Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a V-a civilă la 21 ianuarie 2022, reclamanta A S.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B, obligarea acestuia din urmă la plata următoarelor sume de bani:
-suma de 50.778,44 lei inclusiv TVA, conform calculului și documentelor justificative din Anexa A, reprezentând cheltuieli de judecată constând în valoarea onorariilor avocațiale și a costurilor achitate de A în legătură cu Dosarul nr. x/30/2019 al Tribunalului Timiș - Secția Penală, având ca obiect plângerea formulată de pârât împotriva soluției de clasare dispuse la 02.08.2018 în Dosarul nr. x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș;
-suma de 62.877,15 lei inclusiv TVA, conform calculului și documentelor justificative din Anexa B, reprezentând cheltuieli de judecată constând în valoarea onorariilor avocațiale și a costurilor achitate de A în legătură cu Dosarul nr. x/113/2020 al Tribunalului Brăila Secția Penală, având ca obiect plângerea formulată de pârât împotriva soluției de clasare dispuse la 26.02.2018 în dosarul nr. x/D/P/2019 al D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Brăila;
-suma de 46.113,30 lei inclusiv TVA, conform calculului și documentelor justificative din Anexa C, reprezentând cheltuieli de judecată constând în valoarea onorariilor avocațiale și a costurilor achitate de A în legătură cu Dosarul nr. x/325/2021 al Judecătoriei Timișoara - Secția Penală, având ca obiect plângerea formulată de pârât împotriva soluției de clasare dispuse la 09.11.2020 în dosarul nr. y/P/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara;
-suma de 279.202,66 lei inclusiv TVA, conform calculului și documentelor justificative din Anexa D, reprezentând cheltuieli de judecată constând în valoarea onorariilor avocațiale și a costurilor achitate de A în legătură cu Dosarul nr. x/P/2015 -Parchetului de pe lângă Tribunalul București, cauză în care s-a dat soluție de clasare prin Ordonanța din 18.10.2021.
Reclamanta a mai solicitat instanței să oblige pârâtul la plata dobânzii legale aplicate sumelor solicitate cu titlu de debit principal, începând cu data depunerii acțiunii și în continuare până la data plății efective a debitului principal aferent primului capăt de cerere, la plata sumei reprezentând actualizarea cu indicele creșterii preturilor de consum a debitului principal solicitat la pct. I., începând cu data depunerii acțiunii și în continuare până la data plății efective a debitului principal, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a depus o cerere adițională la 07 iunie 2022, prin care a modificat capetele doi și trei ale acțiunii, în sensul că solicită obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aplicate sumelor solicitate la primul capăt de cerere după cum urmează:
-în principal, începând de la data fiecăreia dintre plățile efectuate de A cu titlu de debit principal și până la data depunerii prezentei cereri modificatoare, precum și în continuare până la data plății efective a debitului principal aferent primului capăt de cerere, sau, după caz, începând cu data soluțiilor pronunțate în dosarele menționate la capetele de cerere 1.1., 1.2., 1.3. și 1.4, respectiv: (i) de la 12.08.2020 conform sentinței penale nr. 371/PI din 12.08.2020 pronunțate în Dosarul nr. x/30/2019 al Tribunalului Timiș - Secția Penală (capătul de cerere 1.1.), (ii) de la 02.03.2021 conform Încheierii pronunțate la 02.03.2021 în Dosarul nr. x/113/2020 al Tribunalului Brăila - Secția Penală (capătul de cerere 1.2.), de la 10.06.2021 conform Încheierii penale nr. 1753 din 10.06.2021 pronunțate în Dosarul nr. x/P/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara (capătul de cerere 1.2.) și de la 18.10.2021 conform Ordonanței din 18.10.2021 emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul București în dosarul nr. x/P/2015 (la capătul de cerere 1.4.), precum și în continuare până la data plății efective a debitului principal aferent acestor capete de cerere;
-în subsidiar, începând cu data depunerii acțiunii și în continuare până la data plății efective a debitului principal aferent primului capăt de cerere.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei reprezentând actualizarea cu indicele creșterii preturilor de consum a debitului principal solicitat la pct. 1, astfel:
-în principal, începând de la data fiecăreia dintre plățile efectuate de A cu titlu de debit principal și până la data depunerii prezentei cereri modificatoare, precum și în continuare până la data plății efective a debitului principal aferent primului capăt de cerere, sau, după caz, începând cu data soluțiilor pronunțate în dosarele menționate la capetele de cerere 1.1., 1.2., 1.3. și 1.4, respectiv: (i) de la 12.08.2020 conform sentinței penale nr. 371/PI din 12.08.2020 pronunțate în Dosarul nr. x/30/2019 al Tribunalului Timiș - Secția Penală (capătul de cerere 1.1.), (ii) de la 02.03.2021 conform Încheierii pronunțate la 02.03.2021 în Dosarul nr. x/113/2020 al Tribunalului Brăila - Secția Penală (capătul de cerere 1.2.), de la 10.06.2021 conform Încheierii penale nr. 1753 din 10.06.2021 pronunțate în Dosarul nr. x/P/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara (capătul de cerere 1.2.) și de la 18.10.2021 conform Ordonanței din 18.10.2021 emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul București în dosarul nr. x/P/2015 (la capătul de cerere 1.4.), precum și în continuare până la data plății efective a debitului principal aferent acestor capete de cerere;
-în subsidiar, începând cu data depunerii acțiunii și în continuare până la data plății efective a debitului principal aferent primului capăt de cerere.
