Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2024
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă la 6 iunie 2024, sub nr. x/2024, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Năvodari, prin primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale - Direcţia Operativă de Executare Silită - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Galaţi, ridicarea măsurii sechestrului asigurator privind restabilirea situaţiei anterioare asupra terenului intravilan în suprafaţă de 215 mp, înscris în CF nr. x a localităţii Năvodari, instituit prin ordonanţa nr. 178/P/2013 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi menţinută prin sentinţa penală nr. 225/F/20.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul penal nr. x/2015, respectiv prin decizia penală nr. 237/A/21.07.2023 pronunţată în aceeaşi cauză de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Totodată, a solicitat radierea ipotecii legale asupra terenului intravilan în suprafaţă de 215 mp, înscris în CF nr. x a localităţii Năvodari, instituit prin actul administrativ nr. 6743 din 4 decembrie 2020 emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generala Executări Silite Cazuri Speciale.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 957 C. proc. civ. şi pe cele ale art. 2428 C. civ.
2. Hotărârea Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă
Prin sentinţa civilă nr. 24/C din 18 iunie 2024, îndreptată prin încheierea din camera de consiliu din 25 iunie 2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 225/F/20.11.2020 pronunţată de Curtea de apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 237/A/21.07.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a fost menţinut sechestrul instituit asupra imobilului în litigiu.
Instanţa a evocat prevederile art. 249 şi 256 C. proc. pen., având în vedere că, potrivit legii de procedură penală, împotriva actului de luare a măsurii asigurătorii sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, cel interesat poate face, în cadrul procesului penal, contestaţie, conform art. 250 şi 2501 din acelaşi act normativ, urmând ca, după soluţionarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a formulat contestaţie împotriva modului de aducere la îndeplinire a încheierii, să poată fi făcută o "contestaţie potrivit legii civile" (art. 250 alin. (1) C. proc. pen.).
De asemenea, a constatat că, potrivit art. 19 alin. (1) C. proc. pen., obiectul acţiunii civile priveşte tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale sau, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, priveşte desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.
Fiind limitată la acest obiect, chiar dacă s-a aprecia - într-o interpretare extensivă - că o dispoziţie de menţinere a unui sechestru asigurator vizează latura civilă, a apreciat că invocarea unor aspecte ulterioare soluţionării cauzei penale nu mai ţine de acţiunea civilă, ci de realizarea drepturilor recunoscute prin hotărârea instanţei penale, astfel că soluţia prevăzută la art. 458 C. proc. pen. nu se poate aplica în cauză.
Curtea a apreciat că, urmare a menţinerii de către instanţele penale a sechestrului asigurător asupra terenului, nu există nicio dispoziţie legală care să confere instanţei civile corespunzătoare în grad celei competente să soluţioneze acţiunea penală în primă instanţă competenţa de a judeca o cerere de ridicare sechestru, iar aplicarea art. 458 raportat la art. 453 alin. (2) C. proc. pen. este exclusă, dat fiind caracterul derogator (limitativ) al soluţiei reglementate de aceste texte.
Instanţa a apreciat că nici art. 957 C. proc. civ. nu poate conferi Curţii de Apel competenţa soluţionării cererii de ridicare a sechestrului asigurător instituit de organul de urmărire penală şi menţinut de instanţa de judecată, în ipoteza unui bun care a revenit în proprietatea celui păgubit prin comiterea infracţiunilor pentru care s-a pronunţat hotărârea penală de condamnare, prin care s-a menţinut măsura asiguratorie.
A considerat că articolul menţionat se referă la instanţa care a încuviinţat măsura asiguratorie, în faţa căreia, debitorul (ale cărui bunuri sunt sechestrate şi care este parte într-un proces pendinte cu cel care solicită luarea măsurii asiguratorii pentru plata unei creanţe) solicită degrevarea bunurilor sale, oferind în schimb o garanţie, care ar putea servi ulterior îndestulării celui care l-a chemat în judecată, în ipoteza în care acesta are câştig de cauză.
Curtea a reţinut că această instanţă este, conform art. 954 alin. (1) C. proc. civ., cea care este competentă să judece procesul în primă instanţă, adică instanţa despre care se face referire la art. 954, la care creditorul a depus cererea de chemare în judecată pentru a obţine obligarea la realizarea creanţei sale.
De asemenea, a constatat că cel care solicită ridicarea sechestrului nu este debitorul, ci creditorul (în folosul căruia măsura asiguratorie fusese iniţial dispusă), care, în temeiul hotărârii penale a obţinut satisfacţie completă (prin restabilirea situaţiei anterioare comiterii infracţiunii şi dispunerea revenirii unor terenuri în patrimoniul său) şi care, la intabularea dreptului său de proprietate, şi-a văzut bunul grevat, în continuare, de măsura asiguratorie dispusă de organul de urmărire penală, deşi scopul care justifica această măsură procesuală fusese atins.
În aceste condiţii, cum situaţiile premisă ale art. 957 C. proc. civ. nu există în cauză, a apreciat că nu este incidentă competenţa care ar rezulta din aplicarea acestui text de lege.
