Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2024
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă la data de 22.01.2020, reclamanta S.C. Hidrotehnica Galaţi S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Galaţi prin primar şi Serviciul Public Ecosal, obligarea pârâţilor la plata sumei de 1.755.000 RON reprezentând contravaloare lipsă folosinţă a imobilului proprietatea sa, situat în Galaţi, strada x nr. 1 constituit din teren în suprafaţă de 2450 mp cu destinaţia de drum de acces pentru perioada ianuarie 2007- decembrie 2019 precum şi suma de 384.488 RON reprezentând penalităţi.
În drept a invocat prevederile art. 998, 999 C. civ.
Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul Galaţ, prin primar a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată.
Prin cerere reconvenţională, acelaşi pârât a solicitat obligarea reclamantei să permită trecerea pe terenul proprietatea sa, situat în Municipiul Galaţi şi identificat cu nr. cadastral x şi nr. CF x.
Pârâtul Serviciul Public Ecosal Galaţi a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională prin care a invocat excepţia de netimbrare, excepţia de inadmisibilitate, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
La data de 10.12.2020, pârâtul Municipiul Galaţi, prin primar a depus la dosar precizări prin care a arătat că obiectul cererii reconvenţionale constă în obligarea reclamantei la permiterea accesului către Staţia de Sortare, proprietatea Municipiului Galaţi, pe drumul de acces existent în incinta acesteia, drum de acces cu lăţimea de aproximativ 7 m şi lungimea de aproximativ 350 m.
Prin încheierea de şedinţă din data de 17.06.2021, instanţa a unit cu fondul cauzei excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Serviciul Public Ecosal şi excepţia inadmisibilităţii.
La data de 09.10.2021, pârâtul Municipiul Galaţi a formulat cerere de introducere în cauză a S.C. A. S.R.L. şi B. S.R.L. având în vedere că prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/17.06.2021 reclamanta a înstrăinat celor două societăţi terenul asupra căruia s-a solicitat prin cererea reconvenţională stabilirea dreptului de trecere către staţia de Sortare şi Compostare a deşeurilor Barboşi, proprietatea Municipiului Galaţi.
Prin încheierea din data de 10.12.2021, instanţa a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâţi a celor două societăţi anterior menţionate.
Prin întâmpinare, pârâtele S.C. A. S.R.L. şi B. S.R.L. au solicitat respingerea cererii reconvenţionale, ca neîntemeiată.
La data de 12.09.2022, reclamanta a depus la dosar cerere de introducere în cauză a C. S.A. având în vedere transmiterea drepturilor litigioase prin contractul de vânzare drepturi litigioase nr. 4/24.06.2022.
Prin încheierea din data de 23.09.2022 instanţa a repus cauza pe rol în vederea stabilirii cadrului procesual, iar prin încheierea de şedinţă din data de 24.11.2022, instanţa a dispus introducerea în cauză a C. S.A. în calitate de reclamant.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Galaţi
Prin sentinţa nr. 302/21.03.2023, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Serviciul Public Ecosal, ca neîntemeiată; a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii invocată de reclamantă; a admis excepţia prescripţiei dreptului material la aţiune pentru pretenţiile aferente perioadei ianuarie 2007- decembrie 2016 şi a respins acţiunea pentru pretenţiile aferente perioadei ianuarie 2007- decembrie 2016, ca fiind prescrisă; a admis, în parte acţiunea; a obligat pârâtul Municipiul Galaţi la plata, către reclamanta C. S.A. a sumei de 48.045,18 RON cu titlu de contravaloare lipsă de folosinţă calculată pentru perioada ianuarie 2017- decembrie 2019; a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public Ecosal, ca neîntemeiată; a respins cererea reconvenţională, ca neîntemeiată.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi
Prin decizia nr. 166/A/03.10.2024, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclaamnta C. S.A. şi pârâtul Municipiul Galaţi, prin primar împotriva sentinţei.
4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri distincte reclamanta C. S.A. şi pârâtul Municipiul Galaţi, prin primar.
