I Circumstanțele cauzei
I.1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 21 iunie 2023, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B, desfacerea căsătoriei din culpă exclusivă a pârâtei, iar în subsidiar din culpă comună și revenirea la numele anterior căsătoriei. De asemenea, a solicitat cheltuieli de judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 29 iunie 2023, sub numărul x/196/2023, reclamanta B a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună: desfacerea căsătoriei încheiate la data de 13 octombrie 2018 cu pârâtul A, revenirea reclamantei la numele purtat anterior, acela de C și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea nr. 676 din 31 mai 2024, pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. x/196/2023, a fost admisă excepția conexității invocată din oficiu și s-a dispus conexarea dosarului nr. x/196/2023 la dosarul nr. x/212/2023 aflat pe rolul Judecătoriei Constanța.
I.2 Hotărârile care au generat conflictul
I.2.1. Prin sentința civilă nr. 5954 din 31 mai 2024, pronunțată în dosarul nr. x/212/2023, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că părțile s-au căsătorit în localitatea (..), județul Brăila, la data de 13 octombrie 2018, unde au locuit împreună o perioadă de timp, iar din verificările efectuate în cauză, din oficiu, părțile au domiciliul în județul Brăila (filele 14-15, fila 39). Totodată, instanța a reținut că în prezent reclamantul nu mai locuiește pe teritoriul țării, fiind plecat pe teritoriul UE, conform precizărilor reprezentantului acestuia.
A mai reținut instanța că, deși reclamantul a susținut că ultimul domiciliu comun a fost în municipiul Constanța, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, nu rezultă că părțile mai locuiesc, în prezent, pe raza municipiului Constanța, motiv pentru care, în baza art. 915 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., competența de soluționare a prezentei cauze aparține Judecătoriei Brăila.
I.2.2. Prin sentința civilă nr.8380 din 27 noiembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/212/2023, Judecătoria Brăila a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de A și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din administrarea probei testimoniale a reieșit că părțile au locuit 3 ani, în perioada 2019-2021, în Municipiul Constanța, iar în perioada 2021-2023 au locuit în Municipiul București. În prezent, B locuiește în Municipiul Constanța împreună cu actualul partener, iar A este plecat la munca în străinătate. Din notele scrise depuse de către pârât rezultă că și acesta locuiește în fapt tot în Municipiul Constanța.
Așadar, instanța Judecătoriei Brăila a apreciat că ultima locuință comună a soților este cea din Municipiul Constanța, precum și că pârâtul are domiciliul în circumscripția judecătoriei unde s-a aflat ultima locuință a părților, motiv pentru care a constatat că Judecătoria Constanța este competentă să soluționeze cauza.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență
Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.
În speță, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cererii având ca obiect divorț.
Astfel, Judecătoria Constanța a reținut că părțile au domiciliul în județul Brăila și că în prezent reclamantul nu mai locuiește pe teritoriul țării, precum și că deși acesta din urmă a susținut că ultimul domiciliu comun a fost în municipiul Constanța, din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă că părțile mai locuiesc, în prezent, pe raza acestui municipiu.
Învestită prin declinare cu soluționarea cauzei, Judecătoria Brăila a apreciat că ultima locuință comună a soților a fost în municipiul Constanța, iar pârâtul are domiciliul în circumscripția judecătoriei unde s-a aflat ultima locuință a părților.
Potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ. ,,cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul reclamantul”.
Acest text de lege stabilește atât competența materială în soluționarea acțiunii de divorț, în sensul că aceasta revine judecătoriei, cât și competența teritorială în soluționarea acestei cereri.
În ceea ce privește competența teritorială, dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. instituie o competență exclusivă, părțile neputând deroga de la aceasta, aceste dispoziții fiind imperative și de strictă interpretare.
Faptul că textul reglementat de dispozițiile art. 915 C. proc. civ. are în vedere mai multe situații, nu înseamnă că legiuitorul a prevăzut o competență alternativă, întrucât reclamantul nu are posibilitatea de a alege, în mod aleatoriu, între mai multe instanțe deopotrivă competente, fiind obligatorie respectarea ordinii impuse de acest text de lege.
În mod prioritar, este stabilită competența de soluționare a cererii de divorț la instanța în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, însă această competență operează numai dacă cei doi soți au avut locuință comună și cel puțin unul dintre soți mai locuiește în circumscripția instanței de la ultima locuință comună.
Ipoteza subsidiară celei anterior evocate se referă la situația în care soții nu au avut locuință comună în România sau niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună. În acest caz competentă este judecătoria în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, situație care nu se regăsește în speța pendinte.
Noțiunea de „locuință” trebuie înțeleasă ca element de identificare a persoanei fizice, interesând, așadar, nu atât locuința statornică și principală a părții, cât adresa unde locuiește efectiv, susceptibilă a fi probată prin orice mijloc de probă și lăsată la aprecierea instanței.
