Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2024
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 9 octombrie 2023, pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea - Serviciul Fiscal Orăşenesc Bălceşti:
1. În baza dispoziţiilor art. 697 din C. proc. civ., să admită excepţia perimării de drept a executării silite demarate în dosarul fiscal nr. x din 3 februarie 2014, să constate perimarea executării silite şi să dispună desfiinţarea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional menţionat, emise în baza sentinţei civile nr. 1308 din 14 decembrie 2009 pronunţate de Tribunalul Olt, în dosarul nr. x/2006, respectiv: somaţia nr. 4907 din 2 martie 2012 pentru suma de 442.075,6 RON, titlul executoriu nr. x din 20 martie 2012 pentru suma de 442.075,6 RON, somaţia nr. 38/40/2014 pentru suma de 442.076 RON, titlul executoriu pentru suma de 339.969 RON, titlul executoriu pentru suma de 79.546 RON, titlul executoriu pentru suma de 17.061 RON şi titlul executoriu pentru suma de 5.500 RON.
2. să constate intervenită prescripţia executării silite şi să dispună anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul fiscal nr. x din 3 februarie 2014, emise în baza sentinţei civile nr. 1308 din 14 decembrie 2009 pronunţate de Tribunalul Olt, respectiv somaţia nr. 4907 din 2 martie 2012 pentru suma de 442.075,6 RON, titlul executoriu nr. x din 20 martie 2012 pentru suma de 442.075,6 RON, somaţia nr. 38/40/2014 pentru suma de 442.076 RON, titlul executoriu pentru suma de 339.969 RON, titlul executoriu pentru suma de 79.546 RON, titlul executoriu pentru suma de 17.061 RON şi titlul executoriu pentru suma de 5.500 RON, ca urmare a stingerii prin prescripţie a executării silite.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în proces, respectiv onorariul de avocat şi orice alte cheltuieli ce vor fi ocazionate de soluţionarea cauzei.
2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 161 din 9 aprilie 2024, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălceşti.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că a fost învestită cu o contestaţie la executare care, în considerarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., este de competenţa judecătoriei de la domiciliul debitorului.
Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că debitorul are domiciliul în localitatea Bălceşti, împrejurare care atrage competenţa Judecătoriei Bălceşti.
3. Hotărârea Judecătoriei Bălceşti
Prin sentinţa civilă nr. 283 din 4 iunie 2024, Judecătoria Bălceşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea - Serviciul Fiscal Orăşenesc Bălceşti, în favoarea Judecătoriei Slatina.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Bălceşti a reţinut că instanţa de judecată a fost învestită cu o contestaţie la executare împotriva actelor de executare emise în dosarul fiscal nr. x din 3 februarie 2014 al Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Vâlcea - Serviciul Fiscal Orăşenesc Bălceşti.
Nici dispoziţiile art. 172 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în vigoare la data demarării executării silite, şi nici cele ale art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2017 privind Codul de procedură fiscală, în vigoare în prezent, nu conţin prevederi speciale cu privire la competenţă, în ceea ce priveşte contestaţia la executare, astfel încât acestea se completează cu normele cuprinse în C. proc. civ.
Prin urmare, instanţa competentă se stabileşte în baza dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi (2) şi ale art. 651 alin. (1) teza a II-a din actul normativ menţionat.
Contestatorul are domiciliul în Austria astfel că, în considerarea dispoziţiilor legale menţionate, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Slatina, în circumscripţia căreia se afla sediul creditoarei la data sesizării organului de executare.
Mai mult, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Olt - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Slatina a admis cererile creditoarei Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea - Serviciul Fiscal Orăşenesc Bălceşti şi a notat începerea urmăririi silite a imobilelor aflate în proprietatea şi coproprietatea contestatorului.
În consecinţă, Judecătoria Bălceşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.
4. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Slatina, secţia civilă
Prin sentinţa civilă nr. 3577 din data de 17 septembrie 2024, Judecătoria Slatina a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălceşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Slatina a reţinut că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 714 alin. (2) din C. proc. civ. întrucât, din actele de executare depuse la dosar, nu reiese că s-a demarat executarea silită imobiliară asupra bunurilor contestatorului, pentru a fi atrasă competenţa judecătoriei de la locul situării imobilului executat. În consecinţă, executarea silită se realizează doar asupra veniturilor debitorului care este angajat în cadrul B. cu sediul în Bălceşti.
Mai mult, contestatorul îşi are reşedinţa declarată în localitatea Bălceşti, unde are sediul şi una dintre creditoare, fiind incidente dispoziţiile art. 651 din C. proc. civ.
Prin urmare, Judecătoria Slatina a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălceşti.
5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Bălceşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:
Obiectul litigiului vizează contestaţia la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea - Serviciul Fiscal Orăşenesc Bălceşti, prin care a solicitat desfiinţarea actelor de executare emise în dosarul fiscal nr. x din 3 februarie 2014 al Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Vâlcea - Serviciul Fiscal Orăşenesc Bălceşti, ca urmare a intervenirii unor cauze care au stins dreptul de a mai obţine executarea silită.
Judecătoria Bălceşti şi Judecătoria Slatina şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a pricinii, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la normele juridice incidente cauzei.
Astfel, Judecătoria Bălceşti a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza a II-a şi ale art. 714 alin. (2) din C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Slatina a apreciat că, în speţă, sunt incidente prevederile art. 651 alin. (1) teza I din actul normativ menţionat.
Înalta Curte reţine că atât dispoziţiile art. 172 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003, în vigoare la data demarării executării silite, cât şi cele ale art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2017, în vigoare în prezent, prevăd că persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor Codului de procedură fiscală de către organele de executare silită, contestaţia introducându-se la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.
