Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2024

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 20 februarie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021 s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 250²din C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţa nr. 183/P/2018 din 19 martie 2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Craiova, asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului A..

În temeiul art. 250²din C. proc. pen., a fost menţinută măsura asigurătorie instituită prin ordonanţa nr. 183/P/2018 din 19 martie 2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Craiova, asupra imobilului constând în teren în suprafaţă de 1411 mp (teren arabil şi curţi construcţii), casă de locuit în suprafaţă de 168 mp şi anexă în suprafaţă de 45 mp, identificate cu nr. cadastral x, înscrise în cartea funciară nr. x, situat în municipiul Târgu Jiu, judeţul Gorj, imobil înscris în cartea funciară pe numele numitei B..

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, secţia penală a reţinut următoarele:

În cursul urmăririi penale, prin ordonanţa nr. 183/P/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Craiova, în temeiul art. 249 alin. (1), (2) şi (5) C. proc. pen. şi art. 254 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 20 din Legea nr. 78/2000, având în vedere necesitatea de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor, pentru a servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracţiunile săvârşite şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare, s-a dispus:

I. Instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului pe următoarele bunuri aflate sau care se vor afla în proprietatea inculpatului A.:

- teren intravilan în suprafaţă de 2313 mp, plus construcţii, situat în Ioc. Stăneşti, judeţul Gorj, identificat cu nr. cadastral x 84, carte funciară nr. x;

- toate celelalte bunuri mobile sau imobile, prezente şi viitoare.

Măsura asiguratorie a sechestrului s-a instituit până la concurenţa sumelor de: - 1.478.280 RON, paguba a infracţiunii prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.; - 7.045,05 RON (pentru perioada 04.11.2020 - 31.12.2020) la care se adaugă şi dobânda legală calculată pentru suma de 4.939.001,16 RON aferentă celorlalte zile până la ridicarea efectivă a popririlor din dosarul de executare, paguba a infracţiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen.; - sumelor ce vor fi stabilite ca şi obligaţii accesorii şi cheltuieli judiciare.

II. Instituirea măsurii asigurătorii a popririi cu privire la sumele de bani, prezente şi viitoare, datorate de orice persoană cu orice titlu, din conturile deţinute la instituţiile bancare de inculpatul A., până la concurenţa sumelor de: -1.478.280 RON, paguba infracţiunii prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.; - 7.045,05 RON (pentru perioada 04.11.2020-31.12.2020) la care se adaugă şi dobânda legală calculată pentru suma de 4.939.001,16 RON aferentă celorlalte zile până la ridicarea efectivă a popririlor din dosarul de executare, paguba a infracţiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen.; - sumelor ce vor fi stabilite ca şi obligaţii accesorii şi cheltuieli judiciare.

Prin ordonanţa nr. 183/P/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Craiova, în temeiul art. 249 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. pen. cu referire la art. 50 şi art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, având în vedere necesitatea de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunului imobil care poate face obiectul confiscării speciale, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului, în vederea confiscării speciale, pe următorul bun imobil aflat în proprietatea numitei B., în fapt proprietatea suspectului A.:

- teren în suprafaţă de 1411 mp (teren arabil şi curţi construcţii), casă de locuit în suprafaţă de 168 mp şi anexă cu suprafaţa de 45 mp, identificate cu nr. cadastral x, înscrise în cartea funciară nr. x, situate în mun. Târgu-Jiu, str. x, jud. Gorj.

Prin sentinţa penală nr. 47 din 10 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei, ca nefondată.

Totodată, în baza art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), a fost condamnat inculpatul A., executor judecătoresc în cadrul Biroului Executor Judecătoresc A. din mun. Târgu Jiu, jud. Gorj, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de executor judecătoresc pe o perioadă de 5 ani. Exercitarea aceloraşi drepturi a fost interzisă şi cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de executor judecătoresc pe o perioadă de 4 ani. Exercitarea aceloraşi drepturi a fost interzisă şi cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii în cauză sunt în concurs real cu infracţiunea pentru care inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 175 din 22 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia nr. 272/A/16 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza temeiul art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (respectiv 4 ani), urmând ca în final inculpatul A. să execute pedeapsa principală de 10 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen. cu referire art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de executor judecătoresc pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 45 alin. (4) raportat la alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen. cu referire la art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de executor judecătoresc.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei perioada reţinerii de 24 de ore din data de 09.02.2021 la 10.02.2021.