Instanţa a remarcat că, potrivit art. 195 alin. (5) din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară aprobat prin Ordinul nr. 700/2014 (sub imperiul cărora s-a menţinut sechestrul în CF nr. x), se referă la organele judiciare (în sensul art. 30 C. proc. pen.), care au posibilitatea dispunerii măsurii asigurătorii în condiţiile art. 249 din acest act normativ, respectiv procurorul sau instanţa de judecată, iar, când se face vorbire despre instanţa de judecată, a arătat că este indiscutabil că se are în vedere instanţa penală, căci doar o astfel de instanţă poate aplica dispoziţiile art. 249 C. proc. pen.
Cum atribuţiile organelor judiciare prevăzute la art. 30 C. proc. pen. sunt limitate la desfăşurarea procesului penal, curtea a reţinut că, după soluţionarea definitivă a procesului penal, procurorul şi instanţa de judecată penală nu mai pot dispune ridicarea măsurii asigurătorii, ceea ce nu însemnă însă că, invariabil, ridicarea sechestrului penal se poate face numai pe calea prevăzută de art. 957 C. proc. civ. şi nici că această procedură trebuie urmată cu prioritate.
Instanţa a apreciat, ulterior constatării inaplicabilităţii art. 957 C. proc. civ., că cel care pretinde că situaţia juridică a imobilului nu mai justifică existenţa notarii sechestrului asigurator penal are la dispoziţie căi procedurale care permit modificarea conţinutului înscrierilor în cartea funciară, respectiv acţiunea în rectificare sau cererea de radiere a notării.
Cum aceste cereri sunt de competenţa exclusivă a judecătoriei în temeiul art. 94 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. sau a art. 31 alin. (3) din Legea nr. 7/1996, reţinând că, deşi petenta a invocat prevederile art. 957 C. proc. civ. şi nu şi-a întemeiat cererea pe vreuna dintre situaţiile faptice ce constituie situaţia premisă a acestui text, radierea notării sechestrului asigurator penal făcându-se potrivit art. 191 din Ordinul nr. 600/2023, şi acceptând că mijlocul procedural este o cerere de radiere întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 7/1996, a constatat că aparţine Judecătoriei Constanţa, secţia civilă, competenţa de judecare a cauzei.
3. Hotărârea Judecătoriei Constanţa
Prin sentinţa civilă nr. 8551 din 1 august 2024, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetentei materiale, invocate de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale - Direcţia Operativă de Executare Silită - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Galaţi prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia I civilă.
Pentru a dispune astfel, a reţinut că, potrivit art. 954 coroborat de art. 957 C. proc. civ., cererea de ridicare a sechestrului asigurător este de competenţa instanţei abilitate să judece procesul în primă instanţă, regula fiind că instituirea sechestrului asigurator revine instanţei competente să analizeze, în primă instanţă, cererea prin care se tinde la obţinerea titlului executoriu.
Judecătoria Constanţa a constatat că dispoziţiile art. 956-957 C. proc. civ. prevăd că instanţa competentă să dispună instituirea este competentă să constate şi desfiinţarea de drept, respectiv să dispună ridicarea sechestrului asigurător.
În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cererii de ridicare a sechestrului instituit printr-o ordonanţă penală sau de constatare a încetării de drept a măsurii sechestrului, ulterior dezînvestirii instanţei penale, a apreciat că aparţine instanţei civile corespunzătoare în grad celei competente să soluţioneze acţiunea penală, fără a avea relevanţă valoarea sechestrului, sub aspectul stabilirii competentei de soluţionare a cererii de ridicare a sechestrului.
În ipoteza în care instanţa competentă să judece procesul penal în primă instanţă este curtea de apel, a considerat că îi revine acesteia competenţa materială să soluţioneze cererea de ridicare/constatare a încetării de drept a măsurii asigurătorii a sechestrului, în aplicarea principiului simetriei formelor juridice, întrucât cererea este una într-o materie specifică (a măsurilor asigurătorii), competenţa în ridicarea măsurii, respectiv constatarea încetării de drept a acesteia, aparţinând, pe raţiuni de identitate (mutatis mutandis) instanţei care a instituit măsura.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect radierea ipotecii legale asupra terenului intravilan în suprafaţă de 215 mp, înscris în CF nr. x a localităţii Năvodari, instituit prin actul administrativ nr. 6743 din 04.12.2020 emis de ANAF-Direcţia Generala Executări Silite Cazuri Speciale, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ.
În acest sens a constatat că atât capătul de cerere vizând ridicarea sechestrului, cât şi capătul de cerere privitor la radierea ipotecii legale sunt întemeiate pe aceeaşi cauză, respectiv pe împrejurarea că obligaţiile stabilite în sarcina Oraşului Năvodari prin sentinţa penală nr. 225/F/20.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi menţinute prin decizia penală nr. 237/A/21.07.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015, au fost executate în totalitate, astfel că scopul pentru care s-a dispus instituirea sechestrului asigurător şi, implicit, luarea inscripţiei ipotecare, s-a îndeplinit şi nu se mai justifică grevarea terenului aflat în patrimoniul creditorului.
4. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 111 din 10 septembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a dispune astfel, a reţinut că radierea sechestrului reprezintă un act de executare, iar potrivit art. 600 alin. (3) C. proc. pen., contestaţia împotriva actelor de executare se soluţionează de instanţa civilă, potrivit legii civile.
A precizat că, în acelaşi sens este şi jurisprudenţa instanţei supreme, care a statuat că "după rămânerea definitivă a hotărârii, soluţionarea cererii de ridicare a sechestrului asigurător revine instanţei civile competente material şi teritorial" (Î.C.C.J., secţia penală, încheierile nr. 100/2020 şi nr. 259/2020).
Curtea a evocat dispoziţiile art. 651 C. proc. civ., conform cărora instanţa de executare este judecătoria, reţinând că, prin prisma dispoziţiilor legale invocate, precum şi ale art. 954-957 din acelaşi act normativ, nu ar exista niciun argument care să atragă competenţa în primă instanţă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia civilă într-o cerere având ca obiect ridicare sechestru asigurător instituit într-o cauză penală, pe motiv că, în primă instanţă, cauza penală a fost de competenţa acestei instanţe.
5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că este competentă să soluţioneze cauza Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului asupra căruia poartă conflictul negativ de competenţă constă în cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Năvodari, prin primar, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale - Direcţia Operativă de Executare Silită - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Galaţi, ridicarea măsurii sechestrului asigurător privind restabilirea situaţiei anterioare asupra terenului intravilan în suprafaţă de 215 mp, înscris în CF nr. x a localităţii Năvodari, instituit prin ordonanţa nr. 178/P/2013 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi menţinută prin sentinţa penală nr. 225/F/20.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul penal nr. x/2015, respectiv prin decizia penală nr. 237/A/21.07.2023 pronunţată în aceeaşi cauză de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Totodată, s-a solicitat radierea ipotecii legale asupra terenului intravilan în suprafaţă de 215 mp, înscris în CF nr. x a localităţii Năvodari, instituit prin actul administrativ nr. 6743 din 04.12.2020 emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale.
Prin cererea formulată, reclamanta a solicitat ridicarea sechestrului asigurător, respectiv radierea ipotecii imobiliare înscrise în cartea funciară, ca urmare a dispoziţiei instanţei penale de a intra în posesia bunurilor pentru care s-a dispus întreprinderea demersurilor legale în vederea restabilirii situaţiei anterioare, ceea ce s-a şi întâmplat, imobilul vizat de măsura asigurătorie revenind în proprietatea oraşului Năvodari.
Conflictul negativ de competenţă s-a ivit ca urmare a interpretării diferite de către instanţele aflate în conflict a dispoziţiilor legale aplicabile măsurii ridicării sechestrului asigurător, astfel că analiza acestuia se va raporta, în limitele învestirii, exclusiv la această chestiune.
Conform prevederilor art. 954 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de sechestru asigurător se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în prima instanţă."
Dispoziţiile art. 956-957 C. proc. civ. prevăd că instanţa competentă să dispună instituirea sechestrului asigurător este competentă să constate şi desfiinţarea de drept, precum şi ridicarea acestuia.
În speţă, sechestrul asigurător asupra terenului intravilan în suprafaţă de 215 mp, înscris în CF nr. x a localităţii Năvodari a fost dispus prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din 24 noiembrie 2014 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa.
Măsura de indisponibilizare a imobilului a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 225/F din 20 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2015, această dispoziţie a instanţei fiind validată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală prin decizia nr. 237/A din 21 iulie 2023.
În raport de cele expuse, se constată că instanţa competentă material şi teritorial să judece, în primă instanţă procesul penal, ce a vizat, printre altele, menţinerea măsurii asigurătorii, a fost Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, care, prin sentinţa penală nr. 225/F din 20 noiembrie 2020, a soluţionat şi acţiunea civilă alăturată celei penale.
În aceste condiţii, în aplicarea dispoziţiilor art. 954 alin. (1) C. proc. civ., secţia civilă a Curţii de Apel Bucureşti este competentă să soluţioneze cererea pendinte, care se circumscrie unei materii specifice - a măsurilor asigurătorii - competenţa privind ridicarea măsurii aparţinând, conform principiului simetriei formelor şi raţiunilor de identitate, instanţei care a instituit măsura de indisponibilizare a bunului. Chestiunea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 957 C. proc. civ. reprezintă un aspect al judecăţii pe fond a cauzei, nerelevant în soluţionarea conflictului de competenţă.
Cât priveşte capătul de cerere având ca obiect radierea ipotecii legale asupra terenului vizat de măsura sechestrului asigurător, instanţele au făcut aplicarea art. 99 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora "În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt", neexistând o evaluare distinctă asupra competenţei de soluţionare a acestei cereri în raport de limitele învestirii instanţei cu conflictul negativ de competenţă, care a vizat, exclusiv, ridicarea măsurii sechestrului asigurator.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.