Asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin contestația la tergiversare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția I civilă sub nr. x/197/2010/a18 la data de 5 decembrie 2024, petentul A a solicitat admiterea contestației și luarea tuturor măsurilor necesare pentru soluționarea dosarului nr. x/197/2010 aflat pe rolul Curții de Apel Brașov, despre care a învederat că se află pe rolul instanțelor judecătorești din anul 2010.
A mai arătat petentul că, în intervalul de timp de la înregistrarea dosarului și până în prezent s-a refuzat citarea părților, ceea ce echivalează cu infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 C. pen., respectiv de falsificare a unui înscris oficial prevăzută de art. 321 C. pen.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 522 C. proc. civ., art. 46 din Constituție, art. 6 CEDO, art. 1 din Primul Protocol adițional CEDO.
2. Apărări formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată la 14 ianuarie 2025, intimații B, C, D au invocat excepția de necompetență materială a Înaltei Curți în soluționarea cauzei, arătând că instanța competentă să soluționeze prezenta contestație la tergiversare, este, conform art. 524 C. proc. civ., Curtea de Apel Brașov.
În subsidiar, au solicitat respingerea contestației la tergiversare și au arătat că nu instanța de recurs tergiversează soluționarea cauzei, ci chiar petentul, care nu a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa în luna iunie 2023, de a indica valoarea pretențiilor formulate în recurs, ceea ce a determinat suspendarea judecății în temeiul art. 155 ind. 1 C. proc. civ. în luna noiembrie 2023. Au mai arătat intimații că, în cauză, a existat lipsă de procedură cu anumiți pârâți și că petentul a formulat mai multe cereri de recuzare, ceea ce a condus la existența mai multor amânări.
Prin notele scrise înregistrate la 15 ianuarie 2025, petentul A a invocat excepția lipsei citării tuturor părților din dosar, excepția necompetenței completului de judecată și a solicitat judecata în lipsă.
Referitor la nelegala citare, petentul a arătat că, în cauză, nu sunt citate toate părțile dosarului.
Referitor la excepția de necompetență, a arătat că pricina se judecă în complet de 5 judecători, iar nu de trei judecători, iar compunerea nelegală a completului încalcă dreptul petentului de acces la o instanță legal constituită.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând contestația la tergiversare formulată de petentul A, cu prioritate asupra excepției de necompetență materială și funcțională, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
În ceea ce privește instanța competentă (material și funcțional) să soluționeze contestația la tergiversare formulată de către petentul A cu privire la dosarul nr. x/197/2010 al Curții de Apel Brașov-Secția civilă, aflat în faza procesuală a recursului, Înalta Curte reține că potrivit art. 129 alin. (2) C. proc. civ., „Necompetența este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura”. Alin. (3) al aceluiași articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.
Din analiza normelor legale menționate rezultă că este absolută competența generală, materială și teritorială exclusivă, iar competența teritorială în pricinile privitoare la bunuri, cu excepția celor prevăzute de art. 117 C. proc. civ., este relativă.
În cauza de față, petentul invocă necompetența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că cererea de tergiversare trebuie soluționată de Curtea de Apel Brașov, având în vedere dispozițiile art. 525 C. proc. civ. și, în subsidiar, a susținut că ar fi competența Completului de 5 judecători al instanței supreme.
Excepția invocată este neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Dispozițiile art. 524 C. proc. civ., în forma în vigoare înainte de 8 iulie 2022 au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 604/2020, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată în dosarul nr. x/271/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și prin care s-a constatat că art. 524 alin. (3) C. proc. civ. este neconstituțional, fiind exclusă posibilitatea judecării contestației la tergiversarea procesului de același complet care soluționează fondul, întrucât acestuia îi lipsește imparțialitatea obiectivă cerută de dispozițiile legale, în raport cu exigențele dreptului la un proces echitabil.
Pentru punerea în aplicare a deciziei Curții Constituționale a fost adoptată Legea nr. 199/2022, prin care au fost modificate dispozițiile art. 525 alin. (1) C. proc. civ.
În cuprinsul actului normativ de modificare în art. II se normează în sensul că „Dispozițiile art. 524-526 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările aduse prin prezenta lege, sunt aplicabile și contestațiilor formulate după data intrării în vigoare a prezentei legi.”
În urma modificări, conform art. 525 alin. (1) astfel cum au fost modificate prin actul normativ antereferit, stipulează că „Contestația este de competența instanței ierarhic superioare, care o soluționează în complet format din 3 judecători. Când procesul se judecă la Înalta Curte de Casație și Justiție, contestația se soluționează în completul de 5 judecători. Când procesul se judecă de completul de 5 judecători, contestația se soluționează de un alt complet de 5 judecători”.
Ținând cont de dispozițiile tranzitorii, se constată că prevederile Legii nr. 199/2022 sunt direct aplicabile în prezenta cauză, având în vedere că actul normativ a intrat în vigoare anterior formulării de către petent a contestației la tergiversarea procesului.
În cauză, astfel cum s-a arătat, contestația la tergiversare a fost formulată de petent la 20 noiembrie 2024, fiind înaintată de Curtea de Apel Brașov către Înalta Curte la 5 decembrie 2024.
În concluzie, independent de data înregistrării dosarului în care a fost formulată contestația la tergiversare și prin excepție de la dispozițiile art. 24 C. proc. civ., prin Legea nr. 199/2022 s-a stabilit că dispozițiile sale se vor aplica și contestațiilor la tergiversare formulate după la intrarea în vigoare a legii.
