Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2024
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte la 20 martie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta Compania de Apă Târgovişte - Dâmboviţa S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia la plata sumei de 429,46 RON, reprezentând contravaloarea apei potabile şi a serviciilor de canalizare, a sumei de 5,41 RON, constând în penalităţi de întârziere, potrivit facturilor emise în perioada 30 iunie 2022 - 31 octombrie 2023, debranşarea pârâtului de la reţeaua de apă şi canalizare, conform art. 32 din Legea nr. 241/2006 şi obligarea acestuia să permită accesul reprezentanţilor reclamantei în incinta proprietăţii sale, cu cheltuieli de judecată.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1270, 1530, 1516, 1527 şi 1528 C. civ., precum şi pe cele ale Legii nr. 241/2006.
2. Hotărârea Judecătoriei Târgovişte
Prin sentinţa civilă nr. 930 din 7 martie 2024, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Târgovişte a reţinut că între reclamanta Compania de Apă Târgovişte - Dâmboviţa S.A. şi pârâtul A., prin intermediul Primăriei Municipiului Târgovişte - DAPAP, s-a încheiat, pe o perioadă nedeterminată, contractul de furnizare a apei potabile nr. 11854 din 18 iunie 2007, având ca obiect furnizarea de către reclamantă, în regim continuu, a apei potabile, precum şi evacuarea apelor menajere şi/sau pluviale la sistemul de canalizare, în schimbul achitării de către utilizator a facturilor emise de operator.
Instanţa a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 121 C. proc. civ. potrivit cărora "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului", menţionând că acestea sunt incidente în toate situaţiile în care obiectul cererii este legat de raporturile juridice născute între consumator şi profesionist fie dintr-un contract, fie dintr-un fapt licit ori ilicit.
Judecătoria Târgovişte a reţinut că prin pct. 1 şi 13 din Anexa la Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicată, au fost definite noţiunile de operator economic şi consumator, în sensul că acestea sunt "persoana fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activităţii sale profesionale fabrică, importă, depozitează, transportă sau comercializează produse ori părţi din acestea sau prestează servicii, respectiv "orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie".
Instanţa a făcut referire la dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., în care "noţiunea de profesionist prevăzută la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum si orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute în lege".
De asemenea, a constatat că furnizarea apei potabile şi evacuarea apelor menajere şi/sau pluviale la sistemul de canalizare reprezintă un serviciu pe care operatorul economic s-a obligat să-l presteze consumatorului, potrivit art. 41 din Anexa la Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicată, care defineşte serviciul ca fiind "activitatea, alta decât cea din care rezultă produse, efectuată în scopul satisfacerii unor necesităţi ale consumatorilor."
Judecătoria Târgovişte a reţinut că reclamanta este profesionist, în sensul dispoziţiilor C. civ., aspecte în funcţie de care a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., care reglementează o competenţă teritorială exclusivă, ce poate fi invocată de instanţă din oficiu, potrivit art. 130 alin. (2) din acelaşi act normativ.
În ceea ce priveşte domiciliul pârâtului, a constatat că este în Bucureşti, str. x, bl. C2. 4, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, conform informaţiilor obţinute din interogarea Direcţiei Generale pentru Evidenţa Persoanelor şi a Bazelor de Date.
3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 10318 din 3 iulie 2024, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut că litigiul se încadrează în sfera protecţiei consumatorului, având în vedere că pârâtul este persoană fizică, fiind vorba despre un contract încheiat între un profesionist, astfel cum noţiunea este definită la art. 3 alin. (2) C. civ. şi la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, şi un consumator, în sensul art. 89 pct. 13 Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000.
A constatat că, potrivit art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului, în aceste litigii părţile putând conveni în scris sau verbal, în faţa instanţei, ca procesele să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, numai după naşterea dreptului la despăgubire.
Faţă de aceste aspecte, instanţa a reţinut că, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a prezentei cauzei, este vorba de o competenţă teritorială exclusivă ce aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau sediul consumatorul, de la care se poate deroga doar în condiţiile prevăzute de art. 126 alin. (2) C. proc. civ., text legal ce nu este incident în prezenta cauză, întrucât părţile nu au convenit alegerea instanţei competente ulterior naşterii dreptului.
În ceea ce priveşte noţiunea de "domiciliu", aşa cum s-a reţinut în mod constant în literatura de specialitate şi practica judiciară, a arătat că trebuie înţeleasă într-un sens mai larg, prezentând importanţă adresa unde pârâtul locuieşte efectiv.
Verificând înscrisurile depuse de reclamantă, respectiv răspunsul primit de la Consiliul Local Târgovişte - Direcţia de Administrarea Patrimoniului Public şi Privat, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a constatat că pârâtul locuieşte în Târgovişte, jud. Dâmboviţa, fiind chiriaş ANL în bl. 4, str. x C-tin, începând cu data de 19 februarie 2022 până în prezent.
