Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.05.2021, sub nr. x/2/2021, reclamanta A Gmbh, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Deciziei 87/10.04.2020 emisă de către Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată, respectiv desfiinţarea parţială a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. F-CN 43/17.12.2019, prin care s-a respins solicitarea contestatoarei de rambursare a sumei de 18.425.252 lei, din totalul sumei solicitate la rambursare prin decontul de TVA in baza art. 301 din Legea 227/2015 privind Codul fiscal (denumita in continuare "Codul fiscal") de 18.981.846 lei; desfiinţarea parţială a Raportului de inspecţie fiscală nr. F-CN 32/17.12.2019, prin care s-a respins solicitarea contestatoarei de rambursare a sumei de 18.425.252 lei, din totalul sumei solicitate la rambursare de 18.981.846 lei, admiterea restituirii a TVA cerută la rambursare în decontul de TVA al lunii iunie 2017, şi pentru suma de 18.425.252 LEI (suma totala ceruta la rambursare fiind de 18.981.846 lei), reprezentând TVA aferenta facturilor nr. W34631/14.08.2013, W34631/20.08.2013, W34739/30.08.2013, W34632/14.08.2013, W34632/20.08.2013, W34652/20.08.2013.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1103 din 15 iunie 2022 Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:
Admite exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a pârâtei A.N.A.F. Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect admitere cerere rambursare TVA.
Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâta A.N.A.F. Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor prin întampinare.
Respinge capătul de cerere având ca obiect admitere cerere rambursare TVA, formulat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Respinge în rest cererea formulată de reclamanta A Gmbh cu sediul procesual ales la B S.P.A.R.L. în Bucureşti, str. (...), nr. (...), sector 1, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor cu sediul în Bucureşti, str. (...), nr. (...), sector 5, şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabilii Nerezidenţi cu sediul ales în str. (...), nr. (...), sector 2, ca prescrisă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 1103 din 15 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A Gmbh şi în temeiul art. 488 alin. 1 pct. 5 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
A arătat că recurenta că soluţia primei instanţe a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 în contextul în care acesta specifică în mod clar faptul că pentru motive temeinice în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. 1, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere. Recurenta arată că a susţinut că există motive temeinice ce justifică introducerea cererii în termenul de 1 an regelementat de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Mai arată recurenta că actul contestat a fost comunicat cu nerespectarea prevederilor art. 47 alin. 4 din Legea nr. 207/2015, prin publicitate şi cu rea credinţă în perioada stării de urgenţă, comunicarea actelor de procedură nefiind realizată la sediul societăţii.
4.Apărările intimaților
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței recurate.
4. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele invocate, normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A Gmbh este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deşi recurentul-pârât şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., criticile sale se subsumează cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.
Din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu există argumente pentru reformarea hotărârii de fond. Aceasta întrucât instanța a aplicat judicios dispoziţiile de drept substanțial, considerentele prezentate justificând soluţia adoptată.
După cum rezultă din documentele existente la dosarul cauzei (fila 182 vol. 2 dosar fond), analizate şi reţinute de instanţa de fond, Decizia nr. 87/ 10.04.2020 emisa de Directia Generala de Solutionare a Contestatiilor din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala a fost trimisa prin posta cu confirmare de primire la domiciliul fiscal al reclamantei A GmbH din Bucuresti Sector 1 str. (...) nr. (...).
Societatea reclamanta a fost avizată şi reavizată cu privire la ridicarea acestei corespondenţe la 15 aprilie 2020 şi la 13 mai 2020, iar la 15 mai 2020 s-a constatat că fiind expirat termenul de păstrare. ( fila 182 si fila 183 vol. 2 dosar fond).
Aşadar, Înalta Curte nu poate valida susţinerile recurentei în sensul că actul contestat a fost comunicat cu rea credinţă, comunicarea fiind necesar a fi realizată la sediul social din Germania. Nici susţinerea acesteia în sensul că organul fiscal nu putea realiza comunicare prin poştă în condiţiile în care activitatea societăţilor comerciale se desfăşura în regim de telemuncă în perioada stării de urgenţă. Chiar şi aşa, presupunând că angajaţii soietăţii îşi desfăşurau activitatea în regim de telemuncă, societatea şi-a continuat activitatea revenind acesteia obligaţia de a asigura fluxul corespondenţelor.
Prin Decretele Preşedintelui României nr. 195/2020 si nr. 240/2020 nu s-a prevăzut suspendarea activităţii societăţilor comerciale, ci s-a restrâns exercițiul dreptului la liberă circulație, proporţional cu gradul de realizare al criteriilor prevăzute de art. 4 alin. (4), referitoare la intensitatea transmiterii intracomunitare a COVID-19; frecvența apariției unor focare într-o zonă geografică; numărul de pacienți critici raportat la capacitatea sistemului sanitar; capacitatea și continuitatea asigurării serviciilor sociale și de utilități publice pentru populație; capacitatea autorităților publice de a menține și asigura măsuri de ordine și siguranță publică si capacitatea de asigurare a măsurilor pentru punere în carantină.