Referitor la cea de-a doua susținere a petentului privind soluționarea contestației la tergiversare în complet de 5 judecători, Înalta Curte reține că pricina nu se circumscrie acestei ipoteze prevăzute de dispozițiile art. 525 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 199/2022, întrucât procesul în care s-a invocat pretinsa tergiversare nu se află spre soluționare pe rolul Înaltei Curți, ci pe rolul Curții de Apel Brașov, iar instanța superioară a soluționa contestația la tergiversare este Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de 3 judecători, fiind incidentă prima teză a textului legal menționat.
În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că este competentă material și funcțional să soluționeze contestația la tergiversarea procesului formulată de petentul A, situație față de care excepția de necompetență materială și funcțională urmează a fi respinsă.
În ce privește fondul contestației la tergiversare, Înalta Curte reține că art. 522 C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părți, precum și de către procurorul care participă la ședință, a unei contestații prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.
La alin. (2) al articolului menționat sunt prevăzute cazurile în care poate fi făcută respectiva contestație, motivele vizând atât culpa instanței, cât și atitudinea ei față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces, ori a terților propriu-ziși, care aveau obligații legale sau judiciare, respectiv: 1. când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat; 2. când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege; 3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege; 4. când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.
Astfel, ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește, sau, mai grav, nesocotește ea însăși dispozițiile legale, care-i impun o anumită conduită.
În acest context, contestația la tergiversarea procesului reprezintă un remediu oferit de normele de procedură, ce are aplicabilitate în situațiile în care chiar instanța cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen rezonabil.
Verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că niciuna din ipotezele reglementate de textul legal nu este incidentă în cauză.
Petentul este nemulțumit că judecata dosarului durează de foarte mult timp și consideră că această situație este imputabilă instanței, însă din actele și lucrările dosarului rezultă o situație contrară.
Astfel, este adevărat că acțiunea, obiect al dosarului nr. x/197/2010 figurează înregistrată la data de 25.11.2010, însă recursul aflat pe rolul Curții de Apel Brașov (instanță cărei i se reproșează în prezent o întârziere în soluționarea pricinii) a fost înregistrat la data de 30 mai 2023.
În cauză, au fost acordate mai multe termene de judecată, cele mai multe dintre acestea fiind cauzate de conduita procesuală a petentului.
Astfel, termenele din 19 iulie 2023 și 22 septembrie 2023 au fost acordate pentru soluționarea unor cereri de recuzare formulate de către petent.
La data de 02 octombrie 2023, cauza a fost din nou amânată pentru soluționarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru aferentă unei cereri de recuzare, iar la data de 16 octombrie 2023 a fost respinsă cererea de recuzare.
Prin încheierea din data de 22 septembrie 2023, judecata a fost amânată la 22 noiembrie 2023, în vederea soluționării unei noi cereri de recuzare formulată de recurentul A.
La termenul din 22 noiembrie 2023, a fost conexat dosarul nr. x/62/2023 la dosarul nr. x/197/2010 și a fost suspendată judecata în temeiul art. 155 ind. 1 C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligației legale puse în vedere recurentului de a preciza valoarea și modul de calcul al pretențiilor formulate pe calea recursului în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru.
După reluarea judecății, la termenul din data de 30 octombrie 2024, cauza a fost amânată pentru lipsă de procedură cu intimatele chemate în garanție și pentru ca reclamantul să indice domiciliile acestora.
La termenele din 27 noiembrie 2024, 11 decembrie 2024, 17 decembrie 2024 și 18 decembrie 2024 cauza a fost amânată pentru soluționarea altor incidente procedurale, demersuri judiciare ce au aparținut, de asemenea, petentului.
La 09 ianuarie 2025, cauza a fost amânată la 20 ianuarie 2025 pentru soluționarea unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru aferentă unei noi cereri de recuzare.
Față de cele arătate, este evident că durata procedurii judiciare este determinată de manifestările procesuale ale petentului, iar nu de eventuale deficiențe imputabile instanței de judecată care, fiind sesizată cu numeroase cereri de recuzare și de reexaminare a taxelor de timbru stabilite conform legii pentru soluționarea cererilor de recuzare, nu poate decât să ia act de acestea și să acorde termene pentru soluționare.
Totodată, este de observat că un interval considerabil de timp judecata cauzei a fost suspendată datorită neîndeplinirii, de către petent, a obligației procesuale stabilite în sarcina sa de către instanță, în sensul de a preciza valoarea și modul de calcul al pretențiilor formulate pe calea recursului în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru.
Prin urmare, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 522 C. proc. civ. sunt invocate pur formal, niciuna din ipotezele reglementate de textul legal nu se regăsește în cauză, iar durata procesului în raport de care s-a formulat prezenta contestație la tergiversare se datorează demersurilor procesuale ale petentului, care a înțeles să formuleze repetate cereri de recuzare, cereri de reexaminare ale taxelor judiciare de timbru aferente cererilor de recuzare, precum și să nu se conformeze unor obligații procesuale stabilite de către instanță, neconformare care a avut ca efect o prelungire a judecății imputabilă exclusiv petentului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepția necompetenței materiale și funcționale și va respinge ca nefondată, contestația privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/197/2010 al Curții de Apel Brașov, formulată de petentul A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția necompetenței materiale și funcționale.
Respinge, ca nefondată, contestația privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/197/2010 al Curții de Apel Brașov, formulată de petentul A.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2025.