Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 28.11.2023, sub nr. x/2023, contestatorul Tribunalul Botoşani a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite din dosarul nr. x/2023 al Biroului executorului judecătoresc A., solicitând anularea somaţiei din 14.11.2023, anulare/cenzurarea, în tot sau în parte, a cheltuielilor de executare stabilite prin încheierea nr. 182 din 14.11.2023, suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare şi obligarea intimatului B. la plata cheltuielilor de executare.
În drept, au fost invocate prevederile art. 712, art. 719 alin. (1)-(6) şi următoarele C. proc. civ., O.G. nr. 22/2002 şi O.U.G. nr. 114/2018.
2. Sentinţa Judecătoriei Iaşi
Prin sentinţa civilă nr. 5692 din 24 aprilie 2024, Judecătoria Iaşi a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Botoşani.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., forma în vigoarea la data de 3 octombrie 2023, şi ale art. 714 alin. (3) din acelaşi act normativ, care stabilesc competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea judecătoriei de la domiciliul debitorului.
A apreciat că decizia nr. 20/2021, pronunţată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu este aplicabilă întrucât domeniul acesteia este limitat la situaţia juridică ce a determinat nevoia de interpretare a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712 şi art. 714 C. proc. civ., prin prisma art. 112 din acelaşi act normativ, respectiv cazul executării silite demarate împotriva mai multor debitori, situaţie premisă care nu se regăseşte în speţă.
A mai reţinut că decizia instanţei supreme nu poate fi interpretată extensiv sau denaturat, în sensul atribuirii calităţii de instanţă de executare unei instanţe necompetente, care a încuviinţat executarea silită, deoarece s-ar ajunge la o contradicţie fundamentală tocmai între considerentele şi dispozitivul deciziei, din moment ce Înalta Curte reţine caracterul de ordine publică al normelor ce reglementează competenţa teritorială a instanţei de executare şi imposibilitatea părţilor de a înlătura o atare competenţă exclusivă.
Prin validarea teoriei potrivit căreia judecătoria care a încuviinţat executarea silită devine automat instanţă de executare, în toate cazurile, inclusiv atunci când nu a fost competentă teritorial, conform art. 651 C. proc. civ., s-ar ajunge la situaţia în care părţile (creditorul prin executor judecătoresc), ar alege instanţa de executare, deşi tocmai imposibilitatea părţilor de a alege instanţa este de esenţa unei competenţe exclusive, cum a reţinut şi instanţa supremă.
Ca situaţie de fapt, a reţinut că debitorul contestator Tribunalul Botoşani avea sediul, la data sesizării organului de executare, în circumscripţia Judecătoriei Botoşani şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
3. Încheierea Judecătoriei Botoşani
Învestită prin declinare, Judecătoria Botoşani a pronunţat sentinţa nr. 1778 din 17 iulie 2024, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Iaşi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi art. 714 C. proc. civ., precum şi ale Deciziei nr. 20/2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, care a stabilit că instanţa de executare este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu.
A constatat că, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, ci rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale, motiv pentru care toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.
A observat că încuviinţarea executării silite s-a realizat de către Judecătoria Iaşi, prin încheierea nr. 10632 din 19 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023 şi, în raport de dispoziţiile legale şi considerentele Deciziei nr. 20/2021, a constatat că această instanţă este instanţa de executare.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul litigiului ce a generat desesizarea celor două instanţe şi ivirea conflictului negativ de competenţă îl constituie contestaţia la executare formulată de contestatorul Tribunalul Botoşani împotriva executării silite din dosarul nr. x/2023 al Biroului executorului judecătoresc A., prin care a solicitat anularea somaţiei din 14.11.2023, anulare/cenzurarea, în tot sau în parte, a cheltuielilor de executare stabilite prin încheierea nr. 182 din 14.11.2023 şi suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare.
Înalta Curte constată că declinarea reciprocă a competenţei de către instanţe a fost generată de aplicarea diferită a normelor de procedură prevăzute de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează regulile după care se determină instanţa de executare.
Astfel, Judecătoria Iaşi a reţinut că instanţa de executare, competentă să soluţioneze contestaţia la executare, este aceea în circumscripţia căreia se află sediul debitorului, Tribunalul Botoşani, în timp ce Judecătoria Botoşani a apreciat că instanţa care a încuviinţat executarea silită, respectiv Judecătoria Iaşi, este instanţa de executare, competentă să analizeze validitatea actelor de executare deduse controlului judecătoresc.
Potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. "Contestaţia se introduce la instanţa de executare".
Art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. statuează că: "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."
În conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, rezultă că în materia executării silite competenţa teritorială a instanţei este exclusivă, contestaţia la executare adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
Înalta Curte reţine că, sub aspectul stabilirii instanţei competente din punct de vedere teritorial să judece contestaţia la executare, în speţa dedusă judecăţii, este esenţială împrejurarea că executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea nr. 10632 din 19 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023 de către Judecătoria Iaşi.
Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Iaşi, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine tot acestei instanţe, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, principiu care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, conform celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.
În acest sens, s-a pronunţat şi Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel." Potrivit celor reţinute în această decizie, s-a statuat la paragraful 71 că "..ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale."
Pentru identitate de raţionament, statuările din decizia nr. 20/2001 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii urmează a fi avute în vedere în speţa de faţă, astfel încât competenţa instanţei de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite rămâne aplicabilă şi în ceea ce priveşte contestaţia la executare.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Iaşi este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 17 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.