În temeiul art. 40 alin. (3) C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei perioada executată de la 16 noiembrie 2021 la zi, din mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 178/2020/16.11.2021 al Curţii de Apel Craiova.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 178/2020/16.11.2021 al Curţii de Apel Craiova, emis în baza sentinţei penale nr. 175 din 22 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul x/2018, rămasă definitivă prin decizia nr. 272/A/16 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform sentinţei, la data rămânerii definitive.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. (cu sediul în mun. Târgu Jiu, jud. Gorj).

A fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă a sumei 1.478.280 de RON, precum şi a sumei 7.045,05 RON, ce reprezintă dobânda legală legală moratorie de la 04.11.2020 până la 31.12.2020 şi la plata dobânzii legale moratorii aferentă celorlalte zile, până la data ridicării efective a popririlor.

A fost menţinută ca fiind legală şi temeinică măsura asigurătorie a sechestrului asigurator dispusă cu privire la inculpatul A. prin ordonanţa nr. 183/P/2018 din 19.03.2021, constând în indisponibilizarea, bunurile imobile ale inculpatului A., respectiv un teren intravilan în suprafaţă de 2313 mp, plus construcţii, situat în loc. Stăneşti, judeţul Gorj, identificat cu nr. cadastral x 84, carte funciară nr. x, precum şi pe toate celelalte bunuri mobile (inclusiv sume de bani) sau imobile, prezente şi viitoare, până la concurenţa sumelor de: 1.478.280 RON, paguba a infracţiunii prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., şi 7.045,05 RON (pentru perioada 04.11.2020 - 31.12.2020) la care se adaugă şi dobânda legală calculată pentru suma de 4.939.001,16 RON aferentă celorlalte zile până la ridicarea efectivă a popririlor din dosarul de executare, paguba a infracţiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen., la care se adaugă sumele ce vor fi stabilite ca şi obligaţii accesorii şi cheltuieli judiciare.

A fost menţinută ca fiind legală şi temeinică măsura asigurătorie a popririi dispusă cu privire la inculpatul A. prin ordonanţa nr. 183/P/2018 din data din 19.03.2021, cu privire la sumele de bani, prezente şi viitoare, datorate de orice persoană cu orice titlu, din conturile deţinute la instituţiile bancare de inculpatul A., până la concurenţa sumelor de: 1.478.280 RON, pagubă a infracţiunii prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., şi 7.045,05 RON (pentru perioada 04.11.2020 - 31.12.2020) la care se adaugă şi dobânda legală calculată pentru suma de 4.939.001,16 RON aferentă celorlalte zile până la ridicarea efectivă a popririlor din dosarul de executare, paguba infracţiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen., la care se adaugă sumele ce vor fi stabilite ca şi obligaţii accesorii şi cheltuieli judiciare.

A fost ridicată măsura asigurătorie a sechestrului asigurator dispusă prin ordonanţa nr. 183/P/2018 din 19.03.2021, în vederea confiscării speciale, cu privire la bunurile imobile ale numitei B., reţinute ca fiind în fapt bunurile inculpatului A., respectiv teren în suprafaţă de 1411 mp (teren arabil şi curţi construcţii), casă de locuit în suprafaţă de 168 mp şi anexă cu suprafaţa de 45 mp, identificate cu nr. cadastral x, înscrise în cartea funciară nr. x, situate în mun. Tîrgu-Jiu, str. x, jud. Gorj.

Pentru a pronunţa această hotărâre, în urma analizării probatoriului administrat în cauză în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că acţiunile inculpatului A., executor judecătoresc în cadrul BEJ A. şi funcţionar public în sensul legii penale (art. 175 alin. (2) C. pen.), care:

- în desfăşurarea procedurii de executare silită din dosarul de executare nr. 1/E/2015 - prima executare, activitate desfăşurată în perioada 09.01.2015 - 14.04.2016 (data încasării sumei în contul de consemnare) şi ulterior cu referire la transferul, retragerea sumei de bani (2017 - 2019) şi nerestituirea acestei sume, cu intenţie directă a încălcat dispoziţiile art. 5, art. 39 alin. (1) şi art. 54 din Legea nr. 188/2000, precum şi dispoziţiile art. 625 alin. (1), art. 632 alin. (1) şi (2), art. 702 alin. (1), (2), (3), art. 719 alin. (5), art. 722 alin. (1) C. proc. civ., cauzând o pagubă debitorului Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. şi, totodată, obţinând pentru sine un folos necuvenit în cuantum de 785.640 RON;