Recurenta-reclamantă C. S.A. a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a arătat că instanţa de fond a obligat pârâtul Municipiul Galaţi la plata, către reclamantă, a sumei de 48.045,18 RON cu litiu de contravaloare lipsă folosinţă calculată pentru perioada ianuarie 2017 - decembrie 2019, sumă rezultă din Raportul de expertiză evaluatorie imobiliară întocmit de expertul D., fără a ţine cont de solicitarea judecătorului care a instrumentat cazul, şi anume actualizarea sumei la data efectuării expertizei, respectiv octombrie 2021. În această situaţie suma stabilită de instanţa de fond ar fi trebuit actualizată cu indicele de actualizare comunicat de INS, respectiv 1,0889, fapt ce nu s-a întâmplat. Aşa cum rezultă din Raportul de expertiză (pg. 8, capitolul Data expertizei), data expertizei este 15.10.2021, iar data evaluării este la 31.12.2019, suma fiind actualizată la data expertizei octombrie 2021 la solicitarea instanţei.
Fapta ilicită a pârâţilor de a împiedica proprietarul în exercitarea deplină a atributelor dreptului de proprietate s-a produs în mod continuu şi se produce şi în prezent (faţă de noii proprietar ai terenului), de vreme ce transportul deşeurilor către staţia de sortare şi compostare s-a făcut încă din ianuarie 2007 şi până în prezent pe drumul de acces aflat în Galaţi, judeţ Galaţi. În ceea ce priveşte exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenului în perioada ianuarie 2007 - decembrie 2019, aceasta a fost limitată, câtă vreme drumui de acces a fost utilizat pentru transportul deşeurilor către staţia de sortare şi compostare, proprietarul fiind împiedicat să îşi mai exercite atributele esenţiale ale acestui drept, respectiv posesia şi folosinţa. În aceste condiţii, se impune atragerea răspunderii pârâţilor pentru fapta săvârşită şi obligarea acestora la repararea prejudiciului produs.
Recurenta apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, astfel:
- existenţa unei fapte ilicite - trecerea pârâţilor pe drumul de acces cu maşini care transportă deşeuri a fost făcută fără să existe vreun acord cu Hidrotehnica Galaţi S.A. sau vreun alt temei juridic pentru care să poată întreprinde aceste acţiuni. Mai mult, în mod conştient pârâţii au încălcat dreptul de proprietate al reclamantei, aceasta fiind o faptă contrară dispoziţiilor legii. Este evident că această faptă întruneşte condiţiile pentru a fi calificată drept faptă ilicită şi oferă dreptul de a obţine repararea prejudiciului astfel cauzat;
- vinovăţia - trecerea pe drumul de acces aflat pe proprietatea reclamantei s-a făcut în mod deliberat, cu intenţie chiar. Din corespondenţa purtată între reclamantă şi administraţia Municipiului Galaţi reiese că acesta din urmă cunoştea faptul că respectiva porţiune de teren aparţine societăţii reclamante şi că prin folosirea acesteia fără vreun temei, încalcă dreptul de proprietate, cauzând un prejudiciu. Cu toate acestea, pârâţii nu au continuat demersurile în vederea identificării unei soluţii legale prin care să îşi asigure dreptul de a utiliza drumul de acces, ci au procedat la folosirea acestuia în mod ilicit.
- existenţa unui prejudiciu - reclamanta a suferit o pierdere prin utilizarea drumului de către pârâţi, fiind nu numai privată de prerogativele dreptului de proprietate, dar şi prin deteriorarea drumului ca urmare a vărsării de deşeuri din maşinile care tranzitează acest spaţiu, fiind obligată inclusiv de către Poliţia Locală a Municipiului Galaţi să salubrizeze zona, deşi starea drumului şi inconvenientele cauzate nu proveneau din acţiunile reclamantei, ci din cele ale pârâţilor;
- existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul produs prin această faptă - fapta ilicită a pârâţilor de a utiliza drumul de acces a determinat în mod direct privarea reclamantei de posibilitatea de a exercita în mod liber prerogativele posesiei şi a folosinţei. Trecerea maşinilor pe drumul de acces aparţinând reclamantei şi vărsarea deşeurilor pe teren este sursa tuturor inconvenientelor determinate de acesta.
