legea nu îl acceptă şi constatând că reclamantul a formulat recurs împotriva unei decizii irevocabile, pronunţate de curtea de apel în calea de atac a recursului, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii prezentei căi de atac.
Ca atare, în litigiul pendinte, se relevă că a fost atacată o hotărâre irevocabilă, întrucât este pronunţată în soluţionarea recursului, astfel cum prevede art. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ. din anul 1865, împrejurare faţă de care se constată caracterul inadmisibil al demersului judiciar, cu care reclamantul a învestit Înalta Curte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 29 februarie 2024 şi a deciziei civile nr. 153 din 29 februarie 2024, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2024.