Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov- Secția a II-a civilă, în data de 7 iulie 2022, sub nr. x/62/2022, reclamantul Municipiul Brașov, prin primar, a chemat în judecată pârâtul Ministerul Finanțelor, reprezentat prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice- Administrația Finanțelor Publice Brașov, solicitând obligarea pârâtului să îi plătească suma de 6.103.765 de lei, ce reprezintă decontările cheltuielilor efectuate cu transportul elevilor, pentru perioada ianuarie-decembrie 2021, cheltuieli ce au fost generate de acordarea gratuității elevilor pentru transportul public local, achitate operatorului regional RATBV SA de către reclamant, din bugetul local, precum și cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul proces.
Prin încheierea civilă nr. 1039/CA/28.11.2022, Tribunalul Brașov- Secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale și, pe cale de consecință, a declinat, în favoarea Secției I civile a Tribunalului Brașov, competența de soluționare a cauzei.
Ca urmare a soluției astfel pronunțate, litigiul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Brașov - Secția I civilă, în data de 29 noiembrie 2022, sub nr. x/62/2022*.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Braşov
Prin încheierea de şedinţă din data de 03 martie 2023, pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia I civilă în dosarul nr. x/62/2022*, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor, cu motivarea că legitimitatea procesuală pasivă, ca cerință de exercitare a acțiunii civile, se analizează strict din punctul de vedere al conținutului raportului juridic obligațional dedus judecății, în analiza astfel efectuată neinteresând dacă, în patrimoniul persoanei acționate în judecată, există sau nu obligația afirmată prin cererea introductivă de instanță, întrucât acest aspect se constituie într-o chestiune de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 97/S din 04 aprilie 2023, pronunţată de Tribunalul Brașov – Secţia I civilă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost ulterior precizată, formulată de reclamantul Municipiul Brașov, prin primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov
Prin decizia civilă nr. 36/AP din 22 ianuarie 2024, Curtea de Apel Braşov- Secţia civilă a respins apelul incident declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, împotriva încheierii de şedinţă din data de 03 martie 2023, pronunţate de Tribunalul Braşov-Secţia I civilă în dosarul nr. x/62/2022*.
A respins apelul declarat de reclamantul UAT Municipiul Brașov, împotriva sentinţei civile nr. 97/S/04.04.2023 pronunţate de Tribunalul Braşov – Secţia I civilă în dosarul nr. x/62/2022*.
4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 36/AP din 22 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov- Secţia civilă, a declarat recurs principal reclamantul UAT Municipiul Brașov şi recurs incident pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov.
4.1. Prin recursul principal, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant UAT Municipiul Brașov a prezentat în primele patru pagini ale cererii de recurs situaţia de fapt a litigiului şi a indicat texte legale care justifică temeinicia cererii de chemare în judecată.
În finalul cererii de recurs, recurenta a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material, reţinând că „acţiunea a fost promovată în conformitate cu prevederile din Legea educaţiei nr. 1/2011 în forma aplicabilă speţei şi că dispoziţiile art. 104 alin. (2) au fost completate prin Legea nr. 226/2020 în sensul că a fost adăugată lit.e) referitoare la cheltuielile pentru transportul elevilor din învăţămânul preuniversitar acreditat/autorizat, ulterior abrogat prin OUG nr. 50/2021, care a fost declarată neconstituţională prin Decizia CCR nr. 16/31.01.2023, nu poate justifica temeinicia acestei acţiuni, în lipsa alocării sumelor solicitate”. A făcut referire la o speţă similiară, sentinţa civilă nr. 340/2022, pronunţată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/10/2018, soluţionat favorabil unităţii administrative teritoriale, sentinţa fiind definitivă prin decizia nr. 634/2022 a Curţii de Apel Timişoara.
4.2. Prin recursul incident, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a criticat soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor, în ceea ce priveşte acţiunea formulată de reclamant, considerând că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat dispoziţiile art. 36 C. proc. civ..
A mai arătat că reclamanta nu a indicat în ce constă culpa procesuală a pârâtului, iar prin adresa de răspuns emisă de pârât, depusă în probaţiune, se precizează că pârâtul nu a emis niciun fel de acte care să fi produs reclamantei o vătămare într-un drept sau interes legitim şi nici nu are competenţa legală de a soluţiona aspectele semnalate, atribuţiile sale fiind în concordanţă cu legea.
Concluzionând, recurentul a solicitat admiterea excepţiei formulate şi respingerea acţiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
5. Apărările formulate în cauză
În data de 7 mai 2024, pârâtul Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, a depus întâmpinare şi recurs incident, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru lipsa criticilor de nelegalitate şi reproducerea prin cererea de recurs a apelului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În data de 23 mai 2024, recurenta-reclamantă UAT Municipiul Braşov, prin primar, a depus întâmpinare şi răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului incident şi a excepţiei nulităţii recursului.
În 21 iunie 2024, recurentul-pârât a depus răspuns la întâmpinare şi note de şedinţă cu privire la răspunsul la întâmpinare formulat de recurenta-reclamantă UAT Municipiul Braşov.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând recursul, în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocată prin întâmpinare de pârât , a cărei analiză este prioritară, faţă de prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.
Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar şi ca susţinerile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.
În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.
Înalta Curte reţine că argumentele recurentului nu reprezintă critici de nelegalitate propriu-zise şi nu pot face obiect concret de analiză pentru instanţa de recurs, întrucât, în realitate, recurentul a reluat ad litteram criticile expuse în cadrul motivelor de apel, care au primit deja dezlegare jurisdicţională din partea instanţei de apel.
Astfel, se observă, de plano, că întreaga motivare din memoriul de recurs reprezintă simple reiterări ale criticilor expuse în cadrul motivelor de apel, care au fost, deja, analizate şi dezlegate de instanţa devolutivă de control judiciar.
Deşi memoriul de recurs se întinde pe un număr de 5 pagini, recurentul a expus solicitările formulate prin acţiunea iniţială, precum şi cadrul normativ în temeiul căruia cere pretenţiile, singura referire la considerentele instanţei de apel fiind prezentată în ultimul paragraf al cererii de recurs, unde a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material, redând între ghilimele acele considerente ale instanţei de apel care au determinat soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a sumelor solicitate, fără a expune propriile critici de nelegalitate care să vizeze considerentele instanţei de apel.
În acest context, Înalta Curte reţine că memoriul de recurs nu cuprinde o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.
În egală măsură, cu o motivaţie identică, ce nu este aptă să răspundă cerinţelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul pretinde că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru decontarea cheltuielilor, sens în care expune argumente teoretice şi generale, fără legătură cu normele de drept analizate şi aplicate de către instanţa de apel.
În concret, Curtea de Apel Braşov a reţinut că prima instanţă a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale în materie, reţinând că prin Legile Bugetului de Stat pe anii 2021 şi 2022 nu au fost alocate fonduri destinate decontării cheltuielilor efectuate pentru transportul public local al elevilor, motiv pentru care, faţă de faptul că nu au fost alocate aceste sume pentru anul 2021, este obligatorie respectarea destinaţiei pentru care au fost alocate sumele indicate, neputând fi modificate respectivele alocări, în sensul de a obliga pârâtul la decontarea cheltuielilor efectuate cu transportul elevilor.
Or, întreaga argumentaţie din memoriul de recurs reprezintă o reluare a susţinerilor cuprinse în cererea de apel, cu ignorarea dezlegărilor instanţei de apel ce vizau nealocarea de fonduri de la bugetul de stat cu destinaţia pretinsă de reclamant. Astfel, motivele din apel nu pot fi reluate tale quale în cadrul recursului, întrucât, procedând astfel, recurentul critică soluţia primei instanţe.
Totodată, se reţine că recurentul, deşi a susţinut incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta nu a formulat critici concrete care să poată fi circumscrise motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., partea reluând ad litteram argumentele din cuprinsul cererii de apel, fără referire concretă la considerentele reţinute de instanţa de prim control judiciar în pronunţarea soluţiei de păstrare a hotărârii primei instanţe prin care s-a respins acţiunea formulată.
Ca atare, invocarea de către recurent a art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă este una formală, susţinerile acestuia nereprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, ci vizează, în principal, aspecte teoretice ale dispoziţiilor legale pretins încălcate, fără a avea legătură cu raţionamentul instanţei de apel.
În ceea ce priveşte referirea recurentului la sentinţa nr. 340/2022 pronunţată de Tribunalul Arad într-o speţă similară, nu este în măsură să contureze o altă dezlegare în cauză, din moment ce jurisprudenţa nu constituie izvor de drept, în conformitate cu prevederile art. 1 Cod civil, instanţele fiind ţinute doar de acele decizii ale Înaltei Curţi pronunţate în mecanismele de unificare a practicii judiciare (reprezentate de recursul în interesul legii şi sesizarea instanţei supreme în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), respectiv de hotărârile instanţei de contencios constituţional, acte jurisdicţionale care fac, totodată, obiectul publicării în Monitorul Oficial.
În consecinţă, având în vedere că recurentul nu a formulat critici de nelegalitate care să privească hotărârea atacată și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de reclamant nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.
În ceea ce priveşte recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 491 alin. (1) C. proc. civ.: „Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita în cazurile prevăzute de art. 472 şi art. 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile”.
Dispoziţiile art. 472 C. proc. civ., aplicabile recursului incident, dispun în sensul că: „(1) Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe. (2) Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la rămâne fără efect.”
Astfel, în temeiul art. 491 alin.(2) coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în raport de soluţia dată cu privire la recursul principal, recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, rămâne fără efect şi, în consecinţă, urmează a fi respins.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul principal declarat de reclamanta UAT Municipiul Braşov, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 36/AP din 22 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă, şi va respinge, ca rămas fără efect, recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, împotriva aceleiaşi decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul principal declarat de reclamanta UAT Municipiul Braşov, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 36/AP din 22 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă.
Respinge, ca rămas fără efect, recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, împotriva aceleiaşi decizii.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 06 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.