Recurentul-pârât Municipiul Galaţi, prin primar, a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a arătat că în mod nelegal, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au considerat că au fost întrunite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a Municipiului Galaţi.
Accesul recurentului către Staţia de sortare, cât şi al celorlalţi proprietari (inscusiv S.C. Hidrotehnica), dinspre drumul public (str. x) s-a făcut şi se face mai întâi pe terenul proprietatea privată a Municipiului Galaţi şi abia mai apoi pe drumul de incintă care a aparţinut S.C. Hidrotehnica Galaţi S.A.. Terenul sus-menţionat, nu face parte din reţeaua publică de drumuri de interes naţional sau local, are suprafaţa de 1115,4 mp şi este identificat în CF nr. x, Municipiul Galaţi nepercepând nicio sumă de bani cu titlu de redevenţă sau chirie pe toată perioada indicată de reclamanţi în cererea introductivă, astfel cum a fost modificată.
În prezent, între Municipiul Galaţi şi S.C. A. S.R.L. şi B. S.R.L. (societăţile care au cumpărat imobilul de la S.C. Hidrotehnica S.A. Galaţi) a fost încheiat contractul de închiriere nr. x/19.01.2024, contract având ca obiect închirierea terenului menţionat anterior, cu destinaţia cale de acces şi peluze PJ. Prin urmare, atâta vreme cât părţile au convenit în mod tacit să-şi permită reciproc liberul acces la drumul public, nu se mai pune problema îngrădirii în vreun fel al dreptului de proprietate al reclamantei S.C. Hidrotehnica Galaţi S.A..
Din probele administrate nu a rezultat că utilizarea de către SP Ecosal a drumului în cauză, singurul care asigură accesul la drumul public, ar fi adus vreun prejudiciu reclamantei S.C. Hidrotehnica S.A., fie prin deteriorarea drumului, fie prin restricţionarea accesului, sau ar fi împiedicat în vreun fel înstrăinarea imobilului (lucru care s-a şi produs dealtfel în timpul procesului, către S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. SRL), cum greşit s-a pretins în cuprinsul cererii introductive. Cu toate acestea, reclamanta a obţinut contravaloarea prejudiciului constând în lipsirea totală de folosinţă pentru perioada ianuarie 2017- decembrie 2019, înţelegând să cuantifice acest prejudiciu prin raportare la preţul practicat pentru închirierea exclusivă a unor terenuri similare, deşi folosirea drumului a fost discontinuă şi neexclusivă.
Nu a fost evidenţiată, în motivarea hotărârilor pronunţate, nici legătura de cauzalitate între fapta ilicita imputată recurentului şi pretinsul prejudiciu produs reclamantei Hidrotehnica S.A. Galaţi.
Or, asa cum s-a arătat şi în motivele de apel, răspunderea delictuală, chiar şi independent de elementul vinovăţiei (culpei), nu poate fi angajată fără analizarea legăturii de cauzalitate dintre fapta cauzatoare de prejudiciu şi pretinsul prejudiciu, fiind de remarcat că nu există la dosarul cauzei niciun act constatator prin care să fi fost imputat pârâtului Municipiului Galaţi vreo deteriorare a drumului sau orice alt înscris din care să rezulte împedicarea realizării vreunei tranzacţii de înstrăinare a proprietăţii lezate.
Atât prima instanţă cât şi instanţa de apel nu au analizat conduita celuilalt pârât chemat în judecată, respectiv SP Ecosal, constituit ca agent economic cu personalitate juridică în subordinea Consiliului Local Galaţi, entitate care gestionează serviciul public de salubrizare, conform dispoziţiilor art. 92 din Codul Administrativ şi HCL nr. 646/20.07.2007. Or, acesta, în calitate de operator de servicii de utilitate publică, astfel cum este definit de Legea nr. 51/2006 privind serviciile publice de utilităţi, are dreptul şi obligaţia de a administra şi exploata serviciul de salubrizare la nivelul UAT Municipiul Galaţi şi răspunde în nume propriu pentru prejudiciile aduse din culpă terţilor (art. 36 din lege).