La termenul de judecată din data de 07 iunie 2022 Tribunalul a dispus disjungerea capetelor de cerere I.1, I.2 și I.3, astfel cum au fost precizate, prezentul dosar având ca obiect capătul de cerere I.4 – obligarea pârâtului la plata sumei de 279.202,66 lei inclusiv TVA, reprezentând cheltuieli de judecată constând în valoarea onorariilor avocațiale și a costurilor achitate în legătură cu Dosarul nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, cu capetele accesorii privind plata dobânzii legale și actualizarea cu indicele creșterii prețurilor de consum a debitului principal, astfel cum au fost precizate prin cererea din 07.06.2022.
La același termen, Tribunalul a respins excepția necompetenței generale, excepția necompetenței teritoriale și excepția netimbrării, ca neîntemeiate, pentru considerentele enunțate în încheiere. De asemenea, pârâtul a invocat excepția prematurității formulării acțiunii, iar instanța a prorogat soluționarea acesteia pentru ca pârâtul să depună înscrisuri doveditoare în susținerea excepției.
2. Sentința pronunțată de Tribunalul București
Prin sentința nr. 1376 din 20 septembrie 2022, Tribunalul București-Secția a V-a civilă a admis excepția prematurității și a respins cererea reclamantei A S.A., în contradictoriu cu pârâtul B, având ca obiect pretenții, ca fiind prematur formulată.
A respins cererea de suspendare a judecății până la soluționarea dosarului nr. y/3/2020, ca neîntemeiată.
A respins solicitarea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București
Prin decizia nr. 1498/A din 15 noiembrie 2023, Curtea de Apel București-Secția a IV-a civilă a admis apelul principal formulat de reclamanta A S.A. împotriva sentinței civile nr. 1376 din 20 septembrie 2022 pronunțate de Tribunalul București-Secția a V-a civilă
A anulat sentința apelată, a dispus trimiterea cauzei în vederea rejudecării, primei instanțe și a respins apelul incident formulat de pârâtul B, ca nefondat.
4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 1498/A din 15 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a IV-a civilă a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., B, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și menținerea, ca legală și temeinică, a hotărârii de fond.
Recurentul a arătat că pretențiile A S.A. care privesc obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul penal, nu erau actuale la momentul promovării acțiunii, ca atare, în mod corect, Tribunalul București a respins acțiunea, ca prematură.
Susținerea instanței de apel că dosarul penal a fost soluționat la scurtă vreme și, ca atare, condiția s-a îndeplinit, este neîntemeiată și doar în folosul A S.A.
Astfel, la data promovării acțiunii - 21.01.2022 - A nu avea calitatea de intimat, plângerea formulată împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul București a fost depusă la data de 25 ianuarie 2022.
Prematuritatea formulării acțiunii a fost soluționată în mod judicios de către judecătorul fondului, care a analizat-o în raport cu data introducerii acesteia, respectiv data de 21 ianuarie 2022, considerând corect că, în caz contrar, ar fi încălcat principiul egalității armelor, garanție procedurală a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO și art. 6 C. proc. civ., favorizând reclamanta.
