Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:
I.Circumstanțele cauzei
Prin încheierea din 24 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a IV-a civilă în dosar nr. x/2/2024, a fost respinsă cererea de strămutare a dosarului nr. x/299/2021 al Judecătoriei Sectorului 1 București, formulată de petentul A.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs petentul A, cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția I civilă în data de 29 august 2024.
II.Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând recursul, în raport de excepția de netimbrare și de inadmisibilitate, invocate de instanță din oficiu, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 197 C. proc. civ., „În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii”.
Art. 7 alin. (1) din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevăd că „Acțiunile privind stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice se taxează cu 100 lei”, iar cele ale art. 24 alin. (1) „Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 lei dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ..”
Dispozițiile art. 33 din actul normativ mai sus menționat stipulează în sensul că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă se constată că o cerere este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cel mult 10 zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea anulării cererii. Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar potrivit alin. (3) al aceluiași art. cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
În litigiul pendinte, prin rezoluția de primire din 30 septembrie 2024, Completul nr.10 a stabilit că recurentul A datorează, pentru soluționarea recursului, o taxă de timbru în cuantum de 100 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, și a dispus înștiințarea acestuia cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată.
Obligația procesuală a fost adusă la cunoștința recurentului prin adresa emisă la 07 octombrie 2024 și comunicată la 11 octombrie 2024, conform procesului-verbal de înmânare atașat la fila 19 dosar, fiind comunicată, totodată și sancțiunea operantă în caz de neconformare.
În acord cu jurisprudența instanței de contencios a drepturilor omului, cauza Iordache împotriva României, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea art. 6 din Convenție față de împrejurarea că instanțele naționale nu au explicat reclamantului consecințele neplății taxelor de timbru aferente soluționării apelului și recursului, sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată, în cauza dedusă judecății, Înalta Curte reține că prin adresa comunicată la 11 octombrie 2024, recurentul a fost încunoștințat cu privire la obligația de a achita taxa judiciară de timbru, la sancțiunea anulării cererii de recurs, precum și cu privire la posibilitatea formulării cererii de ajutor public judiciar sau a depunerii cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
Se constată însă că recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și nici nu a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei, sens în care intervine sancțiunea anulării cererii de recurs, potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ..
Întrucât recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (1) lit. b din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, coroborate cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este legal timbrat, fiind incidentă sancțiunea nulității pentru netimbrare.
Referitor la cel de-al doilea incident procedural-excepția inadmisibilității- Înalta Curte reține că potrivit art. 483 C. proc. civ., „(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului (...).”
Art. 634 alin. (1) pct.1 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 144 alin. (2) C. proc. civ.: „Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă”.
Art. 457 C. proc. civ., care consacră principiul legalității căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.
Astfel, în raport cu dispozițiile art. 144 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., precum și din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 483 C. proc. civ., în materia strămutării nefiind reglementată expres calea de atac a recursului, rezultă că hotărârea pronunțată în soluționarea unei cereri de strămutare nu poate fi atacată cu recurs, fiind definitivă.
În litigiul pendinte, Inalta Curte relevă că recursul dedus judecății este inadmisibil, întrucât obiectul căii de atac deduse judecății îl reprezintă încheierea prin care a fost respinsă cererea de strămutare a dosarului nr. x/299/2021, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București.
Având în vedere aceste excepții, precum și efectele pe care acestea le produc, aplicând art. 248 alin. (2) C. proc. civ., excepția de netimbrare se impune a fi analizată cu prioritate, motiv pentru care Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula, ca netimbrat, recursul declarat de petentul A împotriva încheierii din 24 iulie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de petentul A împotriva încheierii din 24 iulie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 15 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.