Prin urmare, alături de UAT Municipiul Galaţi, în calitate de titular al dreptului de proprietate publică asupra bunurilor ce compun domeniului public al unităţii administrativ teritoriale, eventuala răspundere civilă delictuală ar aparţine, cel puţin în egală măsură, operatorului ce administrează serviciul public care a utilizat efectiv respectivul drum de acces.
Faţă de cele arătate, recurentul apreciază că instanţele au soluţionat cauza cu greşita aplicare a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 998-999 C. civ. anterior.
5. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinare, reclamanta C. S.A. a invocat excepţia de netimbrare a recursului pârâtului şi excepţia de nulitate, pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., despre care arată că reprezintă o reiterare a argumentelor prezentate în faţa instanţelor de fond.
În subsidiar, a solicitat respingerea recursului pârâtului, ca nefondat.
Arată recurenta că solicită obligarea pârâţilor Municipiul Galaţi şi Serviciul Public Ecosal Galaţi, în principal la plata sumei de 2.139.488 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţa (1.755.000 RON) şi a penalităţilor aferente (384.488 RON) a imobilului fostă proprietate a Hidrotehnica Galaţi S.A. situat în Galaţi, judeţ Galaţi, constituit din teren în suprafaţă de 2.450 mp cu destinaţia de drum de acces, pentru perioada ianuarie 2007 - decembrie 2019, având în vedere faptul că pârâtele au folosit terenul menţionat ca drum de acces către staţia de sortare şi compostare a deşeurilor Bărboşi, fără vreun drept sau temei juridic şi fără a repara în vreun fel prejudiciul adus recurentei prin încălcarea prerogativelor posesiei şi folosinţei a dreptului de proprietate, iar in subsidiar, obligarea pârâţilor la plata sumei de 213.242,30 RON conform raportului de expertiză întocmit în cauză, sumă ce urmează a fi actualizată până la data plăţii.
Prin întâmpinare şi precizări la întâmpinare, pârâtul Serviciul Public Ecosal Galaţi a solicitat respingerea ambelor recursuri.
Referitor la recursul reclamantei a arătat că instanţele anterioare au procedat în mod corect dând prioritate criteriului obiectiv pentru determinarea momentului de la care reclamanta trebuia să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea de la data când, în calitate de proprietar al imobilului situat în Galaţi, str. x constituit din teren in suprafaţa de 2450 mp cu destinaţia de drum de acces, a fost împiedicată în exercitarea prerogativelor dreptului său real.
Deşi aceasta a cunoscut încă din anul 2006 (astfel cum rezultă din corespondenţa purtată cu Municipiul Galaţi) cine foloseşte fără drept drumul propietatea sa, cauzându-i prejudicii, aceasta a promovat acţiune abia în anul 2020, intervenind sancţiunea prescripţiei extinctive pentru perioada anterioară - ianuarie 2017.
După cum rezultă din cererea de recurs a reclamantei, motivul care ar determina nemulţumirea acesteia ar fi reprezentat de faptul că instanţa de fond a obligat pârâtul Municipiul Galaţi la plata, către reclamantă, a sumei de 48.045,18 RON cu titlu de contravaloare lipsă de folosinţă calculată pentru perioada ianuarie 2017 - decembrie 2019, sumă stabilită în raportul de expertiză evaluatorie imobiliară, fără însă ca suma să fie actualizată în modul dorit de reclamantă.
Instanţa de apel a constatat, contrar afirmaţiilor reclamantei, că suma a fost actualizată, deoarece prejudiciul calculat pentru perioada 01.01.2017 - 31.12.2019 este de 44.829,48 RON iar suma admisă prin hotărârea instanţei de fond de 48.045,18 RON reprezintă valoarea actualizată a prejudiciului creat prin delictul civil.
În cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv reclamanta nu a făcut dovada faptului că trecerea pe drumul de acces, proprietatea acesteia s-a făcut fără acordul ei, a cunoscut cine foloseşte fără drept drumul, nu a demonstrat în ce a constat pretinsul prejudiciu, şi a exercitat în mod liber prerogativele dreptului de proprietate.
