Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024
După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Agnita la data de 7 mai 2024 sub nr. x/2024, formulată de petentul BEJ A., la cererea creditoarei B., s-a solicitat încuviinţarea executării silite a debitorilor C. şi D., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x, încheiat la data de 26.06.2018 între E. S.A. - F., Sibiu şi debitori, prin toate formele prevăzute de lege, până la realizarea drepturilor rezultate din titlul executoriu, cu cheltuieli de executare, în dosarul de executare silită nr. x/2024.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.
Prin încheierea civilă nr. 735/15.05.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024 al Judecătoriei Agnita, ataşată prezentei cauze, instanţa a dispus disjungerea capătului de cerere privind pe debitoarea D., faţă de domiciliul acesteia, din Călineşti, nr. 102, jud. Vâlcea, şi formarea unui dosar nou, care a fost înregistrat sub nr. x/2024, având ca obiect încuviinţarea executării silite a debitoarei D..
2. Hotărârea Judecătoriei Agnita
Prin sentinţa civilă nr. 926 din 5 iunie 2024, pronunţată de Judecătoria Agnita în dosarul nr. x/2024, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul BEJ A., privind pe creditoarea B. şi pe debitorii C. şi D., în favoarea Judecătoriei Brezoi.
În motivare, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care instituie o competenţă teritorială exclusivă a instanţei de executare în soluţionare a cererilor vizând încuviinţarea executării silite, şi, în raport cu domiciliul debitoarei D., a apreciat că Judecătoria Brezoi este judecătoria competentă să soluţioneze litigiul, ca instanţă în circumscripţia căreia se află localitatea de domiciliu a debitoarei.
3. Hotărârea Judecătoriei Brezoi
Învestită prin declinare, Judecătoria Brezoi, prin încheierea nr. 977 din 26 iunie 2024, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Agnita, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Instanţa a reţinut în motivare că, în raport cu dispoziţiile art. 666 alin. (1), art. 651 alin. (1) şi art. 112 alin. (1) C. proc. civ., cererea cu care a fost învestită este de competenţa instanţei de executare, respectiv a instanţei competente pentru oricare dintre debitorii principali.
Ca situaţie de fapt, a reţinut că unul dintre debitorii împotriva căruia a fost formulată cererea de încuviinţare a executării silite, respectiv C., în calitate de împrumutat, avea domiciliul, la data sesizării organului de executare, în jud. Sibiu, iar cealaltă debitoare, D., în calitate de coplătitor, avea domiciliul în jud. Vâlcea.
A apreciat că domiciliul persoanei care are calitatea de debitor principal determină instanţa de executare, şi în funcţie de domiciliul debitorului C., care are această calitate, Judecătoria Agnita este instanţa competentă, ca instanţă în circumscripţia căreia se află localitatea de domiciliu a debitorului principal, această instanţă fiind aleasă şi de către petentul BEJ A., în considerarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ.
A mai reţinut că este aplicabilă decizia nr. 20/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, în considerentele căreia s-a subliniat că, încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ., astfel încât, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel. Prin aceeaşi decizie s-a reţinut că, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale, ceea ce înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.
Având în vedere că, în cauză, încuviinţarea executării silite pentru debitorul C. a fost dispusă prin încheierea civilă nr. 735 din 15 mai 2024 de către Judecătoria Agnita, s-a apreciat că această instanţă este competentă să soluţioneze cererea.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul litigiului ce a generat desesizarea celor două instanţe şi ivirea conflictului negativ de competenţă îl constituie cererea formulată de petentul BEJ A. privind încuviinţarea executării silite, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x, încheiat la data de 26.06.2018 între E. S.A. - F., Sibiu împotriva debitoarei D., urmare a disjungerii dispuse de Judecătoria Agnita prin încheierea nr. 735 din 15 mai 2024, în dosarul nr. x/2024.
Înalta Curte constată că declinarea reciprocă a competenţei de către instanţe a fost generată de aplicarea diferită a normelor de procedură prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. privind instanţa de executare.
Acest text de lege, forma în vigoare la data cererii de executare silită (29 aprilie 2024), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 336/2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1177 din 8 decembrie 2022, prevede următoarele: "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător."
Prin urmare, în caz de pluralitate de debitori cu domicilii diferite, art. 651 alin. (1) C. proc. civ. face trimitere expresă la dispoziţiile art. 112 din acelaşi act normativ, care prevăd următoarele: (1) Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali."
Prin cererea de încuviinţare a executării silite înregistrată la 7 mai 2024 pe rolul Judecătoriei Agnita, petentul BEJ A. a solicitat încuviinţarea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2024, la cererea creditoarei B., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x, încheiat la data de 26.06.2018 între E. S.A. - F., Sibiu cu debitorii C. şi D..
Se constată, astfel, că a fost formulată o cerere unică de executare silită împotriva celor doi debitori obligaţi prin titlul executoriu, creditorul tinzând la a obţine realizarea creanţei sale în cadrul unei singure proceduri execuţionale.
Înalta Curte reţine că, sub aspectul stabilirii instanţei competente din punct de vedere teritorial să judece cererea de încuviinţare a executării silite, în speţa dedusă judecăţii, este esenţială împrejurarea că Judecătoria Agnita, prin încheierea nr. 735 din 17 mai 2023 a încuviinţat executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2024 împotriva debitorului C., fixând în mod definitiv competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul acestui debitor.
Actuala reglementare nu mai permite situaţia excepţională a pluralităţii de instanţe de executare, astfel că, din această perspectivă, măsura disjungerii capătului de cerere referitor la încuviinţarea executării silite cu privire la debitoarea D., cu domiciliul în jud. Vâlcea, dispusă de Judecătoria Agnita prin încheierea nr. 735 din 17 mai 2023, nu este de natură a permite declinarea competenţei de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării faţă de această debitoare în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Dacă s-ar proceda la stabilirea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea unei alte instanţe decât cea care a încuviinţat executarea silită s-ar ajunge la încălcarea principiului unicităţii instanţei de executare, principiu ce rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ., care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
În acest sens a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată în recurs în interesul legii, prin care s-a reţinut că "în momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel." Astfel, potrivit celor reţinute în această decizie, s-a statuat la paragraful 71 că "..ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale."
În aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi alin. (3), coroborate cu cele ale art. 112 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Agnita, aceasta fiind instanţa de executare sesizată cu cererea de încuviinţare a executării silite împotriva ambilor debitori, în considerarea domiciliului debitorului C., şi care a încuviinţat executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2024 împotriva acestui debitor, prin încheierea nr. 735 din 15 mai 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Agnita.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Agnita.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 17 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.