Instanța de apel a încălcat aceste principii și a considerat judicioasă măsura suspendării, în temeiul art. 413 C. proc. civ., fără a arăta, în mod concret, care norme juridice sunt aplicabile.
Pentru exercitarea acțiunii civile era necesar ca A S.A. să pretindă un drept subiectiv civil sau să se prevaleze de o situație juridică pentru a cărei realizare era necesară calea judecății, deci să supună judecații o pretenție.
Dreptul la acțiune în sens material, dacă nu este actual, atrage prematuritatea acțiunii.
Tribunalul București, în urma dezbaterilor contradictorii și a probelor administrate, a constatat că dreptul subiectiv pretins nu e actual și a dispus, în mod corect, respingerea cererii, ca prematură, fără a se mai cerceta fondul pretenției.
5. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 2 august 2024, intimata-reclamantă A S.A. a invocat excepția de tardivitate, excepția de nulitate pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Pe fondul recursului, intimata-reclamantă a expus pe larg etapele procesuale anterioare și a arătat că, din perspectiva dreptului la un proces echitabil, instanța de apel a motivat corect când a reținut că prima instanță a ales soluția facilă și formală de admitere a excepției prematurității.
Admiterea excepției prematurității de către prima instanță apare ca o măsură nerezonabilă și excesivă, cât timp soluția primei instanțe este dată în proximitatea soluției din dosarul judecătorului de cameră preliminară și acțiunea în daune a fost introdusă de A cu câteva zile înainte de înregistrarea plângerii pârâtului la judecătorul de cameră preliminară cu privire la soluția de clasare din dosarul nr. x/P/2015. Regula este a salvgardării actului de procedură, iar măsura suspendării judecății nu încalcă principiul egalității armelor, ca o garanție a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO și art. 6 C. proc. civ., fiind un incident prevăzut de lege.
Întrucât A nu mai era parte în dosarul nr. x/3/2022, soluția de clasare din dosarul nr. x/P/2015 era definitivă în ce o privește, conform prevederilor art. 341 alin. (1) C. proc. pen., la data pronunțării hotărârii primei instanțe, așa încât se poate stabili pe fond răspunderea civilă delictuală a pârâtului pentru costurile/onorariile de avocat avansate de A S.A. în legătură cu dosarul nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
A nu a făcut altceva decât să exercite un drept prevăzut de lege, cât timp la data depunerii acțiunii (21.01.2022), nu fusese înregistrată plângerea pârâtului împotriva Ordonanței de clasare din 18.10.2021 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul București în dosarul nr. x/P/2015. Această plângere a fost înregistrată la judecătorul de cameră preliminară al Tribunalului București la 25.01.2022. Dacă instanța de fond nu era lămurită cu privire la caracterul definitiv al soluției de clasare față de A S.A., atunci se impunea măsura suspendării judecății prezentei cauze până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/3/2022 al Tribunalului București - Secția I Penală.
Din perspectiva rezultatului plângerii împotriva soluției de clasare și a intervalului mic, absolut rezonabil, dintre data rămânerii primei instanțe în pronunțare și data soluționării dosarului nr. x/3/2022 al judecătorului de cameră preliminară, nu a fost încălcat principiul egalității armelor, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil. De altfel, nici recurentul nu arată, în concret, în ce a constat încălcarea, de către instanța de apel, a principiului egalității armelor.
De aceea, apreciază intimata-reclamantă că admiterea recursului pârâtului ar reprezenta o încălcare a art. 14 alin. (5) art. 224 art. 413 alin. (1) pct. 1 și art. 22 alin. (2) art. 6 C. proc. civ., art. 8 C. proc. pen. și art. 6 CEDO, în sensul în care incidentul suspendării judecății avea prioritate la soluționare în raport de excepția prematurității.
În ce privește așa-zisă critică în sensul că instanța de apel nu a făcut referire la care dintre cazurile de suspendare prevăzute de art. 413 C. proc. civ. se raportează, intimata-reclamantă arată că pe de o parte, recurentul nu arată în ce constă vătămarea sa din cauza acestei pretinse lacune de motivare, iar pe de altă parte A a indicat cazul de suspendare la care s-a referit. Din acest punct de vedere, obligația instanței de a-și motiva hotărârea nu implică un răspuns expres la toate argumentele invocate de părți, ci este suficient un răspuns implicit.
