Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
I.Cicumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aleșd la data de 26.04.2024, creditoarea A a solicitat validarea popririi împotriva terțului poprit B și a debitorului C, înființate în dosarul de executare silită nr. x/E/2016 aflat pe rolul Biroul Executorului Judecătoresc (..), asupra veniturilor debitorului C și obligarea terțului poprit la consemnarea sumelor urmăribile.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 453 art. 651 art. 781 și urm., art. 790 și urm. C. proc. civ..
Prin sentința nr. 1425/18.07.2024, Judecătoria Aleșd a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Urmare a invocării, de către terțul poprit, prin întâmpinare, a excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Aleșd, raportat la domiciliul din București al debitorului C, instanța a constatat că, întrucât la momentul executării silite prin înființarea popririi (21.03.2024) debitorul avea domiciliul în București, (..), domiciliu aflat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București, aceasta este instanța competentă în soluționarea cauzei, în aplicarea dispozițiilor art. 651 C. proc. civ..
Prin sentința nr. 9841/14.11.2024, Judecătoria Sectorului 1 București a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Aleșd, a constatat conflictul negativ, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.
A reținut instanța că prin Încheierea nr. 551/11.08.2016, pronunțată de Judecătoria Aleșd în dosarul nr. x/177/2016, a fost admisă cererea depusă de executorul judecătoresc prin intermediul căreia a fost solicitată încuviințarea executării silite, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de leasing operațional nr. x/0003/0001 din data de 25.07.2012, Judecătoria Alesd devenind astfel instanța de executare competentă să soluționeze cererile de validare poprire conform art. 651 alin. (2) C. proc. civ. și având în vedere și Decizia în interesul legii nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
II.Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Obiectul cererii deduse judecății îl constituie solicitarea de validare poprire, formulată de creditoarea A împotriva terțului poprit B și a debitorului C.
Înalta Curte constată că, în cauza de față, Judecătoria Aleșd și Judecătoria Sectorului 1 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, făcând aplicarea acelorași dispoziții legale, respectiv art. 790 alin. (1) și art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., însă Judecătoria Sectorului 1 București a reținut și incidența celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 20/27.09.2021.
Potrivit dispozițiilor art. 790 alin. (1) C. proc. civ.: „Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.”
Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind „judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.”
Potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
Dispozițiile art. 651 C. proc. civ. reprezintă norma generală în materie de executare silită, potrivit art. 631 alin. (2) C. proc. civ..
Așadar, raportat la prevederile legale anterior menționate, competența de soluționare a cererii având ca obiect ,,validare de poprire” aparține instanței de executare și anume judecătoriei în a cărei circumscripție și-a avut domiciliul debitorul la data începerii executării silite.
Prin încheierea nr. 551/11.08.2016, pronunțată de Judecătoria Aleșd în dosarul nr. x/177/2016 (aflată în copie la fila 11 a dosarului Judecătoriei Aleșd) a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite formulată de Biroul Executorului Judecătoresc (..) în temeiul titlului executor reprezentat de Contractul de D nr. O X/2003/0001 din 25.07.2012, fiind autorizat creditorul A să treacă la executarea silită a obligației cuprinse în titlul executoriu.
Cum în cauză, prin cererea formulată se solicită validarea popririi asupra veniturilor debitorului C și obligarea terțului poprit la consemnarea sumelor urmăribile, competența de soluționare a cauzei revine judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită a titlului executoriu care a stat la baza înființării popririi a cărei validare se solicită și anume Judecătoria Aleșd, ca instanță de executare.
În dezlegarea acestor aspecte se dă eficiență principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) C. proc. civ..
Aceasta este și dezlegarea dată cu caracter obligatoriu de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 20/27.09.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și în consecință, s-a stabilit că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.”
De asemenea, în cuprinsul paragrafelor 70, 71, și 80 s-au reținut următoarele:
,,70. În raport cu cele de mai sus se poate observa că, încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.
71. Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care – exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu – toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.
80. Acest principiu presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare. ”
Așadar, câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reținând caracterul obligatoriu al dezlegării date prin decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare anterior evocată, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aleșd.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aleșd.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 15 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.