Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 25.08.2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2023, reclamanta Club Sportiv Municipal Constanţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., suspendarea hotărârilor Federaţiei Române de Handbal - Comisia de Soluţionare a Litigiilor nr. 653/28.04.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023 şi a Federaţiei Române de Handbal - Comisia Centrală de Apel nr. 102/24.05.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, până la soluţionarea definitivă a prezentei acţiuni în anulare; anularea hotărârilor Federaţiei Române de Handbal - Comisia de Soluţionare a Litigiilor nr. 653/28.04.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023 şi a Federaţiei Române de Handbal - Comisia Centrală de Apel nr. 102/24.05.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, în baza art. 608 alin. (1) lit. a), b), d), e), g) şi h) C. proc. civ., şi, în principal, trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Judecătoriei Constanţa, secţia civilă, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.
În subsidiar, reclamanta a solicitat pronunţarea hotărârii de anulare şi administrarea probelor solicitate şi neadministrate de către instanţele arbitrale şi, după administrarea acestora, în rejudecarea fondului, să dispună:
- în principal, respingerea acţiunii, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului A.;
- în subsidiar, respingerea acţiunii, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a reclamantei CSM Constanţa;
- în al doilea subsidiar, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, ca urmare a admiterii excepţiei de neexecutare;
- în al treilea subsidiar, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă
Prin sentinţa nr. 14 din 1 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Club Sportiv Municipal Constanţa, în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea uneia dintre Secţiile a III-a sau a IV-a civile din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.
În motivare, s-a avut în vedere că la stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza nu prezintă relevanţă calitatea de profesionist a uneia dintre părţi, ci obiectul şi natura litigiului, astfel cum s-a reţinut prin decizia nr. 18/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.
Prin raportare la dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi alin. (3) C. civ. şi art. 14 alin. (1)1, alin. (2) şi alin. (2)1 din Legea nr. 69/2000 a educaţiei fizice şi sportului, reţinând şi conţinutul concret al contractului de activitate sportivă nr. 6924 din 31 ianuarie 2022, instanţa a arătat că prin intermediul contractului nu s-au stabilit între părţi raporturi contractuale decurgând din exploatarea unei întreprinderi, acesta fiind un contract civil care conferă cadrul în care sportivul profesionist să practice sportul.
S-a apreciat că obiectul şi natura litigiului decurg direct din raporturile contractuale astfel instituite între părţi şi determină competenţa materială funcţională a uneia dintre Secţiile a III-a sau a IV-a civile din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, fiind lipsită de relevanţă sub acest aspect eventuala calitate de profesionist a părţilor litigante.
3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă
Învestită prin declinare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a pronunţat sentinţa nr. 48 din 9 aprilie 2024 în dosarul nr. x/2024, prin care a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală, invocată de reclamant, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Pentru a dispune astfel, instanţa a făcut aplicarea celor statuate prin deciziile nr. 18/2016 şi nr. 17/2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţate în recurs în interesul legii, reţinând că litigiul trebuie calificat ca fiind unul cu profesionişti întrucât, dincolo de calitatea de profesionişti a ambelor părţi implicate în prezentul litigiu (persoană fizică/juridică ce desfăşoară o activitate organizată), atât natura litigiului, cât şi obiectul său pot atrage competenţa unei instanţe specializate în litigii cu profesionişti.
A constatat că obiectul litigiului îl reprezintă răspunderea contractuală, în temeiul contractului de activitate sportivă, iar natura juridică a raportului dedus judecăţii decurge din pretenţiile formulate în temeiul acestui contract, care este unul distinct de cel de muncă, ce beneficiază de o reglementare specială inclusiv din perspectiva competenţei, contract care cuprinde drepturi şi obligaţii inerente realizării scopului pentru care există structura sportivă care asigură pregătirea sportivului profesionist şi participarea sa la activităţile sportive.
Prin urmare, a apreciat că drepturile şi obligaţiile deduse judecăţii nu sunt orice fel de drepturi civile, ci drepturi şi obligaţii tipice, de esenţa realizării activităţii profesioniste desfăşurate de părţile litigante, activitate care realizează toate cerinţele exploatării unei întreprinderi, în definiţia dată de art. 3 alin. (3) C. civ.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină, la rândul său, competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ., "Dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere."
În speţă, condiţiile prevăzute de textul de lege anterior menţionat sunt îndeplinite, având în vedere că dezînvestirea reciprocă a operat între două secţii cu specializări diferite din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, respectiv între secţia a V-a civilă, care a considerat că litigiul se soluţionează de instanţa de drept civil, dat fiind natura civilă a contractului, şi secţia a IV-a civilă, instanţa în faţa căreia s-a ivit conflictul, care a apreciat că este vorba de un litigiu cu profesionişti, în competenţa materială procesuală a secţiei a V-a civilă, invocând dispoziţiile deciziilor nr. 18/2016 şi nr. 17/2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţate în recurs în interesul legii.
Prin Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, pronunţată de Completul de recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, referitoare la reorganizarea unor secţii sau complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii în cadrul secţiilor civile, că pentru determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate, se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, nu după calitatea de profesionist a uneia dintre părţi, criteriu ce nu are acoperire în dreptul pozitiv.
Astfel, regula în materie de competenţă este aceea că se determină prin raportare la normele incidente la data învestirii instanţei, stabilite în funcţie de obiectul şi natura cauzei deduse judecăţii.
În ceea ce priveşte noţiunea de profesionist, Înalta Curte reţine că, potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) C. civ. "sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere", iar dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a C. civ., includ în noţiunea profesionist categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.
Prin urmare, din categoria profesioniştilor fac parte persoanele fizice sau juridice autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, însă, pentru calificarea litigiilor ca fiind cu profesionişti sunt avute în vedere activităţile întreprinse de aceştia în legătură cu specificul activităţii lor, în limitele legii.
În acest sens, chiar dacă una dintre părţile din cauză este profesionist, acest lucru nu transformă ipso facto toate litigiile în care aceştia participă în litigii cu profesionişti.
În speţă, Înalta Curte constată că se solicită anularea hotărârilor Federaţiei Române de Handbal - Comisia de Soluţionare a Litigiilor nr. 653/28.04.2023, în dosarul nr. x/2023 şi a Federaţiei Române de Handbal - Comisia Centrală de Apel nr. 102/24.05.2023, în dosarul nr. x/2023, pronunţate în rezolvarea unui conflict apărut în legătură cu modalitatea de executare şi încetare a unui contract de activitate sportivă, astfel încât, în speţă, nu se ridică probleme pentru a căror dezlegare să fie necesară interpretarea şi aplicarea unor norme specifice activităţii profesioniştilor, ci aspecte referitoare la executarea unui contract civil de prestări servicii.
Înalta Curte reţine că, în aprecierea naturii juridice a acţiunii cu care instanţa a fost învestită, este relevantă natura litigiului dedus judecăţii şi temeiul juridic invocat şi aplicabil în cauză, or, raportat la datele speţei, acţiunea de faţă ce are la bază contractul de prestări servicii este în mod indubitabil o acţiune civilă, indiferent de calitatea de profesionişti sau neprofesionişti a părţilor implicate în acest proces.
În consecinţă, obiectul procesului nu are legătură cu specificul activităţii comerciale, iar litigiul nu poate fi calificat drept unul cu profesionişti în sensul legii şi care să determine aplicabilitatea celor stabilite prin art. 226 lit. b) din Legea nr. 71/2011.
În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă material să soluţioneze cauza dedusă judecăţii este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 17 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.