Referitor la dreptul la un proces echitabil și la principiul egalității armelor, intimata-reclamantă a învederat că prin decizia instanței de apel nu a fost încălcat dreptul de a fi tratat în mod egal, părțile beneficiind de un tratament juridic identic.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, deși recurentul-pârât a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ. privind greșita interpretare/aplicare a normelor de drept material, întrucât prin criticile formulate se invocă nerespectarea normelor juridice procesuale, respectiv caracterul actual al dreptului material la acțiune al reclamantei din perspectiva dispozițiilor art. 32, motivul de recurs invocat incident este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 C. proc. civ. „(1) Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condițiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenție, d) justifică un interes. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător, și în cazul apărărilor”.
Totodată, potrivit art. 30 alin. (1) C. proc. civ., „Oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente”.
Textul legal face referire la formularea unei pretenții, această opțiune a legiuitorului fiind motivată în sensul că, pe de o parte, dreptul subiectiv civil de care se prevalează partea nu reprezintă, la data formulării acțiunii, decât o pretenție, existența acestuia fiind stabilită numai la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, în urma analizării fondului pretenției, prin prisma raportării dispozițiilor legale incidente la situația de fapt stabilită prin mijloacele probatorii administrate în cauză. Pe de altă parte, prin exercitarea acțiunii civile, partea poate tinde numai la realizarea unei situații juridice pentru care este obligatorie calea judecății, iar nu la protecția judiciară a unui drept subiectiv civil. Rezultă că formularea unei pretenții vizează un drept subiectiv civil sau o situație juridică pentru care calea judecății este obligatorie, în raport de care instanța este chemată să pronunțe o soluție.
Dreptul material la acțiune este actual, atunci când dreptul subiectiv ce se urmărește a fi realizat pe cale procesuală nu este supus unui termen sau unei condiții suspensive. Termenul suspensiv amână sau suspendă exercițiul drepturilor subiective civile și executarea obligațiilor până la împlinirea sa. Altfel spus, dreptul subiectiv există, dar nicio acțiune civilă pentru realizarea lui nu poate fi exercitată mai înainte de împlinirea termenului suspensiv.
Demersul judiciar al reclamantei a avut ca obiect recuperarea cheltuielilor de judecată din dosarul nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Plângerea, obiect al dosarului nr. x/3/2022 (în raport de care prima instanță a reținut prematuritatea cererii de chemare în judecată) a vizat soluția dispusă prin Ordonanța de clasare din 18 octombrie 2021, dată în același dosar.
Prin urmare, în cauză, dreptul subiectiv la despăgubire, cu componenta sa procesuală, dreptul la acțiune s-a născut odată cu avansarea de către A a costurilor pentru dosarul penal nr. x/P/2015 sau, cel târziu, la data ordonanței de clasare.
Potrivit dispozițiilor art. 29 C. proc. civ., „Acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei alte situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în proces”.
Oricare ar fi obiectul dreptului subiectiv, acțiunea are ca obiect întotdeauna protecția acestui drept, ce va fi realizată prin formele de manifestare a acțiunii, printre care și cererea de chemare în judecată.
Așa cum s-a arătat anterior, una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, potrivit art. 32 C. proc. civ., este aceea a formulării unei pretenții.
Formularea unei pretenții, drept condiție de exercitare a acțiunii civile, trebuie să vizeze un drept neafectat de un termen suspensiv sau de o condiție suspensivă. Astfel, deși sunt îndeplinite toate condițiile de exercitare a acțiunii civile, aceasta va fi considerată prematură, dacă este promovată înainte de împlinirea termenului sau a condiției suspensive. Cu toate că dreptul subiectiv există, dreptul de a formula o pretenție în baza lui (dreptul material la acțiune) nu s-a născut încă.
Condiția suspensivă, pe de altă parte, este cea care, până la realizarea ei, suspendă existența drepturilor subiective civile și a obligațiilor corelative ale părților. În acest caz, dreptul nici nu există încă, nașterea sa fiind condiționată de împlinirea condiției suspensive. Neexistând încă un drept subiectiv, nu există nici dreptul material la acțiune.