La data de 12.06.2024, intimatul-pârât Serviciul Public Ecosal Galaţi a depus precizări cu privire la întâmpinarea depusă la recursul Municipiului Galaţi prin care a arătat că se impune admiterea în parte a acestuia, mai puţin sub aspectul antrenării răspunderii civile a Serviciului Public Ecosal Galaţi.
Prin întâmpinarea formulată la recursul pârâtului Municipiului Galaţi, intimaţii-pârâţi A. S.R.L. Galaţi şi B. S.R.L. au invocat excepţia de nulitate a căii de atac, arătând că argumentele deduse judecăţii prin memoriul de recurs nu se circumscriu dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., întrucât reprezintă chestiuni ce ţin de temeinicia hotărârii atacate, de situaţia de fapt şi probele administrate.
În subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi au arătat că motivele de recurs vizează exclusiv dezlegări date de instanţa de apel cu privire la acţiunea în răspundere civilă delictuală formulată de către reclamantă, iar nu cu privire la cererea reconvenţională formulată în contradictoriu cu pârâţii A. S.R.L. Galaţi şi B. S.R.L., astfel încât statuările referitoare la cererea reconvenţională sunt definitive şi nu mai pot fi analizate în prezenta cale de atac.
Motivarea recursului se limitează la reluarea motivelor invocate în cererea de apel şi reproducerea unor situaţii de fapt, iar referirile recurentului la contractul de închiriere din 19.01.2024 sunt străine cauzei, obiectului şi limitelor judecăţii recursului.
Modalitatea în care acţiunea a fost soluţionată cu privire la SP Ecosal Galaţi nu mai poate face obiectul controlului de legalitate în prezentul recurs, întrucât o asemenea chestiune nu a fost dedusă judecăţii în apelul formulat de către acest recurent.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursurile sunt nule, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Referitor la recursul declarat de reclamanta C. S.A., Înalta Curte constată că, deşi întemeiat formal pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., argumentele deduse judecăţii nu sunt apte să contureze aspecte de nelegalitate a deciziei atacate pentru a putea fi analizate ca atare de către instanţa de control judiciar.
Astfel, recurenta învederează că instanţa de fond a dispus efectuarea a două expertize judiciare, precizează care au fost obiectivele acestor expertize, expune motivarea tribunalului cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi soluţia adoptată, în sensul obligării pârâtului Municipiul Galaţi la plata, către reclamantă, a sumei de 48.045,18 RON cu titlu de contravaloare lipsă folosinţă aferentă perioadei ianuarie 2017- decembrie 2019, sumă rezultată din raportul de expertiză evaluatorie imobiliară întocmit de expertul D., sumă despre care recurenta arată că a fost stabilită "...fără a ţine cont de solicitarea judecătorului care a instrumentat cazul, de actualizare a sumei la data efectuării expertizei, respectiv octombrie 2021". În această situaţie, afirmă recurenta, "...suma stabilită de instanţa de fond trebuia actualizată cu indicele de actualizare comunicat de INS, respectiv 1,0889, fapt ce nu s-a întâmplat".
Nemulţumirea recurentei legată de actualizarea sumei pe care pârâtul a fost obligat să o plătească acesteia nu se circumscrie însă configuraţiei juridice dată de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., întrucât vizează un aspect ce ţine de modalitatea de valorificare a hotărârii în procedura execuţională ulterioară judecăţii, iar nu de eventuale aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate care să atragă incidenţa motivului de casare invocat.
În acest sens, partea poate uza de dispoziţiile art. 628 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora "...executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, potrivit criteriilor cuprinse în titlul executoriu", iar nu de motivele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru exercitarea recursului.
Prin urmare, critica nu poate fi încadrată în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., fiind incidentă sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Recurenta expune apoi situaţia de fapt a cauzei, descrie modalitatea în care s-a realizat fapta ilicită a pârâţilor, cu precizarea că "...transportul deşeurilor către staţia de sortare şi compostare s-a făcut încă din ianuarie 2007 şi până în prezent pe drumul de acces aflat în Galaţi, judeţ Galaţi..." şi arătând că "În ceea ce priveşte exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenului în perioada ianuarie 2007- decembrie 2019, aceasta a fost limitată, câtă vreme drumul de acces a fost utilizat pentru transportul deşeurilor cvătre staţia de sortare şi compostare, proprietarul fiind împiedicat să îşi mai exercite atributele esenţiale ale acestui drept, respectiv posesia şi folosinţa."
