Şedinţa publică din data de 05 noiembrie 2024
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă a fost înregistrat, la 22 noiembrie 2022, sub nr. x/2021, recursul formulat de pârâtul A. împotriva încheierii nr. 221/2022 din 01 noiembrie 2022 pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021 având ca obiect pensie întreţinere - majorare (cerere de recuzare), intimat fiind reclamantul A., prin ocrotitor legal B..
Prin încheierea din 6 martie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, constatând lipsa părţilor de la dezbateri, precum şi faptul că acestea nu au solicitat judecata în lipsă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ., a suspendat judecata recursului.
2. Recursul
Împotriva încheierii din 6 martie 2023, pronunţate în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a declarat recurs pârâtul A., în condiţiile prevăzute de art. 414 alin. (2) C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurentul a susţinut că în mod eronat Curtea de Apel Iaşi a reţinut calitatea de intimat a fiului său, numitul A., în condiţiile în care acţiunea a fost promovată de mama acestuia, B.; cererea de chemare în judecată trebuia respinsă faţă de lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, întrucât minorul avea la acea epocă 14 ani şi capacitate de exerciţiu restrânsă.
A mai arătat că a solicitat judecata în lipsă printr-un înscris transmis instanţei la data de 6 martie 2023, prin poşta electronică, însă acest document de 13 pagini nu se află ataşat la dosarul cauzei.
Recurentul a considerat că, prin ignorarea înscrisului prin care a solicitat judecata cauzei în lipsă, s-a dispus eronat suspendarea judecării recursului, şi a susţinut că nu i s-a dat posibilitatea să formuleze o cerere de repunere pe rol a cauzei în sensul art. 415 C. proc. civ., ale cărui prevederi le citează.
Învederează că Judecătoria Iaşi şi Tribunalul Iaşi nu erau competente să soluţioneze cauza; completul de primă instanţă nu era nelegal constituit; acţiunea a fost nelegal admisă, câtă vreme cererea de chemare în judecată nu a fost legal timbrată.
De asemenea, a formulat concluzii de admitere a recursului, pe baza probelor administrate în dosar.
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
În termen legal, intimatul A. a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepţiei nulităţii recursului, pentru nemotivare, iar pe fond, a solicitat respingerea căii de atac, suspendarea judecării cauzei fiind legal dispusă.
Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a arătat că întâmpinarea formulată de minorul A. este lovită de nulitate absolută, întrucât acesta nu are calitate procesuală în cauza dedusă judecăţii, cererea de chemare în judecată fiind formulată de B.; un alt motiv de nulitate a întâmpinării este acela că în cuprinsul acesteia, persoana care a formulat-o, menţionează că minorul A. are calitatea de pârât şi nu indică numele, prenumele, adresa şi celelalte date de identificare ale recurentului-pârât, condiţii prevăzute în mod obligatoriu de art. 148 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. întâmpinarea seamănă foarte mult cu cea formulată de B. în dosarul nr. x/2021, este atribuită în mod nelegal minorului A., este lipsită de probe şi nu îndeplineşte condiţiile minime prevăzute de art. 205 alin. (2) lit. d) C. proc. civ. şi nici condiţiile generale de formă şi fond cerute de lege.
Recurentul a solicitat respingerea excepţiei nulităţii pentru nemotivare ca inadmisibilă şi vădit nefondată şi a susţinut că motivul principal de casare este întemeiat pe dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar, în subsidiar, a indicat şi motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 7 şi 8 din acelaşi cod.
Prin încheierea din 28 mai 2024, Înalta Curte a dispus emiterea unei adrese către Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, pentru a se comunica instanţei de recurs toate înscrisurile depuse la dosar de către A. la data de 6.03.2023.
La data de 17.06.2024, s-a înregistrat la dosar adresa Curţii de Apel Iaşi prin care a înaintat precizările depuse de A. prin poşta electronică, înregistrate la acea instanţă la 06.03.2023.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cărora criticile recurentului li se subsumează, dat fiind că acestea vizează încălcarea unei norme de procedură, respectiv a celei prevăzute de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere atunci când, "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii."
Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. implică astfel, după caz, aplicarea prevederilor art. 175 şi art. 176 din acest act normativ cu privire la nulitatea condiţionată sau necondiţionată a actelor de procedură, pe cele ale art. 178, referitoare la regimul juridic al nulităţii, precum şi a dispoziţiilor art. 179 din cod, care vizează efectele acesteia.
Nulitatea, ca sancţiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelaţie cu actele de procedură pe care instanţa, părţile sau alţi participanţi la judecată le-au îndeplinit pe parcursul procesului.
În cauza pendinte, recursul poartă asupra încheierii din 6 martie 2023 pronunţate în dosarul nr. x/2021, prin care Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a suspendat judecata cererii de recurs formulate de pârâtul A. împotriva încheierii nr. 221/2022 din 01 noiembrie 2022, pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în raport de lipsa părţilor legal citate la termenul stabilit pentru soluţionarea cauzei şi de faptul că niciuna dintre ele nu a solicitat judecata în lipsă.
