Şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Decizia recurată
Prin decizia nr. 2434 din 16 noiembrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 6521 din 14 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, formulată de revizuentul A..
Înalta Curte a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a revizuirii, întrucât hotărârile confruntate au fost pronunţate asupra unor cereri diferite şi nu s-a putut reţine ipoteza unei identităţi de cauză sau de părţi.
2. Cererea de recurs
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, a declarat recurs revizuentul A., înregistrat pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2023.
Prin recursul declarat, revizuentul A. invocă incidenţa în cauză a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 şi 8 din C. proc. civ.
Partea susţine că instanţa de revizuire nu a examinat în mod temeinic existenţa triplei identităţi de părţi, cauză şi obiect, care, în aprecierea sa, în speţă, este îndeplinită.
3. Procedura de filtrare a recursului
Conform art. 24 din C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din acelaşi cod, întrucât procesul a fost început anterior datei de 21 decembrie 2018, nefiindu-i aplicabile dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este admisibil.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 12 iunie 2023, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către toate părţile.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
Analizând recursul dedus judecăţii, în limitele controlului de legalitate, raportat la criticile formulate şi la prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru cele ce urmează:
Prin criticile formulate în susţinerea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,7 şi 8 din C. proc. civ., recurentul a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat/aplicat greşit dispoziţiile legale incidente în cauză.
Examinând criticile dezvoltate în susţinerea recursului, în sensul că instanţa de revizuire a interpretat în mod greşit prevederile art. 431 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 430 alin. (2) şi prin raportate la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea se circumscriu în realitate motivului de casare statuat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. şi vor fi înlăturate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Norma de drept anterior citată presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 din C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".
Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, atât în ceea ce priveşte efectul negativ, cât şi cel pozitiv astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 din C. proc. civ.
În ceea ce priveşte condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicţiilor dintre hotărârile judecătoreşti, Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) din C. proc. civ.: "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".
În privinţa efectului pozitiv, acesta este reglementat prin dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ. ("oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă").
Prin urmare, fundamentul motivului de revizuire reglementat de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. îl reprezintă instituţia autorităţii de lucru judecat.
Instanţa de control judiciar apreciază că ceea ce trebuie să se regăsească însă în ambele procese în care a fost invocată autoritatea de lucru judecat este identitatea de părţi, obiect şi cauză.
Această concluzie decurge inclusiv din principiul relativităţii efectelor hotărârii judecătoreşti consacrat de art. 435 alin. (1) din C. proc. civ., conform căruia "Hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora.".
De altfel, prin decizia nr. 18 din 17 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că, "principiul relativităţii hotărârii judecătoreşti, atât sub aspectul efectelor obligatorii, cât şi al lucrului judecat, presupune ca ceea ce a fost judecat să nu poată folosi sau, în principiu, să nu poată fi opus decât de către părţile în proces (şi succesorii acestora), fundamentul şi justificarea acestui principiu constituindu-le contradictorialitatea şi dreptul la apărare." (paragraful 95).
Recurentul-revizuent A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 6521 din 14 decembrie 202 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, pe considerentul că potrivnică deciziei nr. 4572 din 7 septembrie 2012 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2010.
În speţa de faţă, Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia instanţei de revizuire în sensul că nu se verifică îndeplinirea triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, în raport de argumentele ce vor fi redate în continuare.
În primul litigiu, prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/2009 (disjunsă din dosarul nr. x/2009), reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Camera Deputaţilor prin Secretarul General, solicitând instanţei, ca prin sentinţa pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei să stabilească, să actualizeze şi să comunice Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale cuantumul corect al venitului brut lunar al funcţionarului public parlamentar aflat în activitate, în baza căruia se calculează cuantumul pensiei de serviciu şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor nete de 2442 RON, reprezentând pensie de serviciu, cuvenită şi neachitată.
Prin precizările depuse la dosarul cauzei, la data de 16.09.2009, pârâta a invocat excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca instanţă de fond în soluţionarea în primă instanţă a litigiilor de asigurări sociale, în temeiul disp. art. 154-155 din Legea 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin sentinţa civilă nr. 4185/26.11.2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului, prin decizia nr. 3985/30.09.2010 a Înaltei Curţii de Casaşie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtă, cauza fiind declinată spre competentă soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 14.12.2010 sub nr. x/2010.
La data de 19.12.2011, reclamantul a depus precizare a acţiunii arătând că obiectul acţiunii constă în: constatarea nulităţii absolute a actului adiţional nr. x/19.12.2007; anularea adeverinţei nr. x/24.06.2008 şi a deciziei nr. 230847/28.08.2008; constatarea faptului că începând cu data de 28.08.2008 venitul brut actualizat este în cuantum de 5356 RON; obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în cuantum de 35800 RON, reprezentând diferenţe brute pensie de serviciu şi daune morale în cuantum de 10.000 RON.
Prin sentinţa civilă nr. 1361 din 13 februarie 2011 pronunţată în dosarul nr. x/2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins excepţia tardivităţii, invocată de pârâtă; a respins contestaţia precizată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaţilor prin Secretariatul General, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat recurs, care, prin decizia civilă nr. 4572 din 7 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respins ca nefondat.
În al doilea litigiu, prin cererea iniţial înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018 la data de 29.03.2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, B., C., D. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să anuleze decizia de debit nr. x din data de 20 februarie 2018, să constate faptul că punctajul mediu anual corect calculat este cel stabilit pe baza stagiului complet de cotizare de 25 ani, aferent vârstei de 55 ani, la data deschiderii dreptului la pensie pentru limită de vârstă, să oblige pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti la plata sumei de 79.863 RON, rezultată din suma de 113.853 RON, reprezentând diferenţa între pensia contributivă cuvenită şi pensia contributivă efectiv plătită în perioada 27.09.2007-30.04.2016, diferenţă calculată în baza raportului de expertiză contabilă întocmit de către domnul expert E., în dosarul nr. x/2016 înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti/Secţia A VIII-A conflicte de muncă şi asigurări sociale, din care se va scădea suma de 33.990 RON achitată în lunile septembrie 2016 şi mai 2017 (32.102 RON + 1.888 RON = 33.990 RON); să oblige pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti la plata sumei de 82.632 RON, rezultată din suma de 113.066 RON, reprezentând diferenţa între pensia de serviciu cuvenită şi pensia de serviciu efectiv plătită în perioada 01.09.2010 - 30.04.2016, diferenţă calculată în baza raportului de expertiză contabilă întocmit de către domnul expert E., în dosarul nr. x/2016 înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti/Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, din care, se va scădea suma de 30.434 RON, achitată în lunile noiembrie 2016 şi noiembrie 2017, (23.554 RON + 6.880 RON = 30.434 RON); să oblige pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti la plata dobânzii legale, începând cu data de 24 noiembrie 2014 şi până la data plăţii efective; să oblige pârâţii la plata daunelor morale în sumă de 20.000 RON.
Prin încheierea de şedinţă din data de 11.07.2018 a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pe rolul acestei instanţe, dosarul a fost înregistrat la data de 31.08.2018.
Prin sentinţa civilă nr. 2390/06.04.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti: a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor B., C., D., şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu aceştia, ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepţia lipsei de interes, invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată; a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile aferente perioadei 27.09.2007-01.10.2011, şi, în consecinţă, a respins aceste pretenţii, ca fiind prescrise; a admis în parte actiunea; a anulat decizia de debit nr. x/20.02.2018 emisă de pârâtă şi a respins în rest acţiunea, ca neîntemeiată; totodată, instanţa a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 02.06.2021, petentul A. în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, B., C., D., a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 2390/06.04.2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în sensul obligării pârâtei să aducă la îndeplinire, de îndată, dispoziţiile sentinţei civile nr. 4625, executorie, pronunţată de Tribunalul Bucureşti/Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în şedinţa publică de la data de 06 iunie 2018, în dosarul nr. x/2018, în sensul emiterii deciziei privind actualizarea pensiei de serviciu, calcularea diferenţelor de încasat, în cuantum de 204.019 RON, ordonanţarea şi virarea acestora în contul de card, începând cu data de l noiembrie 2015. În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 444 din C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 4952/29.06.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia tardivităţii formulării cererii de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 2390/06.04.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi, în consecinţă, a fost respinsă ca tardivă cererea de completare a dispozitivului privind pe reclamantul A. formulată în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, B., C. şi D. - Şef Serviciu Juridic şi Executare Silită Casa Teritorială de Pensii a Municipiului Bucureşti.
Prin decizia nr. 6520 din 14 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca tardiv formulat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile 2390/6.04.2021; totodată a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva aceleiaşi hotărâri.
Prin decizia civilă nr. 6521/2021 din 14 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile 4952/29.06.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a.
Aşadar, cum s-a reţinut şi în decizia recurată, condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, întrucât între hotărârile pretins a fi contradictorii nu pot fi reţinute elemente de contrarietate.
În acest context, trebuie menţionat că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.
De asemenea, trebuie avut în vedere scopul revizuirii, care nu a fost concepută pentru a deschide părţii nemulţumite o nouă cale de control judiciar cu privire la legalitatea soluţiei pronunţate în primul proces. Necesitatea îndeplinirii acestei condiţii de admisibilitate a revizuirii este recunoscută în mod constant în literatura de specialitate şi în practica judiciară, neexistând vreo controversă care să justifice o abordare diferită a acestei probleme de drept.
Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 2434 din 16 noiembrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 noiembrie 2023.