Recurenta concluzionează că se impune atragerea răspunderii civile a pârâţilor pentru fapta săvârşită şi obligarea acestora la repararea prejudiciului produs, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, respectiv, există fapta ilicită (trecerea pârâţilor pe drumul de acces cu maşini care transportă deşeuri fără acordul proprietarului), există vinovăţie (trecerea pe drumul public s-a făcut cunoscând cine este proprietarul şi că nu există temei pentru această trecere), există prejudiciu (reclamanta a fost privată atât de exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate, dar şi prin deteriorarea drumului), există raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu (fapta ilicită de utilizare a drumului de acces a privat reclamanta de exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate).
În finalul memoriului de recurs, sunt invocate două decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie date în materia răspunderii civile delictuale şi se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării pârâţilor Municipiul Galaţi şi Serviciul Public Ecosal Galaţi la plata, către recurentă, a sumei de 2.139.488 RON contravaloare lipsă de folosinţă şi penalităţi aferente (384.488 RON), iar în subsidiar, dacă aceste calcule vor fi apreciate nejustificate, obligarea pârâţilor la plata sumei de 213.242,30 RON conform raportului de expertiză întocmit în cauză, sumă ce va fi actualizată până la data plăţii.
În această modalitate de redactare a memoriului de recurs, Înalta Curte constată că recurenta expune situaţia de fapt a cauzei şi reiterează chestiuni privind îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale astfel cum au fost indicate prin cererea de chemare în judecată asupra cărora instanţele anterioare s-au pronunţat, pe care nu le contestă şi referitor la care nu susţine că ar exista erori sau omisiuni de judecată din partea instanţei de apel.
În ce priveşte solicitarea recurentei, de actualizare în recurs a sumei la care a fost obligat pârâtul Municipiul Galaţi, reluată în partea finală a memoriului de recurs, aceasta se plasează, aşa cum s-a arătat deja, în afara cadrului juridic reglementat de art. 488 C. proc. civ., fiind o chestiune ce ţine de punerea în executare a hotărârii prin care s-a stabilit respectiva sumă, iar nu una de nelegalitate care să atragă incidenţa motivului de recurs invocat.
Prin urmare, întrucât argumentele formulate de către recurentă pe calea recursului nu supun judecăţii veritabile critici de nelegalitate şi nu sunt indicate norme materiale de drept care să fi fost aplicate sau interpretate greşit de către instanţa de apel, devine incidentă sancţiunea nulităţii căii extraordinare de atac prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Referitor la recursul pârâtului Municipiul Galaţi, prin primar, Înalta Curte constată că nici argumentele deduse judecăţii de către această parte nu sunt subsumabile dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., sancţiunea fiind aceea a nulităţii pentru neîncadrare, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Recurentul expune o afirmaţie de ordin general în sensul că în mod nelegal au fost constatate a fi îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, fără a combate în vreun fel dezlegările date de instanţa de apel asupra acestei chestiuni şi fără a preciza care este norma de drept material interpretată sau aplicată greşit de către această instanţă.
Apoi recurentul învederează că accesul către Staţia de sortare se face mai întâi pe terenul proprietatea privată a Municipiului Galaţi şi abia mai apoi pe drumul de incintă care a aparţinut S.C. Hidrotenhica Galaţi S.A., că terenul respectiv nu face parte din reţeaua publică de drumuri de interes naţional sau local, că Municipiul Galaţi nu percepe nicio sumă de bani cu titlu de redevenţă sau chirie pentru perioada indicată de reclamanţi în cererea de chemare în judecată.