În situația concretă a speței, din examinarea probelor administrate cu privire la ultima locuință comună a soților, Înalta Curte reține următoarele:
Din declarația martorei D, mama pârâtei B, (fila 9 din dosarul Judecătoriei Brăila), reiese că de la data încheierii căsătoriei, respectiv anul 2018, cei doi soți au locuit timp de un an împreună că aceasta, apoi au locuit timp de trei ani la Constanța, în perioada 2019-2021, iar în perioada 2021-2023 au locuit la București, pârâta urmând cursurile unui master în București; ulterior, fiica sa a renunțat să urmeze cursurile masterului în București și s-a mutat la Constanța, urmându-le acolo. De asemenea, martora a declarat că în prezent (data depoziției fiind 11 noiembrie 2024), B locuiește în Constanța împreună cu actualul partener, iar A este plecat în exteriorul țării.
La fila 30 din dosarul nr. x/196/2023 al Judecătoriei Brăila (conexat cu dosarul nr. x/212/2013) se regăsește o scrisoare medicală emisă ca urmare a monitorizării sarcinii numitei B la data de 20 ianuarie 2024 la Clinica de obstetrică-ginecologie H din Constanța, iar la fila 10 din dosarul nr. x/212/2023 al Judecătoriei Brăila se regăsește o scrisoare medicală emisă la data de 29 octombrie 2024 ca urmare a examinării minorului E, de către medicul F din cadrul G, medic asigurat cu nr. contract S17/S la CAS Constanţa.
În dosarul Judecătoriei Constanța, la filele 41-42, se află depus actul adițional din 31 ianuarie 2020 la contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 23549/01.11.2019 al reclamantului A, precum și decizia nr. 1026 din 12 octombrie 2021 de încetare a contractului de muncă, acte din care rezultă că reclamantul a fost angajat al S.C. I S.R.L. – Magazin 70 Constanţa.
De asemenea, citațiile emise părților în dosarul Judecătoriei Constanța, la adresa din comuna (..), județul Brăila, au fost restituite la dosar cu mențiunea „destinatar necunoscut” (filele 25, 33-34 din dosarul Judecătoriei Constanța). B a fost citată și prin intermediul Secției de Poliție din comuna (..), județul Brăila, iar citația a fost semnată de mama acesteia (fila 46 din dosarul Judecătoriei Constanța).
În încheierea din 26 ianuarie 2024, pronunțată de Judecătoria Constanța, s-a consemnat declarația apărătorului ales al reclamantului A în sensul că pârâta locuiește în Constanța (fila 37 din dosarul Judecătoriei Constanța), iar în încheierea din 28 mai 2024, s-au consemnat următoarele: „La interpelarea instanței, apărătorul ales al reclamantului precizează că acesta lucrează în Belgia, dar din câte cunoaște locuiește în continuare în Constanța, revine din când în când în țară” (fila 57 din dosarul Judecătoriei Constanța).
În nota telefonică întocmită în dosarul nr. x/196/2023 al Judecătoriei Brăila, la data de 16 noiembrie 2023, pentru a i se aduce la cunoștință numitului A despre existența dosarului pe rolul Judecătoriei Brăila și noul termen de judecată acordat, s-a consemnat că acesta a menționat faptul că este plecat la muncă în străinătate, precum și că are cunoștință de dosar, citația fiind primită la domiciliul părinților săi (fila 21 din dosarul nr. x/196/2023 al Judecătoriei Brăila).
Așadar, raportat la situația de fapt reținută în urma coroborării probelor administrate în dosarele celor două instanțe aflate în conflict, Înalta Curte observă că soții au avut locuință comună, ultima fiind cea din municipiul Constanța.
Totodată, se constată că pârâta B a continuat să locuiască pe raza acestui oraș, după separarea în fapt de A (08 august 2019, dată indicată în cererea formulată de B, conexată cererii reclamantului). Caracterul de stabilitate al locuinței din Constanța este dat și de faptul că aceasta a ales să renunțe la cursurile masterului pe care îl urma în București, în favoarea celor din Constanța, așa cum a rezultat din declarația mamei sale, precum și de faptul ca a înțeles să apeleze la serviciile medicale din Constanța (pentru sine - 20 ianuarie 2024 și pentru examinarea fiului său minor – 29 octombrie 2024) - perioadă ce include inclusiv momentul formulării cererii de divorț - elemente de natură a ilustra inechivoc voința internă a pârâtei de a își stabili locuința de fapt efectivă, stabilă, în municipiul Constanța.
În ceea ce-l privește pe reclamantul A, astfel cum reiese din declarația acestuia consemnată în nota telefonică din 16 noiembrie 2023, dar și din cea a apărătorului său ales, Înalta Curte constată că acesta lucrează în străinătate, iar atunci când revine în țară, locuiește tot în municipiul Constanța.
În considerarea celor anterior reținute, Înalta Curte apreciază că în speță sunt incidente prevederile art. 915 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de divorț fiind Judecătoria Constanța, iar în temeiul art. 135 C. proc. civ. va fi stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2025.