Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin decizia civilă nr. 2528 din 6 decembrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016 s-au dispus următoarele:
A fost respinsă cererea formulată de recurenta - intervenientă A., de sesizare a Curţii Constituţionale a României, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) C. proc. civ.
A fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienta A. împotriva deciziei nr. 160R din 5 aprilie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia I civilă.
Împotriva acestei decizii, la data de 07.12.2023, recurenta-petentă A. şi recurentul B. au formulat, fiecare, recurs, care au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 07.12.2023, sub nr. x/2023.
Prin încheierea de şedinţă din data de 31.01.2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata recursurilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părţi, legal citate, nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a cerut judecata în lipsă.
La termenul din 27.11.2024, Înalta Curte a invocat excepţia de perimare.
2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Având a se pronunţa cu prioritate asupra excepţiei perimării recursurilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimate recursurile, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 416 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., orice cerere de recurs se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare, din motive imputabile părţii, timp de 6 luni, termen care curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. De asemenea, conform art. 420 alin. (1) din acelaşi Cod, perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate.
Perimarea este o sancţiune procesuală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii, dedusă din faptul nestăruinţei în timpul prevăzut de lege, sancţiune determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecăţii prin cererea lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din motive imputabile părţii. Prin urmare, perimarea operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Verificând actele şi lucrările dosarului, se constată că, după suspendarea judecăţii, dispusă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., prin încheierea de şedinţă din 31.01.2024, şi până la data împlinirii termenului legal de perimare, şi anume 31.07.2024 (în speţă neintervenind vreo cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare), nicio parte nu a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, în vederea continuării judecăţii.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimate recursurile declarate de recurenta-petentă A. şi de recurentul B. împotriva deciziei civile nr. 2528 din 6 decembrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.