Neexistând prevederi speciale cu privire la competenţă, în ceea ce priveşte contestaţia la executare, normele din Codul de procedură fiscală se completează cu cele cuprinse în C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiilor art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, stabilită în baza prevederilor art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ potrivit cu care "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispoziţiile art. 112 şi art. 127 se aplică în mod corespunzător."
Din analiza textului legal citat anterior, se poate observa cu uşurinţă că dacă în privinţa competenţei materiale legiuitorul desemnează, cu titlu general, judecătoria ca fiind instanţa de executare, din punctul de vedere al criteriului teritorial norma în discuţie identifică judecătoria care devine instanţă de executare prin aplicarea unui set de reguli succesive. Astfel, ca regulă generală, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii. În subsidiar, dacă debitorul nu are sediul sau domiciliul în ţară, legiuitorul determină instanţa de executare prin raportare la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului la momentul sesizării organului de executare. În alte cuvinte, fiecare nouă regulă de determinare a instanţei de executare se aplică strict sub rezerva ineficienţei normei anterioare, de unde rezultă o aplicare etapizată şi exclusivă a acestora.
Primul criteriu teritorial avut în vedere de legiuitor este cel al domiciliului sau sediului debitorului.
Înalta Curte reţine că domiciliul persoanei fizice este unul din atributele de identificare, în spaţiu, a acesteia şi se caracterizează prin stabilitate, unicitate, obligativitate şi inviolabilitate. Scopul domiciliului este acela de a lega, din punct de vedere juridic, un individ de un anumit punct determinat în spaţiu. Caracterul stabilităţii domiciliului nu interferează, însă, cu libertatea de mişcare a persoanei fizice şi nici cu libertatea de a locui efectiv în alt spaţiu.
De aceea, dispoziţiile art. 87 şi ale art. 88 din C. civ. fac referire nu doar la domiciliul, ci şi la reşedinţa persoanei fizice. Iar, dispoziţiile art. 91 din acelaşi act normativ prevăd că "(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune".
Înalta Curte reţine că scopul dispoziţiilor din C. civ., menţionate anterior, este acela ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă principiilor dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil. Noţiunea de domiciliu trebuie înţeleasă într-un sens mai larg, interesând nu doar locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde acesta locuieşte efectiv, în măsura în care ea a fost cunoscută de către terţele persoane interesate. Printr-o astfel de interpretare teleologică şi sistematică a textelor de lege arătate, i se asigură debitorului posibilitatea de a-şi exercita drepturile procesuale prin intermediul instanţei de judecată aflate în proximitatea domiciliului său real.
O astfel de interpretare este în concordanţă şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a reţinut că "domiciliul" se referă nu doar la spaţiul legal ocupat sau dobândit, ci şi la orice alt spaţiu de locuit, dacă există legături suficiente şi continue. Curtea a arătat, în mai multe rânduri, că "dreptul la o instanţă" cuprinde mai multe aspecte, printre care dreptul de acces şi egalitatea armelor, care impune un echilibru just între părţi.
În cauza pendinte, se constată că debitorul A. are domiciliul în Austria şi reşedinţa în România, oraşul Bălceşti, str. x, jud. Vâlcea, unde, de altfel, este implicat într-un raport de muncă cu B.. Prin urmare, întrucât reşedinţa stabilă este în raza teritorială a Judecătoriei Bălceşti, Înalta Curte constată că aceasta este instanţa competentă să soluţioneze prezenta speţă, în considerarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ.
De altfel, şi una dintre creditoare, respectiv Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea - Serviciul Fiscal Orăşenesc Bălceşti are sediul în oraşul Bălceşti, str. x, jud. Vâlcea.
Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 714 alin. (2) din C. proc. civ., în considerarea cărora Judecătoria Bălceşti şi-a declinat competenţa teritorială în favoarea Judecătoriei Slatina, nu prezintă relevanţă în stabilirea competenţei, în prezenta cauză.
Prin cererea cu care a învestit instanţa de judecată, contestatorul a solicitat anularea actelor de executare emise în dosarul fiscal nr. x/2014, respectiv somaţia nr. 4907 din 2 martie 2012 pentru suma de 442.075,6 RON, titlul executoriu nr. x din 20 martie 2012 pentru suma de 442.075,6 RON, somaţia nr. 38/40/2014, pentru suma de 442.076 RON, titlul executoriu pentru suma de 339.969 RON, titlul executoriu pentru suma de 79.546 RON, titlul executoriu pentru suma de 17.061 RON şi titlul executoriu pentru suma de 5.500 RON.
Abia în faţa Judecătoriei Slatina, după declinarea de competenţă dispusă de Judecătoria Bălceşti, contestatorul a formulat o completare - modificare a contestaţiei la executare, prin care a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt - Serviciul Fiscal Municipal Caracal, anularea şi a altor acte de executare ce vizau valorificarea imobilelor aflate în proprietatea sa, situate în judeţul Olt.
Însă, extinderea cadrului procesual nu a fost discutată de instanţă, excepţia necompetenţei teritoriale fiind analizată cu prioritate, în considerarea dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.
Prin urmare, faţă de actele supuse controlului judiciar, prin contestaţia cu care a învestit instanţa de judecată, care vizează somaţii de plată a debitelor şi titlurile executorii care au stat la baza emiterii acestora, dispoziţiile art. 714 alin. (2) din C. proc. civ. nu îşi găsesc aplicabilitatea.
Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Bălceşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălceşti.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 28 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.