- în desfăşurarea procedurii de executare silită din dosarul de executare nr. 1/E/2015 - a doua executare, activitate desfăşurată în perioada 09.11.2017 - 01.02.2018 (data încasării sumei în contul de consemnare) şi ulterior cu referire la transferul, retragerea sumei de bani (01.02 - 02.02.2018) şi nerestituirea acestei sume, cu intenţie directă a încălcat dispoziţiile art. 5, art. 39 alin. (1) şi art. 54 din Legea nr. 188/2000, precum şi dispoziţiile art. 625 alin. (1), art. 632 alin. (1) şi (2), art. 702 alin. (1), (2), (3), art. 719 alin. (5), art. 722 alin. (1) C. proc. civ., cauzând o pagubă debitorului Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. şi, totodată, obţinând pentru sine un folos necuvenit în cuantum de 692.640 RON;

întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 13²din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), cu un prejudiciu total de 1.478.280 RON.

S-a mai reţinut că fapta aceluiaşi inculpat care, în calitatea de executor judecătoresc în cadrul BEJ A. şi funcţionar public în sensul legii penale (art. 175 alin. (2) C. pen.), în desfăşurarea procedurii de executare silită din dosarul de executare nr. 1/E/2015 - a treia executare, activitate desfăşurată în perioada octombrie - noiembrie 2020, cu intenţie directă a încălcat dispoziţiile art. 5, art. 39 alin. (1) şi art. 54 din Legea nr. 188/2000, precum şi dispoziţiile art. 625 alin. (1), art. 632 alin. (1) şi (2) şi art. 702 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., cauzând o pagubă debitorului Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., constituită din dobânda legală aferentă perioadei de blocare a sumelor poprite, respectiv suma de 7.045,05 RON pentru perioada 04.11.2020 - 31.12.2020 la care se adaugă şi dobânda legală aferentă celorlalte zile până la ridicarea efectivă a popririlor, precum şi o vătămare a drepturilor părţii civile Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., reprezentată de indisponibilizarea sumei totale de 4.939.001,16 RON (peste un milion de euro), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000.

În plus, s-a apreciat că fapta inculpatului A., care:

- la data de 03.07.2015, cu suma de 70.000 euro, ce reprezenta produsul unei infracţiunii de abuz în serviciu, comise anterior cu ocazia desfăşurării executării silite în dosarul nr. x/2014, a achiziţionat bunul imobil constituit din casă de locuit şi teren, situat în mun. Tîrgu-Jiu, str. x, jud. Gorj, înscris în cartea funciară nr. x, prin persoana interpusă C. (nepot de soră al inculpatului), odată cu încheierea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/03.07.2015 la Biroul Individual Notarial D., în scopul de a disimula originea ilicită a sumei de bani folosite pentru achiziţie;

- la data de 04.12.2019 a transferat acelaşi bun imobil compus din casă de locuit şi teren, situat în mun. Tîrgu-Jiu, str. x, jud. Gorj, înscris în cartea funciară nr. x, de la persoana interpusă C. la o altă persoană interpusă, B. (cumnata inculpatului), prin perfectarea Contractului de donaţie, autentificat sub nr. x/04.12.2019 la D., în scopul de a disimula originea ilicită a sumei de bani folosite pentru achiziţia iniţială a imobilului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale).

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Craiova, şi inculpatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

La termenul din 20 februarie 2024, în temeiul art. 250² C. proc. pen., Înalta Curte a pus în discuţia participanţilor la proces subzistenţa temeiurilor care au determinat instituirea măsurilor asigurătorii dispuse în cauză în cursul urmăririi penale.

Procedând la evaluarea măsurilor asigurătorii dispuse în cauză, în etapa anchetei penale, Înalta Curte a arătat că, potrivit prevederilor art. 250² C. proc. pen., pe întreg parcursul procesului penal, organele judiciare (procurorul, judecătorul de cameră preliminară, instanţa de judecată) trebuie să efectueze verificarea periodică, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, a subzistenţei temeiurilor care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, putând dispune, după caz, menţinerea, restrângerea, extinderea ori ridicarea măsurii instituite anterior.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 249 alin. (1), (4) şi (5) C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune (alin. (1). Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate (alin. (4). Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora (alin. (5).