A consemnat că acest aspect este confirmat de faptul că pârâtul a semnat personal dovada de comunicare a citaţiei emise de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti pentru termenul de judecată din 18 iunie 2024, comunicarea fiind efectuată la adresa din Târgovişte, str. x, jud. Dâmboviţa.
Ca atare, a apreciat că este competentă să soluţioneze cauza instanţa în a cărei circumscripţie consumatorul locuieşte efectiv, anume Judecătoria Târgovişte.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că este competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Târgovişte, pentru următoarele considerente:
Litigiul asupra căruia poartă conflictul negativ de competenţă are ca obiect cererea formulată de reclamanta Compania de Apă Târgovişte - Dâmboviţa S.A., în contradictoriu cu pârâtul A., prin care s-a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 429,46 RON, reprezentând contravaloarea apei potabile şi a serviciilor de canalizare, a sumei de 5,41 RON, constând în penalităţi de întârziere potrivit facturilor emise în perioada 30 iunie 2022 - 31 octombrie 2023, precum şi debranşarea pârâtului de la reţeaua de apă şi canalizare, potrivit art. 32 din Legea nr. 241/2006 şi obligarea acestuia de a permite accesul reprezentanţilor reclamantei în incinta proprietăţii sale în acest sens.
În susţinerea cererii, reclamanta s-a prevalat de contractul de furnizare a apei potabile şi evacuarea apelor menajere pentru asociaţiile de proprietari nr. 11854 din 18 iunie 2007, respectiv de clauza inserată la art. 13 pct. 2, prin care pârâtul s-a obligat să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termen de 30 de zile de la data emiterii.
Potrivit art. 3 alin. (2) C. civ., "Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere", în raport de activitatea prestată, reclamanta fiind profesionist, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 şi al art. 3 C. civ., cererea sa fiind îndreptată împotriva persoanei fizice ce are calitatea de consumator, care acţionează în scopuri din afara ariei sale comerciale.
Faţă de obiectul contractului încheiat între părţi şi de calitatea acestora - a reclamantei de prestatoare de servicii în domeniul furnizării serviciilor de apă şi canalizare, iar a pârâtului de beneficiar al acestor servicii - Înalta Curte constată că cererea dedusă judecăţii se subsumează litigiilor cu profesionişti.
Raporturile juridice izvorâte din aceste categorii de litigii sunt guvernate de Ordonanţa nr. 2/1992 şi Legea nr. 193/2000, astfel că, la stabilirea instanţei competente să soluţioneze litigiul prezintă relevanţă dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., conform cărora aceste cereri se introduc numai la instanţa de la domiciliul consumatorului, dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile.
Prevederile art. 126 alin. (2) C. proc. civ. stipulează că, în litigiile circumscrise materiei protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire, orice convenţie contrară fiind considerată nescrisă.
În speţă, potrivit verificărilor efectuate din oficiu de prima instanţă învestită la Direcţia pentru Evidenţa Persoanei şi Administrarea Bazelor de Date, domiciliul legal al pârâtului este, începând cu data de 14 martie 2017, în Bucureşti.
Prin adresa din 21 mai 2024, emisă de Consiliul Local Târgovişte - Direcţia de Administrare a Patrimoniului Public şi Privat la solicitarea reclamantei, din dispoziţia Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, conform rezoluţiei din 29 martie 2024, s-a comunicat că pârâtul locuieşte în Târgovişte, str. x C-tin, fiind chiriaş ANL în bl. 4, str. x C-tin începând cu data de 19 februarie 2022 până în prezent.
Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, pârâtul a semnat dovada de înmânare a citaţiei emise de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti la adresa din Târgovişte, jud. Dâmboviţa, pentru termenul de judecată din 18 iunie 2024, stabilit pentru soluţionarea cauzei.
În ceea ce priveşte persoana fizică, domiciliul reprezintă un atribut de identificare al acesteia, iar noţiunea de "domiciliu" este definită la art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice, ale cărui dispoziţii prevăd că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală."
Inopozabilitatea faţă de terţi a domiciliului real, potrivit art. 91 alin. (3) C. civ., nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.
Raportat la acest din urmă text normativ, în doctrina şi în practica judiciară, s-a arătat constant că "noţiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv."
Având în vedere că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este reglementat în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor civile ale persoanei fizice, scopul acestei interpretări constă nu numai în încunoştinţarea părţii despre existenţa litigiului, ci şi în facilitarea prezentării acesteia în faţa instanţei pentru a-şi formula apărările şi a exercita căile de atac prevăzute de lege.
În aceste condiţii, având în vedere că pârâtul locuieşte în fapt, în mod efectiv, încă din anul 2022, în baza unui contract de închiriere, în municipiul Târgovişte, precum şi că între părţi nu a intervenit o alegere de competenţă în sensul art. 126 alin. (2) C. proc. civ., legată de interpretarea, semnarea, executarea sau încetarea obligaţiilor contractuale, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor art. 121 ale aceluiaşi act normativ, şi, în baza art. 135 alin. (4) din cod, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.