Prin criticile formulate în recurs, recurentul a invocat nelegalitatea încheierii recurate, susţinând că în mod greşit Curtea de Apel Iaşi nu a reţinut că a solicitat judecata în lipsă a cererii de recurs, câtă vreme a formulat această solicitare printr-un înscris transmis instanţei la data de 6 martie 2023, prin poşta electronică.
Raportând analiza de legalitate a încheierii recurate la dispoziţiile legale în baza cărora curtea de apel a dispus suspendarea judecării recursului - art. 414 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - se constată că acestea stipulează în sensul că "judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut, în scris, judecarea în lipsă".
Astfel, în ipoteza în care niciuna dintre părţile legal citate nu a cerut judecarea cauzei în lipsă şi nu se înfăţişează la strigarea pricinii, instanţa va dispune suspendarea procesului, chiar dacă cererea nu este legal timbrată ori nu este de competenţa ei, norma analizată având caracter imperativ.
Deşi în memoriul de recurs recurentul a menţionat că a solicitat judecata în lipsă a cererii de recurs, această împrejurare nu a fost reţinută de către Curtea de Apel Iaşi, iar din actele şi lucrările dosarului în care a fost pronunţată încheierea atacată nu rezultă că o atare cerere ar fi fost formulată.
Dimpotrivă, în partea de început a hotărârii recurate, curtea a menţionat expres lipsa părţilor de la dezbateri, precum şi faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă. În această situaţie, potrivit aceloraşi consemnări, curtea a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a da posibilitatea părţilor să se înfăţişeze la instanţă.
De altfel, în raport cu susţinerile recurentului, Înalta Curte a procedat la emiterea unei adrese către Curtea de Apel Iaşi pentru a fi înaintate precizările depuse de recurentul A. la data de 6 martie 2023, prin care acesta a susţinut că ar fi solicitat judecata cauzei în lipsă.
La data de 17.06.2024 s-a înregistrat la dosar adresa Curţii de Apel Iaşi prin care a înaintat precizările depuse de A. prin poşta electronică, înregistrate la acea instanţă la 06.03.2023, însă din studierea acestora nu se verifică susţinerea recurentului, în sensul că ar fi solicitat judecata cauzei în lipsă.
Posibilitatea de a proceda la soluţionarea cauzei în lipsa părţilor este condiţionată de o manifestare expresă de voinţă în acest sens, printr-o cerere formulată în condiţiile prevăzute de art. 223 alin. (3) sau art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală C. proc. civ., ceea ce în speţă nu s-a realizat.
Astfel, nu poate fi reţinută nerespectarea uneia din cerinţele instituite de lege pentru a se dispune suspendarea judecării cauzei, nefiind astfel incident cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentului în sensul că hotărârea ar fi fost pronunţată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, Înalta Curte constată că aceste susţineri vizează în realitate capacitatea de exerciţiu a minorului A.. Se constată că demersul judiciar are ca obiect obligarea pârâtului, recurentul de faţă, la majorarea pensiei de întreţinere în favoarea minorului iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 9 februarie 2021, astfel că, până la data majoratului acestuia - 15 august 2024, el a stat în judecată prin ocrotitor legal, mama sa, numita B..
Prin urmare, inclusiv la data pronunţării încheierii atacate, acesta şi-a exercitat drepturile procedurale prin ocrotitor legal, iar la data depunerii întâmpinării în această fază procesuală, acesta a dobândit capacitate deplină de exerciţiu.
Cu privire la susţinerile recurentului referitoare la imposibilitatea de a formula cerere de repunere pe rol, se reţine că, în atare situaţii, în care judecata unei cauze a fost suspendată, însă părţile doresc continuarea judecăţii, art. 242 alin. (2) C. proc. civ. prevede remediul procedural:
"la cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua." Cererea de repunere pe rol a cauzei se depune la instanţa care a dispus măsura suspendării, în speţă Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, cu observarea termenului de perimare prevăzut de dispoziţiile art. 416 C. proc. civ.
Cu referire la celelalte susţineri prezentate de recurentul-pârât în memoriul de recurs, se impune a fi subliniat faptul că, în calea de atac declarată împotriva încheierii de suspendare pentru lipsa părţilor, nu pot fi supuse analizei criticile vizând fondul pretenţiilor părţilor, ci strict legalitatea soluţiei dispuse de către instanţa anterioară.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 7 şi 8 C. proc. civ., indicate prin răspunsul la întâmpinare, au fost invocate formal, fără a se aduce argumente subsumabile acestor motive de nelegalitate.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 6 martie 2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul A. asistat de B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 6 martie 2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul A. asistat de B..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 05 noiembrie 2024.