Din interpretarea dispoziţiilor legale mai sus evocate rezultă că, în principiu, luarea măsurilor asigurătorii este condiţionată de constatarea prealabilă a necesităţii instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege, principiu care guvernează, de altfel, toate măsurile procesuale. În plus, dispunerea măsurilor asigurătorii trebuie să satisfacă şi cerinţa proporţionalităţii acestora cu scopul urmărit prin dispunerea lor şi, în mod particular, cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri.

În principiu, dispunerea măsurilor asigurătorii este lăsată la aprecierea organelor judiciare, însă există situaţii în care legiuitorul a instituit, cu titlu de excepţie, caracterul obligatoriu al acestor măsuri, având în vedere fie natura şi gravitatea faptelor comise, fie consecinţele acestora asupra unor categorii vulnerabile de subiecţi pasivi.

Din examinarea actelor dosarului, rezultă că, în cursul anchetei penale, măsurile asigurătorii au fost dispuse în vederea garantării reparării pagubei şi a executării cheltuielilor judiciare, precum şi pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea bunului imobil care poate face obiectul confiscării speciale, în conformitate cu dispoziţiile art. 249 C. proc. pen., fiind invocate şi prevederile art. 20 din Legea nr. 78/2000 şi art. 50 din Legea nr. 129/2019, prin instituirea sechestrului asigurător asupra unor bunuri imobile şi mobile aparţinând acuzatului, inclusiv asupra unor sume de bani, dar şi a unui bun imobil înscris în cartea funciară pe numele persoanei interesate B..

La instituirea acestor măsuri au fost avute în vedere acuzaţiile reţinute în sarcina inculpatului A., acestuia reproşându-i-se de către procuror săvârşirea, cu prilejul desfăşurării celor trei proceduri de executare silită în dosarul nr. x/2015, a infracţiunilor de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 13²din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), şi abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000, pentru care au fost reclamate de către partea civilă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. prejudicii în valoare de 1.478.280 RON şi, respectiv, de 7.045,05 RON (pentru perioada 04.11.2020-31.12.2020), la care se adaugă dobânda legală calculată pentru suma de 4.939.001,16 RON aferentă celorlalte zile până la ridicarea efectivă a popririlor din dosarul de executare, precum şi comiterea infracţiunii de spălarea banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), în cazul căreia s-a reţinut folosirea de către inculpat a sumei de 70.000 euro, ce reprezenta produsul unei infracţiuni de abuz în serviciu comise cu prilejul desfăşurării executării silite în dosarul nr. x/2014, pentru achiziţionarea unui bunul imobil, printr-o persoană interpusă, bun care ulterior a transferat la o altă persoană interpusă, totul în scopul de a disimula originea ilicită a respectivei sume de bani.

Pentru aceste fapte, inculpatul A. a fost trimis în judecată şi, ulterior, condamnat în primă instanţă, prilej cu care s-a admis şi acţiunea civilă formulată în cauză de partea civilă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., sentinţa penală nr. 47 din 10 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, fiind atacată atât de către inculpat, cât şi de către procuror.

Aşadar, faţă de valoarea estimată a prejudiciului reclamat de Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. cu prilejul constituirii de parte civilă (prin adresele nr. x/21.11.2019 şi nr. y/09.12.2020) şi de suma de bani presupus spălată, având în vedere, în acelaşi timp, natura acuzaţiilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv infracţiunile de abuz în serviciu, în încadrarea juridică reţinută, care sunt susceptibile de producerea unor pagube materiale, şi infracţiunea de spălarea banilor, prin care, în esenţă, se urmăreşte legalizarea veniturilor obţinute pe căi ilegale, Înalta Curte a apreciat că măsurile asigurătorii instituite în cursul anchetei sunt necesare şi, în acelaşi timp, proporţionale cu scopul urmărit prin instituirea lor, cu atât mai mult cu cât în cazul respectivelor infracţiuni sunt incidente prevederile art. 20 din Legea nr. 78/2000 şi art. 50 din Legea nr. 129/2019, ce impun luarea obligatorie a unor asemenea măsuri.