Mai arată recurentul că între acesta şi S.C. A. S.R.L. şi B. S.R.L. (societăţile care au cumpărare imobilul de la S.C. Hidrotehnica S.A. Galaţi) a fost încheiat contractul de închiriere nr. x/19.01.2024 având ca obiect terenul sus menţionat, cu destinaţia cale de acces şi peluze PJ, iar câtă vreme părţile au convenit în mod tacit să-şi permită reciproc liberul acces la drumul public nu se pune problema îngrădirii dreptului de proprietate al reclamantei.
Aceste afirmaţii vizează situaţii de fapt cu privire la modalitatea de folosire a drumului şi la relaţiile dintre părţi care nu se circumscriu niciunuia din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
În continuare, recurentul arată că din probele administrate nu rezultă că utilizarea de către SP Ecosal a drumului este creatoare de prejudicii (prin deteriorarea drumului, restricţionarea accesului sau împiedicarea înstrăinării imobilului), iar reclamanta a obţinut contravaloarea prejudiciului constând în lipsirea totală de folosinţă pentru perioada ianuarie 2017- decembrie 2019, deşi folosirea drumului a fost discontinuă şi neexclusivă.
Şi aceste susţineri vizează stări de fapt rezultate din probe ce nu pot fi analizate în recurs, iar nemulţumirea recurentului în sensul că reclamanta a obţinut repararea prejudiciului raportat la o lipsă totală de folosinţă, deşi în realitate aceasta a fost parţială şi discontinuă, nu este fundamentată pe o dispoziţie legală despre care recurentul să pretindă că ar fi fost încălcată sau nesocotită, ci reprezintă o afirmaţie generică, lipsită de eficienţă juridică din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Recurentul arată că nu a fost evidenţiată în motivarea hotărârilor pronunţate legătura de cauzalitate între fapta ilicită imputată acestuia şi pretinsul prejudiciu produs reclamantei Hidrotehnica S.A. Galaţi şi fundamentează această susţinere pe împrejurarea că "...nu există la dosar niciun act constatator prin care să fi fost imputat pârâtului Municipiul Galaţi vreo deteriorare a drumului sau orice alt înscris din care să rezulte împiedicarea realizării vreunei tranzacţii de înstrăinare a proprietăţii lezate".
Prin urmare, critica se raportează la o eventuală administrare lacunară a probatoriului, iar nu la norme de drept material care ar fi fost greşit interpretate sau aplicate de către instanţa de apel, astfel încât nu poate fi subsumată motivului de casare invocat (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).
Mai afirmă recurentul că instanţa de apel nu a analizat şi conduita celuilalt pârât, SP Ecosal, despre care arată că ar trebui să răspundă din punct de vedere delictual alături de Municipiul Galaţi, însă o asemenea critică este formulată omisso medio, nefiind dedusă judecăţii în apelul formulat de această parte împotriva hotărârii de fond, astfel încât nu poate fi primită direct în recurs.
Concluzia generică din finalul memoriului de recurs în sensul că instanţele anterioare au soluţionat cauza cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 998-999 C. civ. nu este una care să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât este formulată într-o manieră abstractă, fără a fi fundamentată pe o construcţie juridică care să demonstreze existenţa unei neconformităţi în aplicarea legii în etapa procesuală anterioară.
Simpla afirmare a unei greşite aplicări a legii de către instanţa de apel, neurmată de critici care să evidenţieze o eventuală nesocotire a normelor juridice incidente, conturează exclusiv dezacordul părţii faţă de soluţia pronunţată, iar nu şi un motiv de casare a acesteia.
Faţă de cele arătate, deşi formal întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recursul nu deduce judecăţii aspecte de nelegalitate specifice căii extraordinare de atac, împrejurare faţă de care sunt aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. privind sancţiunea nulităţii pentru neîncadrare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nule recursurile declarate de reclamanta-pârâtă C. S.A. şi de pârâtul-reclamant Municipiul Galaţi, prin primar împotriva deciziei nr. 166/A din 3 octombrie 2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nule recursurile declarate de reclamanta-pârâtă C. S.A. şi de pârâtul-reclamant Municipiul Galaţi, prin primar împotriva deciziei nr. 166/A din 3 octombrie 2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 20 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.