Şedinţa publică din data de 06 noiembrie 2024
Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, secţia civilă, în data 09 martie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., exercitarea autorităţii părinteşti în mod exclusiv de către mamă faţă de minora C., cu cheltuieli de judecată.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 264, art. 398, art. 483, art. 487, art. 505, art. 507 C. civ., art. 453 C. proc. civ. şi Legea nr. 272/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 226 din 31 ianuarie 2024, pronunţată de Judecătoria Sibiu, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Sibiu, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Paşcani.
În motivare, această instanţă a reţinut, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., normă specială faţă de dispoziţiile art. 107 din cod, art. 106 alin. (1) şi art. 92 alin. (1) C. civ., apreciindu-se că legea instituie o competenţă teritorială exclusivă, şi nu alternativă, a judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul persoana ocrotită. S-a mai reţinut că, la data introducerii acţiunii, 08 martie 2022, reclamanta a arătat că locuieşte împreună cu minora în comuna Strunga, Sat Fedeleşeni, judeţul Iaşi, unde a şi solicitat efectuarea raportului de anchetă psiho-socială, iar din moment ce reclamanta nu a reuşit să efectueze proba contrară acestei împrejurări de fapt, deşi instanţa i-a acordat această posibilitate conform prescripţiilor art. 131 alin. (2) C. proc. civ., modificarea domiciliului a intervenit ulterior, la data de 08 decembrie 2022, motiv pentru care a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sibiu, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Paşcani.
Învestită prin declinare, Judecătoria Paşcani, prin sentinţa civilă nr. 969/2024 din 25 iunie 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut, în esenţă, incidenţa aceloraşi dispoziţii legale, respectiv art. 114 alin. (1) C. proc. civ., art. 106 alin. (1) şi art. 92 alin. (1) C. civ., apreciind că noţiunea de domiciliu sau de reşedinţă a minorului, astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 114 trebuie însă interpretată prin prisma raţiunii pe care legiuitorul a avut-o în vedere în această materie, prin stabilirea unor norme de competenţă teritoriale derogatorii de la dreptul comun, în acord cu principiul ocrotirii interesului superior al minorului, care guvernează această materie potrivit art. 263 C. civ. şi art. 2 din Legea nr. 272/2004.
Aşadar, la stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza, instanţa a considerat că trebuie avut în vedere că noţiunea de domiciliu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa principală a persoanei ocrotite, ci adresa unde locuieşte efectiv la data introducerii cererii, pentru ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, dând astfel eficienţă dreptului lor la apărare şi pentru o uşoară administrare a probaţiunii, inclusiv prin ascultarea minorului în locul în care se află acesta, în conformitate cu preederile art. 264 C. civ., raportat la art. 226 C. proc. civ.
Din actele depuse de reclamantă la dosar reiese că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, minora locuia împreună cu mama reclamantă în municipiul Sibiu, aspect necontestat de către pârât şi care rezultă din contractul individual de muncă aflat la dosar, de unde reiese că începând cu data de 03.06.2019, reclamanta a fost încadrată în muncă la magazinul Kaufland din localitatea Sibiu, magazin 5270, precum şi din adeverinţa de studii nr. x/19.02.2024, pentru anul şcolar 2021-2022, de unde reiese că minora a promovat clasa a VI-a în cadrul Şcolii Gimnaziale nr. 13 Sibiu, fiind înscrisă la această unitate şcolară începând cu anul şcolar 2018-2019.
În acest context, instanţa a apreciat că nu există niciun dubiu că, la data formulării cererii de chemare în judecată, minora locuia împreună cu mama ei în municipiul Sibiu, motiv pentru care, raportat la art. 114 C. proc. civ. şi art. art. 496 C. civ., instanţa competentă este cea de la domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite, respectiv Judecătoria Sibiu, întrucât în circumscripţia teritorială a acestei instanţe a locuit minora efectiv şi în chip statornic.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Înalta Curte reţine că desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a noţiunii de "domiciliul persoanei ocrotite" prevăzută de art. 114 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, Judecătoria Sibiu a avut în vedere că art. 114 C. proc. civ. instituie o competenţă teritorială exclusivă, şi nu alternativă, a judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul persoana ocrotită, iar, la data introducerii acţiunii, 08 martie 2022, reclamanta a arătat că locuieşte împreună cu minora C. în comuna Strunga, Sat Fedeleşeni, judeţul Iaşi, unde a şi solicitat efectuarea raportului de anchetă psiho-socială.