În plus, s-a constatat că bunurile mobile şi imobile asupra cărora au fost instituite de către procuror măsurile asigurătorii fac parte din cele la care se referă art. 249 alin. (4) şi (5) C. proc. pen., fiind grevate bunuri imobile şi sume de bani aparţinând inculpatului A., dar şi imobilul teren în suprafaţă de 1411 mp (teren arabil şi curţi construcţii), casă de locuit în suprafaţă de 168 mp şi anexă cu suprafaţa de 45 mp, identificate cu nr. cadastral x, situate în mun. Târgu-Jiu, str. x, jud. Gorj, înscris în cartea funciară nr. x pe numele persoanei interesate B., în privinţa căreia, prin rechizitoriu, s-a apreciat că este persoană interpusă, fiind doar în aparenţă proprietar.

Prin urmare, raportat la data instituirii măsurilor asigurătorii (19 martie 2021), la numărul şi valoarea bunurilor sechestrate, la cuantumul prejudiciului reclamat de partea civilă, la valoarea sumei de bani presupus spălate, precum şi la complexitatea ridicată (generată de natura şi gravitatea acuzaţiilor formulate, de modalitatea în care s-a desfăşurat activitatea infracţională) şi stadiul în care se află cauza (calea de atac a apelului), în condiţiile în care nu se identifică perioade de stagnare a procedurii imputabile organelor judiciare, la momentul procesual actual se poate aprecia rezonabil că în privinţa respectivelor măsuri asigurătorii luate de procuror în cursul urmăririi penale se păstrează justul echilibru între interesul general legitim al statului, constând în acoperirea unei eventuale pagube, în executarea cheltuielilor judiciare şi în prezervarea bunului care poate face obiectul confiscării speciale, şi interesul personal al acuzatului de a-şi exercita neîngrădit dreptul de proprietate asupra bunurilor/sumelor de bani ce au fost indisponibilizate (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010; cauza Iordăchescu împotriva României, cererea nr. x/09, hotărârea din 23 mai 2017).

În atare situaţie, nu se poate considera că durata măsurilor asigurătorii instituite de procuror ar fi de natură să pună în discuţie principiul rezonabilităţii în sensul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, menţinerea acestora fiind justificată de datele cauzei, iar consecinţele produse sunt cele normale unei asemenea măsuri procesuale.

Împotriva încheierii din data de 20 februarie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, au formulat contestaţie inculpatul A. şi persoana interesată B., cauza fiind înregistrată pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18 martie 2024.

La termenul din 10 iunie 2024 au avut loc dezbaterile în cauză, susţinerile părţilor fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

În esenţă, s-a solicitat admiterea contestaţiilor, desfiinţarea încheierii atacate şi, în rejudecare, ridicarea măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor aparţinând contestatorului A., precum şi ridicarea măsurii asigurătorii instituită asupra imobilului constând în teren în suprafaţă de 1411 mp (teren arabil şi curţi construcţii), casă de locuit în suprafaţă de 168 mp şi anexă în suprafaţă de 45 mp, identificate cu nr. cadastral x, înscrise în cartea funciară nr. x, situat în municipiul Târgu Jiu, judeţul Gorj, imobil înscris în cartea funciară pe numele numitei B.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor invocate în susţinerea căii de atac, precum şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte - Completul de 5 judecători constată că nu sunt fondate contestaţiile formulate de inculpatul A. şi de persoana interesată B., din următoarele considerente:

1. Prin ordonanţa nr. 183/P/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Craiova, în temeiul art. 249 alin. (1), (2) şi (5) C. proc. pen. şi art. 254 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 20 din Legea nr. 78/2000, având în vedere necesitatea de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor, pentru a servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracţiunile săvârşite şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare, s-a dispus:

I. Instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului pe următoarele bunuri aflate sau care se vor afla în proprietatea inculpatului A.:

- teren intravilan în suprafaţă de 2313 mp, plus construcţii, situat în Ioc. Stăneşti, judeţul Gorj, identificat cu nr. cadastral x 84, carte funciară nr. x;

- toate celelalte bunuri mobile sau imobile, prezente şi viitoare.

2. Prin ordonanţa nr. 183/P/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Craiova, în temeiul art. 249 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. pen. cu referire la art. 50 şi art. 51 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, având în vedere necesitatea de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunului imobil care poate face obiectul confiscării speciale, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului, în vederea confiscării speciale, pe următorul bun imobil aflat în proprietatea numitei B., în fapt proprietatea suspectului A.:

3. Prin sentinţa penală nr. 47 din 10 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, a fost condamnat inculpatul A., executor judecătoresc în cadrul Biroului Executor Judecătoresc A. din mun. Târgu Jiu, jud. Gorj, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale).

