Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2024
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată formulată în cauză, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Administraţia Penitenciarului Oradea şi Instituţia Avocatul Poporului solicitând a fi achitate despăgubiri de către fiecare pârâtă în parte, în cuantum de 10.000.000 RON, reprezentând daune morale, cerere modificată ulterior sub aspectul cuantumului pretenţiilor la 1.600.000 RON.
2. Sentinţa Tribunalului Bihor
Prin sentinţa civilă nr. 139 C din 7 iulie 2023, Tribunalul Bihor, secţia I civilă a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Penitenciarului Oradea şi Instituţia Avocatul Poporului.
Împotriva sentinţei precitate, reclamantul a declarat apel.
3. Decizia Curţii de Apel Oradea
Prin decizia civilă nr. 63 din 23 ianuarie 2024, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul- reclamant.
4. Calea de atac formulată în cauză şi motivele de recurs invocate
Împotriva deciziei civile nr. 63 din 23 ianuarie 2024 şi a încheierii din 28 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul A., acesta întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art. 488 alin. (1), art. 494 şi art. 501 C. proc. civ.
Cu privire la încheierea din 28 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare a doamnelor judecător B., C. şi D., recurentul a învederat că această încheiere este nulă, nemotivată în fapt şi în drept şi că este nesemnată.
A mai precizat că prin această încheiere ordinea publică a fost încălcată.
Cu privire la recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 63 din 23 ianuarie 2024, a învederat că hotărârea este nulă, nemotivată în fapt şi în drept, precum şi că au fost încălcate norme de drept material şi procesual.
Recurentul a depus, totodată şi cerere de recuzare a completului investit cu soluţionarea prezentului recurs, soluţionată prin încheierea din 7 noiembrie 2024, în sensul respingerii acesteia.
5. Apărările formulate în cauză
La data de 10 mai 2024, intimatul-pârât Instituţia Avocatului Poporului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de recurs, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., arătând că recursul nu prezintă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, dar şi că acesta nu poate fi încadrat în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Intimatul-pârât Penitenciarul Oradea a invocat excepţia netimbrării şi a nulităţii cererii de recurs, pentru nemotivarea acesteia, cât şi pentru lipsa criticilor de nelegalitate circumscrise motivelor de casare limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
A arătat că potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cât şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
A învederat că cererea de recurs nu este motivată, nu sunt indicate normele de drept material care în accepţiunea reclamantului, ar fi fost greşit aplicate de către Curtea de Apel Oradea, reclamantul limitându-se doar la a preciza faptul că solicită reinterpretarea probelor şi a stării de fapt. Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Recursul este o cale extraordinară de atac de reformare care, în concordanţă cu principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 din C. proc. civ., poate fi exercitat în termenele şi condiţiile prevăzute de lege.
În privinţa acestei căi extraordinare de atac, se reţine că una dintre condiţiile esenţiale stabilite de lege este aceea că poate fi exercitat pentru motivele strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Aceasta înseamnă că titularul recursului este ţinut să îşi conformeze conduita procesuală acestor exigenţe legale pentru a crea premisele necesare pentru exercitarea controlului de legalitate de către instanţa de recurs.
Obligaţia părţii recurente de a motiva recursul presupune nu numai evocarea simplei sale nemulţumiri în raport cu soluţia atacată, ci implică obligaţia de a arăta cazul sau cazurile de casare pe care se întemeiază, dintre cele reglementate limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., precum şi dezvoltarea lor în concret, respectiv raportarea motivului de casare invocat la procedura derulată în faţa instanţei anterioare sau hotărârea recurată, criticându-se măsurile procedurale dispuse de instanţă sau raţionamentul logico-juridic expus în cuprinsul hotărârii atacate.
Invocarea unor critici care nu se încadrează în nici un motiv de recurs prevăzut de lege sau invocarea lor formală atrage aplicarea sancţiunii nulităţii căii de atac, în conformitate cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.
Simpla enunţare ca atare a unor articole sau dispoziţii legale (ca de exemplu, "hotărârea este nulă, nemotivată în fapt şi în drept, precum şi că au fost încălcate norme de drept material şi procesual"), ori simple afirmaţii ale recurentului (ca de exemplu, în speţă, nesemnarea încheierii de recuzare, deşi aceasta se regăseşte la dosarul cauzei, semnată - fila x verso-dosarul Curţii de Apel Oradea), nu reprezintă motive efective de recurs şi nu permit a se reţine ca fiind real incident vreun motiv de recurs, ci trebuie indicate critici concrete privind argumentele reţinute de instanţa de apel în justificarea soluţiei pronunţate, cu referire la aspectele de nelegalitate constatate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
Ca atare, Înalta Curte reţine că nu sunt indicate normele de drept material care în accepţiunea reclamantului ar fi fost greşit aplicate de către instanţa de apel şi că, în realitate, recurentul invocă formal anumite dispoziţii legale, enunţă în mod generic şi nedeterminat nemulţumiri legate de hotărârea instanţei de apel, ceea ce nu face să fie cu adevărat motivată calea de atac declarată.
Cu privire la încheierea din 28 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, cu privire la care recurentul a arătat, printre altele, că "ordinea publică a fost încălcată", se observă că şi în privinţa acesteia e vorba despre simple afirmaţii enunţate în mod general, nesusţinute de o argumentare reală, simple alegaţii invocate formal, ce nu pot fi considerate veritabile critici de nelegalitate.
Având în vedere considerentele expuse, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, în condiţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 63A din data de 23 ianuarie 2024 şi a încheierii din 28 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2024.