Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2024
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin decizia civilă nr. 1742 din 12 octombrie 2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a dispus următoarele:
A respins apelul principal declarat de pârâţii Oraşul Breaza - prim primar, Primăria Oraşului Breaza şi Consiliul Local Breaza împotriva sentinţei civile nr. 711/22 martie 2022, pronunţată de Tribunalul Prahova ca nefondat.
A admis apelul incident declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., împotriva încheierii de şedinţă din 12 octombrie 2021 şi a sentinţei civile nr. 711/22 martie 2022, pronunţate de Tribunalul Prahova.
A anulat, în parte, încheierea din 12.10.2021 şi sentinţa civilă nr. 711din 22.03.2022.
A schimbat în parte încheierea apelată, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei autorităţii de lucru judecat.
A schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L..
A păstrat în rest cele două hotărâri.
A obligat apelantul-pârât să plătească apelantei-reclamante suma de 150 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentate de taxa de timbru în calea de atac.
Împotriva acestei decizii civile, au declarat recurs pârâţii Oraşul Breaza, prin primar, Primăria Oraşului Breaza şi Consiliul Local Breaza.
La primul termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepţia tardivităţii recursului formulat de pârâţi.
2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Având a se pronunţa cu prioritate faţă de excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimata-reclamantă prin întâmpinare, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., asupra excepţiei tardivităţii, invocate din oficiu, Înalta Curte va anula recursul ca efect al admiterii excepţiei invocate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, ceea nu este cazul.
În cauză, decizia civilă nr. 1742 din 12 octombrie 2023 a Curţii de Apel Ploieşti a fost comunicată pârâţilor la data de 18.12.2023, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare a hotărârii aflate la dosar apel. Din acel moment începe să curgă termenul legal de 30 zile pentru exercitarea căii de atac a recursului, astfel că ultima zi a acestui termen, calculat în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a fost 18 ianuarie 2024, într-o zi de joi. Or, conform ştampilei de pe plicul aflat la dosar recurs, cererea de recurs a fost depusă la oficiul poştal în data de 19 ianuarie 2024, cu depăşirea termenului legal imperativ prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.
Se mai reţine că, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
În plus, se constată că nu a fost formulată nicio cerere de repunere în termenul de exercitare a căii de atac şi că nu sunt incidente motive de ordine publică care să poată fi invocate, din oficiu, de către instanţa de judecată.
Analizând pricina şi din perspectiva dreptului de acces la o instanţă, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat şi garantat de prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte reţine că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a statuat că legea fundamentală nu interzice stabilirea, prin lege, a anumitor condiţii sau reguli de procedură în privinţa exercitării acestui drept, ci, dimpotrivă, statuează în art. 126 alin. (2):
"Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege."
Stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie sau exercitarea căilor de atac, ordinare sau extraordinare, nu constituie o încălcare a dreptului la liber acces la justiţie. În acest sens, este Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, în care s-a stabilit că accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale, prin care justiţia se înfăptuieşte şi este de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti.
Prin decizia nr. 279 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 22 august 2018, Curtea Constituţională a reţinut că principiul accesului liber la justiţie trebuie interpretat şi prin prisma art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Cu privire la interpretarea acestui articol, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut, existând posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept (Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunţată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragrafele 37 şi 38).
Totodată, prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că accesul liber la justiţie implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului.
Faţă de aceste considerente, în conformitate cu art. 494 cu aplicarea art. 485 coroborat cu art. 185 din C. proc. civ., Înalta Curte notează că recursul a fost declarat cu depăşirea termenului imperativ legal, împrejurare care are drept consecinţă anularea recursului.
Constatând că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 451-453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurenţii-pârâţi să plătească intimatei-reclamante A. S.R.L. suma de 5.355 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, dovedite a fi efectuate în recurs, prin documentele justificative depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâţii Oraşul Breaza, prin primar, Primăria Oraşului Breaza şi Consiliul Local Breaza, împotriva deciziei civile nr. 1742 din 12 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Obligă pe recurentul-pârât la plata sumei de 5.355 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă A. S.R.L..
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 25 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.