De asemenea, s-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii în cauză sunt în concurs real cu infracţiunea pentru care inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 175 din 22 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia nr. 272/A/16 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în baza art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (respectiv 4 ani), urmând ca în final inculpatul A. să execute pedeapsa principală de 10 ani şi 6 luni închisoare.

Cu titlu prealabil, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că, în conformitate cu art. 53 din Constituţia României, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Totodată, se reţine că, potrivit art. 1 din Protocolul 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

De asemenea, instanţa de control judiciar reţine că, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, instituirea sechestrului nu reprezintă o judecată asupra unei acuzaţii în materie penală, în sensul art. 6 din Convenţie, deoarece, atât stabilirea unor drepturi de creanţe ale unor terţi, cât şi confiscarea unor bunuri, sunt măsuri ce urmează a fi luate ulterior, în cadrul unor proceduri separate (Decizia din 18 septembrie 2006, pronunţată în Cauza Mohammad Yassin Dogmoch împotriva Germaniei).

Mai mult, prin decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, Curtea Constituţională a reţinut că "sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancţiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârşite, neavând aşadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv. De altfel, potrivit art. 107 alin. (3) din C. pen., măsurile de siguranţă se pot lua şi în situaţia în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă".

În continuare, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, potrivit dispoziţiilor art. 250² din C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 250¹ aplicându-se în mod corespunzător.

În conformitate cu prevederile art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Nu în ultimul rând, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 249 alin. (4) din C. proc. pen., măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate, în vreme ce alin. (5) al aceluiaşi articol statuează că măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora.

Se constată că normele legale anterior menţionate reglementează scopul instituirii de măsuri asigurătorii într-o anumită cauză penală, respectiv evitarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

De asemenea, din analiza modului de redactare a articolului 249 din C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al instanţei supreme constată, ca regulă generală, că luarea măsurilor asigurătorii în cursul procesului penal este facultativă, dispunerea acestora fiind lăsată la aprecierea organului judiciar.

Prin excepţie, legiuitorul a înţeles să reglementeze şi situaţii derogatorii, în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

O situaţie în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie este cea prevăzută de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 78/2000, dispoziţii care au caracter special şi derogă în raport cu regula generală consacrată de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen.. Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000, în materia faptelor de corupţie sau asimilate acestora, organele judiciare nu pot aprecia asupra condiţiei referitoare la necesitatea dispunerii de măsuri asigurătorii prin raportare la scopul pentru care acestea au fost reglementate de legea penală, ci aceasta decurge, în mod automat, din lege, fiind justificată de natura infracţiunilor de corupţie.

De asemenea, art. 50 din Legea nr. 129/2019 instituie obligativitatea luării măsurii asiguratorii "în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, în condiţiile Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările şi completările ulterioare".

Indiferent de caracterul lor obligatoriu sau facultativ, prin dispoziţiile procesual penale legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a subzistenţei temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menţinerea respectivelor măsuri, putându-se dispune, în raport cu particularităţile fiecărei cauze, menţinerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii dispuse. În cadrul acestui examen, instanţa trebuie să se raporteze atât la dispoziţiile legale care vizează condiţiile în care poate fi dispusă măsura, la jurisprudenţa cu caracter obligatoriu a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 19/2017 pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii), dar şi la principiile rezultate din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la protecţia proprietăţii.

Jurisprudenţa europeană în materia drepturilor omului a statuat că orice ingerinţă în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim şi, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerinţele de interes general ale comunităţii şi cele privind protecţia drepturilor fundamentale ale persoanei. Referitor la proporţionalitatea dintre ingerinţa statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asigurătorii/de confiscare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta trebuie analizată, în funcţie de circumstanţele cauzei şi natura ingerinţei în discuţie, prin raportare la mai mulţi factori relevanţi, precum durata măsurii şi valoarea bunurilor supuse acesteia (cauza OOO Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, hotărârea din 7 aprilie 2020, paragr. 69; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 87), necesitatea menţinerii măsurii, având în vedere desfăşurarea procedurii penale şi consecinţele acesteia asupra părţii interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, hotărârea din 10 octombrie 2017, paragr. 59), comportamentul reclamantului şi al autorităţilor statului care intervin, prin raportare şi la complexitatea cauzei (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 9 octombrie 2008, paragr. 75), disponibilitatea unei căi de atac efective, inclusiv accesul la instanţe, prin care un reclamant poate contesta măsura asigurătorie/confiscarea (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010, paragr. 49; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 83 şi 87).

