Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 2442/2024

Decizia nr. 2442

Şedinţa publică din data de 05 noiembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia la data de 12.10.2023, sub nr. x/2023, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.R.L., a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat anularea tuturor formelor de executare efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale de către executorul judecătoresc C. în dosarul nr. x/2016, întreprinse împotriva contestatorului, şi să dispună lămurirea înţelesului întinderii titlului executoriu, cu cheltuieli de judecată.

În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 706 şi art. 707 din C. proc. civ., pe cele ale art. 2512 - 2513 C. civ.

I.2 Hotărârile care au generat conflictul

I.2.1. Prin sentinţa civilă nr. 461 din 5 martie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Slobozia a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Buzău.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că Judecătoria Buzău a încuviinţat prima executare silită împotriva debitorilor, iar potrivit considerentelor Deciziei nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, aceasta a devenit unica instanţă de executare.

I.2.2. Prin sentinţa civilă nr. 2490 din 26 aprilie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Buzău a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Slobozia, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Buzău a reţinut că instanţa de executare competentă să soluţioneze prezenta contestaţie la executare este Judecătoria Slobozia, aceasta fiind instanţa în circumscripţia căreia se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul, respectiv sediul debitorilor.

De asemenea, a reţinut că Judecătoria Buzău nu a încuviinţat executarea silită, ci doar a învestit cu formulă executorie, biletul la ordin în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a contestaţiei la executare.

Astfel, pe de o parte, Judecătoria Slobozia a reţinut că instanţa competentă a soluţiona contestaţia la executare este instanţa care a încuviinţat executarea silită, respectiv Judecătoria Buzău, prevalându-se de încheierea din 02.02.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Pe de altă parte, Judecătoria Buzău a constatat că, la momentul încuviinţării cererii de executare silită de către executorul judecătoresc, domiciliul/sediul debitorilor se afla în raza de competenţă a Judecătoriei Slobozia, iar instanţa de executare se raporta la acest domiciliu.

Înalta Curte constată că, la data de 11.07.2016, intimata B. S.R.L. a formulat cerere de executare silită împotriva contestatorului în temeiul titlului executoriu constând în biletul la ordin seria x nr. x emis la data de 28.04.2015, în valoare de 511.500 euro.

Prin încheierea pronunţată la data de 02.02.2016 de Judecătoria Buzău în dosarul nr. x/2016, s-a admis cererea formulată de intimată şi s-a învestit cu formulă executorie biletul la ordin seria x nr. x emis la data de 28.04.2015.

Ulterior, prin încheierea pronunţată la data de 26.07.2016 de Judecătoria Slobozia în dosarul nr. x/2016, s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite a debitorilor D. S.R.L. şi A., formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc C. şi E. şi s-a încuviinţat executarea silită a debitorilor, prin poprire şi urmărire imobiliară, în temeiul titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x emis la data de 28.04.2015.

Prin cererea ce face obiectul prezentului dosar contestatorul A. a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite derulate în cadrul dosarului de executare nr. 9/R/2016 înregistrat la Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi C. şi E..

Faţă de situaţia de fapt expusă şi având în vedere obiectul cererii deduse judecăţii, Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia la executare este în principal un mijloc procedural special creat pentru procedura de executare silită, o plângere specifică acestei proceduri, prin care se obţine anularea sau îndreptarea unor acte de executare ori, uneori, chiar şi anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.

Instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare este, potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de executare care, în conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., este judecătoria în circumscripţia căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. Alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ. statuează că instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Norma care reglementează competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare propriu-zise are caracter imperativ. Art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. nu reglementează un caz de competenţă teritorială alternativă, criteriile cuprinse în teza a doua a textului fiind subsidiare primului, activându-se numai în cazul în care cel dintâi criteriu nu este operabil, nefiind aşadar, de natură să transforme norma de competenţă teritorială exclusivă într-o normă de competenţă teritorială alternativă, la alegerea părţilor.

Conform Deciziei nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, este judecătoria care a încuviinţat executarea silită, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "(...) ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care, exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni spre competenţa aceleiaşi instanţe de executare".

Drept urmare, odată încuviinţată executarea silită, calitatea de instanţă de executare nu mai poate fi reapreciată cu prilejul verificării competenţei în cadrul contestaţiei la executare.

Întrucât, în cauză, potrivit celor arătate, instanţa care a încuviinţat executarea silită a biletului la ordin este Judecătoria Slobozia, în considerarea celor statuate prin Decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021, mai sus menţionată, competenţa de soluţionare a pricinii aparţine acestei instanţe.

În ceea ce priveşte aprecierea instanţei Judecătoriei Slobozia cu privire la faptul că Judecătoria Bacău, prin încheierea din 02.02.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, ar fi încuviinţat prima executare silită, Înalta Curte constată că prin respectiva încheiere s-a dispus învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin seria x nr. x emis la data de 28.04.2015, în temeiul art. 641 alin. (2) teza întâi C. proc. civ., formă în vigoare la data de 02.02.2016, formula executorie fiind o condiţie a pornirii executării silite, procedură diferită de încuviinţarea executării silite înseşi.

Prin urmare, în speţă, instanţa de executare nu este instanţa care a învestit cu formulă executorie biletul la ordin, ci instanţa care a încuviinţat executarea silită.

Pentru considerentele mai sus expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (3) din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea având ca obiect contestaţie la executare este Judecătoria Slobozia, urmând ca în temeiul art. 135 din C. proc. civ., să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 05 noiembrie 2024.