Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2024
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Contestaţia privind tergiversarea procesului
La data de 1 noiembrie 2024, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a fost înregistrat dosarul nr. x/2023, ce are ca obiect contestaţia la tergiversare formulată de contestatorul A. privind dosarul nr. x/2023 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În motivare, contestatorul a arătat că, prin decizia civilă nr. 661 din 13 iunie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul declarat de unitatea administrativ - teritorială, pe care a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON. Potrivit dispoziţiilor art. 426 din C. proc. civ., hotărârea trebuia redactată în termen de 30 de zile de la pronunţare. Or, în situaţia sa, deşi au trecut mai multe luni, decizia menţionată nu a fost redactată şi nu o poate pune în executare.
În drept, contestatorul şi-a fundamentat cererea pe dispoziţiile art. 522 din C. proc. civ.
2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând contestaţia privind tergiversarea procesului, prin prisma dispoziţiilor legale invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Prioritar, se reţine că, prin cererea comunicată la data de 21 noiembrie 2024, contestatorul a arătat că înţelege să renunţe la contestaţia pe care a formulat-o întrucât decizia civilă nr. 661 din 13 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie i-a fost comunicată.
Însă, cererea a fost semnată electronic, de către doamna avocat B., fără certificat calificat ataşat şi fără împuternicire avocaţială acordată în acest sens. Prin urmare, această cerere nu poate fi interpretată ca fiind o manifestare de voinţă în sensul renunţării la judecata contestaţiei, o desistare a contestatorului, neîndeplinind cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 406 coroborate cu cele ale art. 148 alin. (1) din C. proc. civ.
Referitor la contestaţia la tergiversare formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.
Una dintre garanţiile fundamentale ale procesului civil este reprezentată, în forma unei aşteptări rezonabile, de soluţionarea acestuia în mod corect şi într-o durată de timp optimă, această necesitate fiind subliniată în jurisprudenţa CEDO, în considerarea căreia a survenit şi reglementarea acestei garanţii procedurale în art. 6 din C. proc. civ., care reglementează principiul fundamental al termenului optim şi previzibil.
Contestaţia privind tergiversarea procesului civil este remediul menit să garanteze dreptul pe care îl are orice persoană implicată într-un proces, fie civil, fie penal, la un proces echitabil, care include printre altele şi dreptul la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
În baza acestui mecanism, orice parte a unui proces are dreptul să invoce încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen rezonabil şi să solicite luarea măsurilor legale pentru a pune capăt întârzierii nejustificate a soluţionării cauzei. Acest mecanism nu poate opera, în mod abstract, ori de câte ori partea consideră că procesul durează mai mult decât ar trebui, ci C. proc. civ. prevede o serie de situaţii precise care pot întemeia formularea unei contestaţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 522 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., indicat de contestator, "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată…(2) Contestaţia menţionată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri: 1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat".
Contestatorul a formulat această cerere cu motivarea că decizia instanţei de apel nu a fost redactată în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, împrejurare care nu-i permite să o pună în executare.
Însă, din verificările executate, din oficiu, în sistemul de evidenţă informatizată al instanţelor a rezultat că decizia civilă nr. 661 din 13 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost motivată la data de 11 noiembrie 2024, anterior soluţionării contestaţiei pendinte.
De asemenea, hotărârea a fost comunicată părţilor, împrejurare recunoscută de către contestator în cuprinsul cererii de renunţare la contestaţie, trimise instanţei la data de 21 noiembrie 2024.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte nu poate reţine ipoteza unei tergiversări a procesului, în accepţiunea dispoziţiilor legale anterior evocate, contestaţia rămânând fără obiect de vreme ce hotărârea a fost redactată şi comunicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, formulată de contestatorul A..
Fără cale de atac.
Pronunţată astăzi, 28 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.