Prin urmare, unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 250² din C. proc. pen. îl reprezintă proporţionalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii şi restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii sechestrului (decurgând din lege ori fiind lăsată la aprecierea organului judiciar), având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile ce aparţin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziţiei juridice şi materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

În acest context, indiferent dacă instituirea măsurii asigurătorii derivă sau nu din lege, verificările efectuate de instanţa de judecată în considerarea art. 250² din C. proc. pen. se limitează la examinarea asigurării unei juste proporţionalităţi între restrângerea dreptului de proprietate şi scopul urmărit prin impunerea măsurii asigurătorii, respectiv înlăturarea riscului de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale.

Cerinţa proporţionalităţii măsurilor asigurătorii cu scopul urmărit, care constă în garantarea executării pedepsei amenzii, a măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a reparării pagubei, denotă o legătură între temeiurile care stau la baza instituirii acestora şi premisele angajării răspunderii penale sau delictual civile a persoanei acuzate.

Proporţionalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate sau ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, întrucât măsurile asiguratorii sunt acele măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile ce aparţin inculpatului, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, afectând atributul dispoziţiei juridice şi materiale, deoarece proprietarul acestor bunuri pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

De asemenea, Completul de 5 Judecători reţine că, deşi prin sentinţa penală apelată s-a a dispus ridicarea măsurii asiguratorii instituite în cursul urmăririi penale asupra terenului în suprafaţă de 1411 mp (teren arabil şi curţi construcţii), casă de locuit în suprafaţă de 168 mp şi anexă cu suprafaţa de 45 mp, identificate cu nr. cadastral x, înscrisă în cartea funciară nr. x pe numele lui B., imobil situat în mun. Târgu-Jiu, str. x, jud. Gorj, respectiva dispoziţie, ce a fost contestată prin motivele de apel formulate de Ministerul Public, nu este executorie şi nici definitivă, aşa încât verificarea la care se referă art. 250² din C. proc. pen. trebuie să se raporteze la toate măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele nr. 183/P/2018 din 19 martie 2021 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţional Anticorupţie, Serviciul Teritorial Craiova, iar nu doar la cele menţinute prin sentinţa atacată în cauză.

În raport cu aceste aspecte, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că măsurile asigurătorii dispuse în cauză cu privire la inculpatul A. şi la persoana interesată B. sunt în continuare proporţionale cu scopul urmărit la momentul instituirii lor, respectiv garantarea reparării pagubei şi a executării cheltuielilor judiciare, precum şi pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea bunului imobil care poate face obiectul confiscării speciale.

Totodată, nu se poate aprecia că perioada de timp care a trecut de la luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor aparţinând inculpatului A. şi persoanei interesate B. (19 martie 2021) ar depăşi o durată rezonabilă.

Intervalul de timp scurs de la momentul instituirii măsurilor asiguratorii nu este, la acest moment procesual, de natură să conducă la concluzia unei sarcini excesive, având în vedere complexitatea cauzei şi natura acuzaţiilor, iar consecinţele pe care le produc măsurile dispuse nu depăşesc efectele normale ale unor astfel de măsuri, în raport cu valoarea obiectului infracţiunii de corupţie presupus a fi fost comisă.

De asemenea, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, raportat la complexitatea cauzei, dar şi la stadiul procedurii judiciare (dosarul aflându-se în curs de cercetare judecătorească la instanţa de apel), se poate aprecia, în mod întemeiat, că din perspectiva caracterului necesar al măsurilor asiguratorii menţinute prin încheierea contestată, dispuse în vederea garantării reparării pagubei şi a executării cheltuielilor judiciare, precum şi pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea bunului imobil care poate face obiectul confiscării speciale, se păstrează un just echilibru între interesul general legitim al statului şi interesul personal constând în exercitarea neîngrădită a dreptului de proprietate asupra bunurilor ce au fost indisponibilizate (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010; cauza Iordachescu împotriva Romaniei, cererea nr. x/09, hotărârea din 23 mai 2017).

