Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
I.Cicumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 26.06.2023, reclamanta A a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B:
1. stabilirea locuinței copiilor minori: C, născută la data de (..), D, născută la data de (..) și E, născută la data de (..) la mamă și F, născut la data de (..), G, născut la data de (..), la tată;
2.exercitarea autorității părintești față de copiii minori să fie exercitată separat de către un singur părinte cu care minorii locuiesc;
3.contribuția părinților la plata cheltuielilor de creștere, educare învățătură și pregătire profesională a copiilor minori;
4.să se stabilească dreptul tatălui, dar și al mamei de a avea legături personale cu minorii cu care nu locuiește printr-un program de vizită a minorilor: copiii să locuiască împreună o săptămână la mamă și o săptămână la tată, în vacanțe de primăvară; copiii să locuiască împreună o săptămână la mamă și o săptămână la tată, în vacanțe de iarnă; copiii să locuiască împreună în luna iulie la mamă, iar în luna august, la tată, în vacanța de vară; urmând ca sărbătorile legale de Paști și Crăciun să le petreacă alternativ, o sărbătoare cu mama, iar cealaltă cu tatăl.
Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 C. proc. civ., art. 400 alin. (2) art. 401 art. 402 raportat la art. 499 și 529 alin. (2) art. 398 raportat la art. 503 și 505 coroborate cu art. 483 alin. (2) din C. civ..
Prin sentința nr. 1567/12.09.2024, Judecătoria Găești a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea-Secție mixtă.
Întrucât la dosarul cauzei există declaratia numitului H, unchiul reclamantei, care specifică faptul că aceasta nu mai locuieste la domiciliul propriu din septembrie 2023, plecând împreună cu copiii la concubinul acesteia, I, în (..), județul Teleorman (fila 32), aspect confirmat și de către avocata reclamantei, în ședința publică din data de 12.09.2024, instanța a invocat din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Găesti, raportat la locuința minorilor.
A reținut instanța că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora, „Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.” Art. 105 C. civ. stabilește că persoanele ocrotite sunt „minorii și cei care, deși capabili, din cauza bătrâneții, a bolii sau a altor motive prevăzute de lege nu pot să își administreze bunurile și nici să își apere interesele în condiții corespunzătoare.”, iar conform art. 106 C. civ. ocrotirea minorului se realizează prin părinți.
Totodată, art. 92 C. civ. prevede că „domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu, în condițiile prevăzute de lege este la părinți sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic.”
Art. 114 alin. (1) C. proc. civ. reglementează o competență teritorială exclusivă, în sensul că, dacă prin norme speciale nu se prevede expres altfel, cererile anume prevăzute de acest art. sunt de competența instanței de tutelă și de familie în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, în cauză Judecătoria Zimnicea, ca instanță în raza căreia domiciliază în prezent reclamanta și copiii acesteia.
Prin sentința nr. 609/27.11.2024, Judecătoria Zimnicea-Secție mixtă a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Găești, a constatat conflictul negativ, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.
A reținut instanța că la primul termen de judecată din data de 11.01.2024, cu părțile legal citate, Judecătoria Găești a dispus amânarea cauzei la data de 16.05.2024, fiind emise adrese pentru efectuarea anchetelor sociale la locuința reclamantei și a pârâtului, fără a se pronunța expres printr-o încheiere interlocutorie asupra competenței.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 16.05.2024, cu procedura legal îndeplinită, Judecătoria Găești a dispus amânarea cauzei la data de 12.09.2024, termen la care, instanța, a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, a reținut cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Găești, a admis excepția și a declinat cauza către Judecătoria Zimnicea.
Prin urmare, Judecătoria Găești a devenit competentă prin neinvocarea și prin nepronunțarea asupra excepției necompetenței teritoriale exclusive, la primul termen de judecată, la care părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii, respectiv la termenul de judecată din data de 11.01.2024, astfel cum impun prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. civ.. Ulterior acestui moment procedural nu se mai poate reveni în mod legal asupra analizei competenței, aceasta rămânând câștigată de către Judecătoria Găești. În plus, Judecătoria Găești ar fi avut posibilitatea de a amâna o singură dată cauza în scopul lămuririi competenței, astfel că cel târziu la termenul de judecată din data de 16.05.2024 ar fi avut obligația de a se pronunța asupra competenței, în caz contrar, competența urmând a fi câștigată de această instanță.
II.Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea reclamantei privind: stabilirea la mamă a domiciliului minorelor C, D și E, stabilirea la tată a domiciliului minorilor F și G; autoritatea părintească față de copiii minori să fie exercitată separat de către un singur părinte cu care minorii locuiesc; contribuția părinților la plata cheltuielilor de creștere, educare învățătură și pregătire profesională a copiilor minori; stabilirea legăturilor personale ale părinților cu copiii minori conform programului indicat în acțiune.
Înalta Curte reține incidența, în cauză, a dispozițiilor art. 106 alin. (1) C. civ., care prevăd că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, precum și pe cele ale art. 107 din același cod, care dispun în sensul că: „Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii”.
Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „Judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit Codului civil, Codului de procedură civilă, prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare”.
Totodată, art. 114 C. proc. civ. prevede că: „Cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită”.
Înalta Curte constată că instanțele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) din același Cod, conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Cu toate acestea, conflictul negativ de competență intervenit a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei „domiciliul sau reședința persoanei ocrotite” la data introducerii cererii inițiale de către instanțele ce și-au declinat reciproc competența teritorială.
Potrivit art. 496 alin. (1) C. civ., „(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului art., nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege.”
Noțiunea de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite este prevăzută de Codul civil pentru diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă și de familie.
Pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii părinți (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.
Totodată, conform dispozițiilor art. 129 alin. (2) C. proc. civ., „Necompetența este de ordine publică: 3. În cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura”.
Iar potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) din același act normativ „Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”.
În cauză, la primul termen de judecată din 11.01.2024, Judecătoria Găești a constatat procedura de citare legal îndeplinită și a dispus amânarea pricinii, fără a proceda la verificarea competenței astfel cum prevăd dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., iar la termenul următor din 16.05.2024 a procedat într-o manieră identică, cauza fiind soluționată la al treilea termen, din 12.09.2024, prin invocarea, din oficiu, de către instanță, a excepției necompetenței teritoriale la un moment procesual la care competența nu mai putea fi pusă în discuție.
Aceasta întrucât necompetența teritorială poate fi invocată de părți ori de către judecător doar în fața primei instanțe, până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, în condițiile art. 131 C. proc. civ.. Invocarea excepției de necompetență teritorială ulterior acestui moment procesual nu mai este posibilă, având loc o consolidare a competenței procesuale, în mod definitiv, în privința instanței pe rolul căreia a fost introdusă cererea.
În acest sens, se reține aplicabilitatea în cauză a Deciziei nr.31/2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii care a statuat că „În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ..”
Prin urmare, întrucât domiciliul reclamantei și al minorilor la data sesizării instanței (26.06.2024) se afla în raza teritorială a Judecătoriei Găești, iar neinvocarea în termen a excepției de necompetență are ca efect consolidarea competenței instanței inițial sesizate, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 15 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.