Faptul ca prin art. 33 din Decretul nr. 195/2020 s-a prevăzut ca societățile cu capital privat să introducă, acolo unde este posibil, pe perioada stării de urgență, munca la domiciliu sau în regim de telemuncă, prin act unilateral al angajatorului, nu echivalează cu o suspendare a activităţii acestor societăţi pe teritoriul României în perioada 16 martie-15 mai 2020.
Societatea reclamantă prin angajaţii săi nu a fost împiedicată să se prezinte la oficiul postal, pentru a i se comunica Decizia nr. 87/2020, în condiţiile în care fusese avizată şi reavizată cu privire la ridicarea acestei corespondente, atât la 15 aprilie 2020 cât şi la 13 mai 2020.
La 19 mai 2020 Directia de Solutionare a Contestatiilor din cadrul ANAF a intocmit Procesul verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate nr. 8/19 mai 2020 şi a procedat la comunicarea acestei Decizii prin publicitate potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. 4 C. proc. fisc.
Astfel la 19 mai 2020, a fost afisat Anuntul nr. A_SLP 844/ 19 mai 2020 concomitent la sediul ANAF din str. (...) nr. (...) sector 5 Bucuresti, la sediul Directiei de Solutionare a Contestatiilor din cadrul ANAF din strada (...) nr. (...) Sector 1 Bucuresti si pe pagina de internet a acestei autoritati publice. (f. 185 si 186 vol.2)
Art. 47 C. proc. fisc. dispune în sensul că:
,,(3)Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestora, la domiciliul fiscal, prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (3) nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate potrivit alin. (5) - (7).
(5) Comunicarea prin publicitate se efectuează prin afişarea unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului/plătitorului, după cum urmează:
a) în cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal central prin afişarea anunţului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a A.N.A.F.;
b) în cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local prin afişarea anunţului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective.
(6) Anunţul prevăzut la alin. (5) se menţine afişat cel puţin 60 de zile de la data publicării acestuia şi conţine următoarele elemente:
a) numele şi prenumele sau denumirea contribuabilului/ plătitorului;
b) domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului;
c) denumirea, numărul şi data emiterii actului administrativ fiscal.
(7) În cazul în care actul administrativ fiscal se comunică prin publicitate, acesta se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului.”.
Conform art. 47 alin. 7 C. proc. fisc., Decizia nr. 87/ 10.04.2020 emisa de Directia Generala de Solutionare a Contestatiilor din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala a fost comunicata reclamantei la 4 iunie 2020.
Căt privesc criticile recurentei reclamante vizând aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte le apreciază ca nefondate.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 554/2004 ,,(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;
c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
d1) data luării la cunoştinţă a conţinutului actului, dacă plângerea prealabilă nu mai este obligatorie;
e) *** Abrogată prin L. nr. 212/2018
(2)**) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.”.
Înalta Curte în acord cu instanţa de fond reţine aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/ 2004, conform cărora, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.
În speţă, termenul de prescriptie de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/ 2004, în care reclamanta putea sa introducă acţiune în contencios administrativ având ca obiect anularea Deciziei nr. 87/10.04.2020 emisa de Direcţia Generala de Solutionare a Contestatiilor din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, a inceput sa curga la data de 4 iunie 2020 şi s-a împlinit la 4 decembrie 2020.
Întrucât cererea de chemare in judecata, prin care reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 87/10.04.2020 emisă de Directia de Solutionare a Contestatiilor, a fost predată serviciului de curierat la 19 mai 2021, Înalta Curte reţine ca aceasta a fost formulată după împlinirea termenului de 6 luni privind prescripţia dreptului material la acţiune, prevăzut de art. 281 alin. (2) C. proc. fisc. raportat la art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/ 2004.
Înalta Curte mai arată că termenul prevăzut de dispozitiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/ 2004 este un termen de decădere conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 554/ 2004, reglementat ca o situaţie de excepţie de la regula prescriptibilităţii acţiunii în termenul de 6 luni şi devine aplicabil numai dacă acţiunea nu a fost introdusă înlăuntrul termenului de prescripţie din motive temeinice, ceea ce nu este aplicabil în speţă.
Se mai are în vedere şi că termenul de prescriptie de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/ 2004 a început să curgă la 4 iunie 2020, după încetarea stării de urgenţă pe teritoriul Romaniei, fără ca acesta sa fi fost suspendat sau întrerupt în conditiile art. 2532 şi art. 2537 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art.20 din Legea nr.554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de reclamanta A Gmbh împotriva sentinţei civile nr. 1103 din 15 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta A Gmbh împotriva sentinţei civile nr. 1103 din 15 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.