Şedinţa publică din data de 09 decembrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ, constată următoarele:
1. Pretenţia dedusă judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti-Contestaţii Electorale la 5 noiembrie 2024, reclamanta A.. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central suspendarea efectelor Procesului-verbal nr. x/30.10.2024 pentru completarea Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 14 Constanţa cu reprezentanţii partidelor politice, organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţelor politice şi alianţelor electorale care participă la alegeri, altele decât partidele politice parlamentare şi B..
La termenul de judecată din 7 noiembrie 2024, în faţa Curţii de Apel Bucureşti - Contestaţii Electorale, reclamanta a procedat la extinderea cadrului procesual pasiv, arătând că înţelege să formuleze cererea în contradictoriu cu pârâţii Biroul Electoral Central şi cu Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 14 Constanţa.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 48 din 7 noiembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti-Contestaţii Electorale a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Constanţa, reţinând că prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată - suspendarea executării procesului-verbal nr. x/30.10.2024 încheiat de Biroul Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 14 Constanţa, competenţa de soluţionare se stabileşte în funcţie de criteriul rangului autorităţii emitente a actului contestat. Constatând totodată că prin H.G. nr. 109/30.01.2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 87/04.02.2008 a fost recunoscut statutul de utilitate publică A., în temeiul prevederile art. 10 alin. (1) şi (3) teza a II - a din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Contestaţii Electorale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, instanţă în a cărei rază teritorială se află sediul Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 14 Constanţa.
Prin sentinţa nr. 3719 din 15 noiembrie 2024, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând că, potrivit cererii de chemare în judecată are calitatea de pârât Biroul Electoral Central, cu sediul în Bucureşti, la dosarul cauzei neregăsindu-se nicio cerere de precizare a acţiunii iniţiale în sensul introducerii în calitate de pârât a Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 14 Constanţa. Or, faţă de împrejurarea că sediul pârâtului se află în Bucureşti, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, se instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţelor din Bucureşti, de la care nici părţile şi nici instanţa nu ar putea deroga.
Din perspectiva competenţei materiale, Tribunalul Constanţa a reţinut că anterior introducerii cererii de suspendare, reclamanta a formulat contestaţie prin care a solicitat, în cadrul dosarului nr. x/2024, anularea deciziei nr. 197D/30.10.2024 emise de Biroul Electoral Central în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal nr. x/30.10.2024 încheiat de Biroul Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 14 Constanţa, iar prin rezoluţia din data de 01.11.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus trimiterea, pe cale administrativă a recursului către Curtea de Apel Bucureşti, spre competentă soluţionare. Concluzionând, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a apreciat că în funcţie de criteriul rangului autorităţii emitente a actului contestat, competenţa materială aparţine Curţii de Apel Bucureşti.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a suspendat judecata şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă, fiind înregistrat pe rolul secţiei I civile la 4 decembrie 2024.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă, din punct de vedere material şi teritorial, să soluţioneze cauza este Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Se observă că atât Curtea de Apel Bucureşti - Contestaţii electorale, cât şi Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, au apreciat natura cererii de chemare în judecată, în considerarea obiectului acesteia, ca aparţinând contenciosului administrativ, fiecare dintre cele două instanţe raportându-se la criteriul rangului autorităţii emitente a actului contestat. Cu toate acestea, cele două instanţe aflate în conflict au reţinut, în mod diferit, că obiect al cererii de chemare în judecată îl reprezintă, fie un act al Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 14 Constanţa, fie un act al Biroului Electoral Central, aspect care a generat declinările reciproce de competenţă şi ivirea conflictului negativ de competenţă.
Din perspectiva competenţei materiale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că cererea introductivă vizează suspendarea efectelor procesului-verbal nr. x/30.10.2024 pentru completarea Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 14 Constanţa. Nici din cuprinsul cererii introductive şi nici din precizări ulterioare nu rezultă că reclamanta a înţeles să ceară suspendarea unui act al Biroului Electoral Central, prin care s-ar fi soluţionat contestaţia împotriva actului indicat de reclamantă, ci actul administrativ a cărui suspendare se solicită emană de la Biroul Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 14 Constanţa. Instanţa nu poate asuma un alt obiect al cererii introductive, fără a pune, în prealabil, în discuţia părţilor acest aspect şi fără a încălca principiul fundamental al disponibilităţii părţilor în procesul civil, cu atât mai mult cu cât, la dosarul cauzei nu sunt depuse înscrisuri din care să rezulte că reclamanta a formulat contestaţie împotriva actului administrativ a cărui suspendare se solicită, iar aceasta ar fi fost soluţionată de către Biroul Electoral Central şi nici nu a făcut vorbire despre acest lucru în cuprinsul cererii introductive, ori al precizărilor de la termenul de judecată din 7 noiembrie 2024, în faţa Curţii de Apel Bucureşti.
Conform art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., "obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor. " Este real că, potrivit art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., "judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi a faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire", însă această prerogativă a instanţei, subsumată rolului său activ în aflarea adevărului, nu poate înfrânge principiul disponibilităţii.
Chiar dacă obiectul cererii îl reprezintă suspendarea efectelor unui act administrativ, art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu instituie o competenţă specială în favoarea instanţei învestite cu soluţionarea fondului ori de câte ori cererea de suspendare se formulează în cadrul unui dosar distinct de cel în care se cere anularea actului, pentru a justifica astfel demersurile active întreprinse de Tribunalul Constanţa, care a identificat un alt dosar iniţiat de aceeaşi parte, vizând atacarea deciziei Biroului Electoral Central prin care a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva actului a cărui suspendare face obiectul dosarului. Dimpotrivă, se constată, că potrivit art. 14 alin. (1), "persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond", instanţa competentă urmând a se stabili în raport cu toate elementele cauzei.
Aşadar, fiind vorba despre un act administrativ al unei autorităţi publice locale/judeţene, în temeiul art. 10 alin. (1) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în funcţie de criteriul rangului autorităţii emitente a actului contestat.
Din perspectiva competenţei teritoriale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, independent de împrejurarea că hotărârea Curţii de Apel Bucureşti conţine inconsecvenţe în ce priveşte prezenţa părţilor la soluţionarea cererii, totuşi, aspectele consemnate în cuprinsul acesteia, vizând precizarea cadrului procesual pasiv în sensul extinderii lui, prin cooptarea Biroul Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 14 Constanţa, realizată verbal, în şedinţă, de către reprezentantul reclamantei, sunt de natură să facă dovada până la proba contrară, chiar dacă nu există o precizare scrisă la dosar în acest sens. Mai mult decât atât, aspectele consemnate în hotărârea Curţii de Apel Bucureşti cu privire la cadrul procesual pasiv, dau eficienţă dispoziţiilor art. 161 teza I din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Când raportul juridic dedus judecăţii o impune, instanţa de contencios administrativ va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului şi instanţa apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunţa în fond."
Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului." Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 "sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică."
Prin Hotărârea Guvernului nr. 109/30.01.2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 87/04.02.2008 a fost recunoscut statutul de utilitate publică A..
În consecinţă, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., ale art. 10 alin. (1) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, având în vedere calitatea reclamantei de autoritate publică asimilată, împrejurarea că pârâta - emitent al actului a cărui suspendare se solicită - are sediul în Constanţa, precum şi competenţa exclusivă instituită de art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabileşte că revine Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei ce face obiectul conflictului negativ de competenţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 09 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.