La rândul său, Judecătoria Paşcani a apreciat că noţiunea de domiciliu sau reşedinţă la care face referire art. 114 C. proc. civ. trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând adresa unde minorul locuieşte efectiv la data introducerii cererii, iar din actele depuse de reclamantă la dosar reiese că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, minora locuia cu reclamanta în municipiul Sibiu, aspect necontestat de către pârât, reclamanta fiind încadrată cu contract individual de muncă la un magazin din Sibiu, iar minora fiind înscrisă la Şcoala Gimnazială nr. 13 din Sibiu.
Se constată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat exercitarea în mod exclusiv a autorităţii părinteşti pentru minora C., fiind aplicabile prevederile art. 114 C. proc. civ., potrivit cu care "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".
Prevederile art. 106 alin. (1) din C. civ. stipulează că ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, iar potrivit art. 107 din acelaşi cod, procedurile privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii.
Potrivit art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Până la organizarea instanţelor de tutelă şi familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare."
Raportat la aceste dispoziţii, cererea privind ocrotirea persoanei fizice, dată de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, aşa cum au reţinut şi cele două instanţe între care s-a ivit prezentul conflict negativ de competenţă.
În aplicarea acestor dispoziţii, la stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza, noţiunea de "domiciliu" are în vedere domiciliul sau reşedinţa de fapt, dacă aceasta are caracter de stabilitate. Prin urmare, pentru o administrare cât mai eficientă şi facilă a probelor, se impune ca, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice, noţiunea de "domiciliu" sau de "reşedinţă" a minorului, din cuprinsul dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., să se interpreteze în sensul de locuinţă efectivă a minorului.
Locuinţa minorului este reglementată de dispoziţiile art. 496 C. civ., astfel:,,(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege."
Prin urmare, pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii, fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.
În cauza dedusă judecăţii, este adevărat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat efectuarea anchetei sociale la domiciliul său din Comuna Strunga, sat Fedeleşeni, judeţul Iaşi, domiciliu care rezulta din copia cărţii de identitate aflată la dosarul Judecătoriei Sibiu, însă, potrivit adresei nr. x/07.03.2024, aflată la dosarul Judecătoriei Paşcani, ancheta socială nu s-a putut realiza întrucât reclamanta nu a fost găsită la domiciliu, mama acesteia declarând că este plecată în Germania cu copiii şi nu păstrează legătura.
Faptul că minora locuia la data sesizării instanţei, 09 martie 2022, împreună cu mama sa în municipiul Sibiu, rezultă din coroborarea adeverinţei de studii nr. 286/19.02.2024 eliberată de Şcoala Gimnazială nr. 13 Sibiu, în care se menţionează faptul că minora a urmat cursurile acestei şcoli începând cu anul şcolar 2018 şi până în 08 februarie 2023 când a fost retrasă prin cererea nr. x şi a plecat în Germania, cu cele ce rezultă din contractul individual al reclamantei nr. x/03.09.2019 încheiat cu un magazin din municipiul Sibiu. Împrejurarea că la data sesizării instanţei, reclamanta împreună cu minora aveau domiciliul în Sibiu este confirmat şi de către pârât prin notele de şedinţă depuse în 13 iunie 2024 la dosarul Judecătoriei Paşcani, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Paşcani, arătând că instanţa competentă să judece cauza este Judecătoria Sibiu, întrucât domiciliul comun al părţilor a fost în Sibiu, iar în prezent minora locuieşte la mamă tot în municipiul Sibiu.
Prin urmare, se constată că la data sesizării Judecătoriei Sibiu, reclamanta locuia cu minora în Sibiu, aceasta din urmă frecventând la cea dată cursurile Şcolii gimnaziale nr. 13 Sibiu.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sibiu este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 06 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.