Dată fiind ingerinţa asupra dreptului de proprietate al persoanei care nu face obiectul procedurilor judiciare, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că sunt întrunite şi cerinţele art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, care impune existenţa unui raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi obiectivul urmărit (Phillips împotriva Regatului Unit, Balsamo împotriva San Marino).

Ca atare, având în vedere şi împrejurarea că inculpatul A. a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instannţă pentru săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, iar dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 şi art. 50 din Legea nr. 129/2019 justifică ope legis luarea măsurilor asigurătorii în situaţia săvârşirii unor astfel de infracţiuni, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că se impune menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse faţă de acesta.

Totodată, cum prin rechizitoriul nr. x/2018 din 22 aprilie 2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova s-a reţinut că persoana interesată B. este persoană interpusă, fiind doar în aparenţă proprietar, bunul aparţinând inculpatului A., solicitându-se confiscarea specială, Înalta Curte - Completul de 5 judecători apreciază că se impune menţinerea măsurii asigurătorii şi în ceea ce priveşte imobilul teren în suprafaţă de 1411 mp (teren arabil şi curţi construcţii), casă de locuit în suprafaţă de 168 mp şi anexă cu suprafaţa de 45 mp, identificate cu nr. cadastral x, situate în mun. Târgu-Jiu, str. x, jud. Gorj, înscris în cartea funciară nr. x pe numele persoanei interesate B..

Cu privire la critica contestatorului conform căreia a fost depăşit termenul de 1 an prevăzut de art. 250² din C. proc. pen., Completul de 5 Judecători constată că această critică este nefondată.

Astfel, potrivit art. 250² din C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 250¹ aplicându-se în mod corespunzător.

Prin sentinţa penală nr. 47/2023 din 10 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2021 au fost menţinute ca legale şi temeinice măsurile asigurătorii privind sechestrul asigurator şi privind poprirea dispuse cu privire la inculpatul A. şi a fost ridicată măsura asigurătorie a sechestrului asigurator dispusă prin ordonanţa nr. 183/P/2018 din data din 19.03.2021, în vederea confiscării speciale, cu privire la bunurile imobile ale numitei B., reţinute ca fiind în fapt bunurile inculpatului A., respectiv teren în suprafaţă de 1411 mp (teren arabil şi curţi construcţii), casă de locuit în suprafaţă de 168 mp şi anexă cu suprafaţa de 45 mp, identificate cu nr. cadastral x, înscrise în cartea funciară nr. x, situate în mun. Tîrgu-Jiu, str. x, jud. Gorj.

Prin încheierea contestată în prezenta cauză, respectiv încheierea din data de 20 februarie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, a verificat măsurile asiguratorii mai sus indicate, dispunând menţinerea acestora.

Contestatorul inculpat A. susţine că sentinţa penală nr. 47 a fost pronunţată de Către Curtea de Apel Craiova în data de 10 februarie 2023 astfel încât, la data de 20 februarie 2024, când instanţa de apel a verificat măsurile asigurătorii, termenul de 1 an prevăzut de art. 250² din C. proc. pen. era depăşit.

Analizând actele dosarului, Completul de 5 Judecători constată că, într-adevăr, în sentinţa penală nr. 47/2023 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a menţionat că aceasta a fost "Pronunţată prin punerea hotărârii la dispoziţia părţilor şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei, azi, data de 10 februarie 2023", însă această menţiune reprezintă fără niciun dubiu o eroare materială având în vedere atât faptul că în hotărâre se menţionează "Şedinţa publică de la 10 martie 2023", cât şi faptul că dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc la termenul de judecată din data de 12 decembrie 2022, instanţa stabilind ca pronunţarea hotărârii să se facă la data de 10 februarie 2023, dată la care, astfel cum reiese din încheierea de şedinţă din 10 februarie 2023, a fost amânată pronunţarea pentru data de 10 martie 2023.

În acest context, având în vedere că termenul de 1 an prevăzut de dispoziţiile art. 250² din C. proc. pen. nu a fost depăşit, instanţa constată ca nefondată critica contestatorului A. cu privire la acest termen.

Pentru toate considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 425¹ alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 judecători va respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpatul A. şi de persoana interesată B. împotriva încheierii din data de 20 februarie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorii vor fi obligaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpatul A. şi de persoana interesată B. împotriva încheierii din data de 20 februarie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2024.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj