Şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2023
Asupra recursului;
Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Decizia recurată
Prin decizia civilă nr. 4585 din 12 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia de contencios administrativ şi fiscal, din dosarul nr. x/2021, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 608 din 15 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.
Pentru a pronunţa decizia anterior arătată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat că cererea de revizuire nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 508 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
2. Cererea de recurs
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, recurenta-revizuentă A. a formulat recurs înregistrat la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2023.
Prin memoriul de recurs, recurenta-revizuentă solicită admiterea recursului, desfiinţarea deciziei atacate şi admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.
Partea apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 5 şi 8 din C. proc. civ.
Subsumat motivului de casare prevăzut de art. art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta susţine că hotărârea atacată nu este motivată, deoarece instanţa de revizuire nu a analizat incidenţa dispoziţiilor art. 6 din CEDO şi a art. 4 parag. 1 şi 2 din Protocolul 7 CEDO (referitor la principiul ne bis in idem) invocate de aceasta.
În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea atacată este nelegală, întrucât au fost reţinute în mod greşit condiţiile de admisibilitate ale revizuire; în speţă, nefiind valorificat efectul pozitiv al lucrului judecat.
3. Apărările părţilor
Intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de revizuire, ca fiind temeinică şi legală.
Cu referire la incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., intimata învederează că recurenta nu a invocat, în mod explicit, vreo neregularitate de ordin procedural, care să fi afectat cursul judecaţii şi care nu au fost puse în discuţia contradictorie a părţilor litigante, potrivit art. 14 din C. proc. civ.. Prin urmare, solicită respingerea acestui motiv de casare.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arată că recurenta readuce în discuţie chestiuni de fapt şi de drept, ce au fost avute în vedere atât de instanţa de revizuire, cât şi de instanţele ordinare, şi, care, în opinia intimatei, nu pot avea valoarea unor greşeli de judecată. Prin urmare, apreciază că acest motiv de casare nu este incident în cauză.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
Analizând recursul dedus judecăţii, în limitele controlului de legalitate, raportat la criticile formulate şi la prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru cele ce urmează:
II.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")
Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."
Obligativitatea motivării hotărârii constituie o condiţie a procesului echitabil prevăzută de art. 21 din Constituţie şi respectiv art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.
Contrar susţinerilor recurentei, instanţa de revizuire, după analizarea celor două hotărâri pretins a fi contrare, a respins cererea constând că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale revizuirii, în raport cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) coroborat cu art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este nefondat.
II.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")
Examinând criticile dezvoltate în susţinerea recursului, în sensul că instanţa de revizuire a interpretat în mod greşit prevederile art. 431 alin. (2) coroborat cu cele ale art. 430 alin. (2) şi prin raportare la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea se încadrează în realitate şi se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
II.3. Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"),
Motivul de casare în discuţie are în vedere neregularităţi procedurale, precum şi nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului, în speţă, principiul dreptului la apărare şi principiul dreptului la un proces echitabil.
Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., revizuenta susţine că instanţa de revizuire a statuat greşit cu privire la neîndeplinirea cerinţelor de admisibilitate ale cererii pe care a dedus-o judecăţii pe temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că, în cauză, revizuenta a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 608 din 15 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019 deoarece aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei penale nr. 76A din 25 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, în dosarul nr. x/2015, în ceea ce priveşte soluţia pe latura civilă a cauzei.
Prin criticile formulate revizuenta susţine încălcarea de către instanţa de revizuire a dispoziţiilor art. 431 alin. (2) şi art. 432 din C. proc. civ., precum şi pe cele ale art. 28 alin. (1) din C. proc. pen., deoarece în hotărârea instanţei a cărei revizuire s-a solicitat nu a fost analizată incidenţa efectului pozitiv al lucrului judecat.
Critica omite considerentele explicative ale hotărârii recurate prin care instanţa de revizuire a arătat că reglementarea ce permite invocarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat urmăreşte evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti, însă nu opreşte judecata celui de-al doilea proces, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare şi care nu pot fi ignorate.
Aceasta, întrucât, efectul pozitiv al lucrului anterior judecat, descris de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., presupune că o chestiune lămurită într-o hotărâre anterioară se opune în procesul ulterior dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă, neputând fi contrazisă de soluţia pronunţată de instanţă în litigiul viitor, vizând alte aspecte şi în care nu se regăseşte tripla identitate de elemente impusă de efectul negativ al autorităţii de lucru judecat.
Prin urmare, valorificarea efectului pozitiv se realizează sub forma unei prezumţii, ce obligă instanţa sesizată cu un al doilea litigiu să ţină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre şi să sprijine propriul raţionament pe dezlegările jurisdicţionale anterioare, în măsura în care acestea au legătură şi influenţează hotărârea, astfel că valorificarea acestui efect al autorităţii de lucru judecat nu impune pronunţarea unei soluţii distincte de aceea dată asupra fondului cauzei, spre deosebire de cazul în care se susţine încălcarea efectului negativ, ce se invocă sub forma unei excepţii de procedură, fapt ce impune instanţei de judecată pronunţarea unei soluţii distincte.
Prin urmare, din perspectiva admisibilităţii revizuirii întemeiată pe prezumţia lucrului judecat anterior, este relevant dacă instanţa care a pronunţat hotărârea în cel de-al doilea proces a examinat sau nu dezlegările jurisdicţionale ce au fost date chestiunilor litigioase în procesul anterior, nu dacă s-a pronunţat o soluţie distinctă prin dispozitivul hotărârii, cum, eronat, susţine revizuenta.
Or, în speţă, instanţa de revizuire a constatat că statuările jurisdicţionale din procesul penal au fost examinate de instanţa de contencios administrativ şi fiscal care a pronunţat decizia nr. 608 din 15 iunie 2021, a cărei anulare s-a cerut pe calea revizuirii.
Astfel, se reţine că, în speţă, s-a invocat faptul că, intimata DGRFP Galaţi s-a constituit parte civilă în dosarul penal pe baza RIF x din 15 ianuarie 2015, acelaşi raport de inspecţie fiscală stând şi la baza deciziei de impunere x din 15 ianuarie 2015 ce face obiectul cauzei.
Suma cu care s-a constituit parte civilă intimata-pârâtă în dosarul penal, în cuantum de 242.883 RON (85.619 RON impozit pe profit şi 157.264 RON) plus accesoriile aferente a fost identică cu suma din decizia de impunere x/2015, diferenţa de cuantum fiind justificată de faptul că în decizia de impunere au fost calculate accesoriile aferente debitului principal de 242.883 RON, ajungându-se la suma totală de 379.518 RON, pe când în cererea de constituire parte civilă accesoriile au fost doar solicitate, fără a fi indicat cuantumul acestora.
Se reţine că, în verificarea legitimităţii dreptului substanţial dedus judecăţii prin decizia nr. 608 din 15 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 a fost analizată, potrivit dispoziţiilor art. 28 din C. proc. pen., autoritatea hotărârii penale în procesul civil şi efectele hotărârii civile în procesul penal:
"(1)Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite."
Aşadar, în mod corect, Curtea de Apel a reţinut că hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile, numai cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia. În schimb, aspectele ce ţin de latura civilă a cauzei, respectiv cuantumul prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunii, nu pot fi opuse cu autoritate de lucru judecat persoanelor care nu au figurat ca părţi în procesul penal finalizat prin hotărârea ce conţine şi rezolvarea laturii civile.
A mai reţinut instanţa faptul că, contrar susţinerii reclamantei-intimate, obligaţiile fiscale stabilite în sarcina recurentei prin Decizia de impunere contestată, nu au fost dezlegate în procesul penal de o manieră care să pună obstacol judecăţii acţiunii civile.
Prin urmare, constatând că instanţa de contencios administrativ şi fiscal a ţinut seama de statuările jurisdicţionale din hotărârea penală, în mod corect instanţa de revizuire a reţinut că nu poate primi spre verificare aceleaşi chestiuni litigioase, întrucât acest fapt ar semnifica exercitarea unui control judiciar în privinţa dezlegărilor date prin hotărârea atacată cu revizuire, ceea ce nu îi este permis.
Aşadar, instanţa supremă constată că nu se poate susţine că există posibilitatea reverificării dezlegărilor date în cea de-a doua cauză şi prin intermediul revizuirii întemeiate pe contrarietate de hotărâri.
De altfel, cerinţa ca a doua instanţă să nu fi fost sesizată cu existenţa primei hotărâri şi să nu se fi pronunţat ea însăşi asupra autorităţii de lucru judecat izvorăşte chiar din natura juridică a instituţiei revizuirii, care este o cale extraordinară de atac de retractare şi nu o cale de reformare, instanţa de revizuire neputând efectua un control judiciar asupra dezlegării date autorităţii de lucru judecat de către cea de-a doua instanţă în faţa căreia s-a invocat acest aspect.
Cu alte cuvinte, instanţei de revizuire nu îi este permis să se transforme în instanţă de recurs şi să cenzureze modalitatea în care o altă instanţă a valorificat autoritatea de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanţă s-a pronunţat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluţii se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, iar nu pe calea unei revizuirii formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în cadrul căreia instanţa de revizuire nu este chemată să cenzureze o judecată anterioară, astfel cum se solicită în cauză. În caz contrar, s-ar încălca tocmai autoritatea de lucru judecat rezultând din cea de-a doua hotărâre, ceea ce nu poate fi primit.
Aşa fiind, în considerarea celor ce preced, constatând că nu se identifică motive de reformare a hotărârii recurate pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ., în baza art. 496 din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 4585 din 12 octombrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 noiembrie 2023.