În cauza pendinte, dreptului subiectiv îi corespunde obligația corelativă a pârâtului B de a dezdăuna pe A pentru costurile avansate în dosarul nr. x/P/2015. Acest drept nu este afectat de vreun termen suspensiv sau de o condiție suspensivă, ci caracterul actual al dreptului subiectiv civil dedus judecății este evident.
Prin urmare, în raport de motivarea primei instanțe la care trimite recurentul, dacă dreptul subiectiv afirmat de A nu era cert ca existență la data sesizării instanței, la fel și obligația corelativă, cu atât mai mult se impunea măsura suspendării judecății conform art. 413 C. proc. civ.
De asemenea, întrucât ulterior formulării cererii de chemare în judecată, s-a înregistrat pe rolul judecătorului de cameră preliminară al Tribunalului București-Secția I penală plângerea pârâtului împotriva ordonanței de clasare, soluția care se impunea pentru judecătorul primei instanțe, așa cum în mod corect a reținut instanța de apel, era aceea a suspendării judecății până la rezolvarea plângerii.
Este de observat că acțiunea a fost înregistrată la 21 ianuarie 2022, iar plângerea împotriva ordonanței de clasare la 25 ianuarie 2022, hotărârea de primă instanță a fost pronunțată la 20 septembrie 2022, iar plângerea a fost soluționată la 31 octombrie 2022, astfel încât, în aplicarea principiului salvgardării actului de procedură, prioritar constatării prematurității cererii de chemare în judecată, se impunea suspendarea judecății până la soluționarea dosarului penal, având ca obiect plângerea împotriva ordonanței de clasare, conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Contrar susținerilor recurentului, o astfel de măsură nu ar fi fost de natură să încalce principiul egalității armelor ori dreptul la un proces echitabil, întrucât reprezintă o posibilitate reglementată de lege atunci când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Împrejurarea că instanța de apel nu a indicat în mod expres care din cazurile de suspendare prevăzute art. 413 C. proc. civ. sunt aplicabile cauzei nu atrage nelegalitatea hotărârii recurate, câtă vreme reclamanta a indicat, prin cererea de suspendare înregistrată la 06 septembrie 2022 (fila 257 vol. I dosar tribunal), temeiul de drept invocat, respectiv art. 413 alin. (1) pct.1 C. proc. civ., cerere care a fost pusă în discuția părților la acel termen, când pricina a fost reținută în pronunțare atât asupra excepției prematurității, cât și asupra cererii de suspendare.
Prin urmare, recurentul nu poate pretinde că nu cunoștea temeiul de drept, care a fundamentat cererea de suspendare a judecății și nu suferă vreo vătămare procesuală prin neindicarea punctuală, în motivarea instanței de apel, a cazului de suspendare asupra căruia părțile au formulat concluzii orale la acel moment.
Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod corect, a procedat instanța de apel, nefiind întemeiate criticile formulate cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 32 și art. 413 C. proc. civ.
Față de soluția ce se va pronunța și având în vedere că intimata-reclamantă a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte va face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, fundamentul plății cheltuielilor de judecată fiind dat de culpa procesuală în care se află partea care a pierdut procesul.
Întrucât însă intimata-reclamantă a solicitat cheltuieli de judecată atât în lei, cât și în euro, conform dovezilor depuse la filele 52-71 dosar (4149 euro-fila 53 dosar, 266.38 lei-fila 57 dosar, 535 euro-fila 60 dosar, 266.30 lei-fila 64 dosar, 2519 euro-fila 66 dosar, 9102,45 lei-fila 70 dosar), iar cauza are un grad de complexitate redus și a avut un singur termen de judecată, Înalta Curte va face, totodată, aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei și va acorda intimatei-reclamante cheltuieli de judecată reduse în cuantum de 9635,13 lei.
Pentru aceste considerente, apreciind că nu sunt întemeiate criticile formulate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul B împotriva deciziei nr. 1498/A din 15 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a IV-a civilă și va obliga pe recurentul-pârât să plătească intimatei-reclamante A S.A. cheltuieli de judecată reduse în cuantum de 9635,13 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul B împotriva deciziei civile nr. 1498/A din 15 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă.
Obligă recurentul-pârât să plătească intimatei-reclamante A S.A. cheltuieli de judecată reduse în cuantum de 9635,13 lei.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 15 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.