După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă la data de 25 mai 2023, sub nr. x/1/2023, revizuenta A a solicitat revizuirea deciziei nr. 422 din 24 februarie 2022, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/3/2010**.
Invocând incidenţa dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuenta a arătat, în esenţă, că înscrisul nou constă în planşa 1 din schiţa generală a limitelor sectoarelor Municipiului Bucureşti, scara 1:15000, privind limita dintre Unitatea Administrativ Teritorială Sector 1 Bucureşti şi Unitatea Administrativ Teritorială Otopeni, existentă la 01.01.1990 şi 15.11.1993, precum şi descrierea acesteia, conform Decretului nr. 284/1979, ce reprezintă actul de delimitare al municipiului Bucureşti.
A menţionat că acest înscris, despre a cărui existenţă nu avea cunoştinţă şi nu a fost în măsură să-l obţină prin demersuri proprii, a fost comunicat instanţei de judecată pentru prima dată de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti, în dosarul nr. x/299/2018 al Tribunalului Bucureşti.
A susţinut că acesta reprezintă un „înscris nou”, în sensul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., şi că nu a mai fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată cu revizuire, având forţă probantă prin el însuşi şi fiind determinant pentru soluţionarea cauzei.
Revizuenta a învederat că din conţinutul documentului reiese, în esenţă, că terenul de 2.000 mp nu se afla în anul 1993 pe raza localităţii Otopeni, ci pe raza municipiului Bucureşti; că terenul nu se afla în patrimoniul CAP Otopeni şi, ca atare, nu putea forma obiectul constituirii dreptului de proprietate pe numele intimatului B; că terenul nu se afla la dispoziţia Comisiei Locale Otopeni, care nu era competentă să realizeze o propunere de constituire a dreptului de proprietate pentru acest teren; că în anul 1993, terenul aflat pe raza municipiului Bucureşti făcea parte din suprafaţa de 24.665 mp, fiind în folosinţa intimatei S.C. C S.A. şi neputând forma obiect al constituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1990; că terenul face parte din suprafaţa pentru care s-a dispus obligarea intimatei S.C. C S.A. la restituire, prin decizia nr. 221/24.03.2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/1/2014, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2082/25/03/2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă; că hotărârea judecătorească prin care s-a dispus restituirea acestui teren în contradictoriu cu intimata S.C. C S.A. este executorie faţă de toate persoanele care au calitatea de posesori sau detentori precari ai acestuia teren; că titlul de proprietate nr. 4701/15.11.1993 emis pe numele intimatului B este nul absolut; că dreptul de proprietate recunoscut prin decizia nr. 221/24.03.2009 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a supravieţuit în patrimoniul autoarei revizuentei, astfel că aceasta din urmă este titulara unui bun actual, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, precum şi că intimatul B nu are un titlu de proprietate valabil, care să poată fi comparat cu cel ale revizuentei, fiind, din acest motiv, un simplu detentor.
În ceea ce priveşte recursul, a arătat că se impune o reevaluare a judecăţii în această cale extraordinară de atac, prin raportare la noul înscris, care confirmă în integralitate temeinicia criticilor formulate, inclusiv a motivelor pe care instanţa le-a apreciat inutile a le mai soluţiona, precum şi a celor referitoare la titlul exhibat de intimatul B.
Obiectul cererii de revizuire
Prin decizia nr. 422 din 24 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/3/2010**, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă a respins excepţia nulităţii absolute a procesului-verbal de punere în posesie nr. 343/3.11.1993, precum şi a titlului de proprietate nr. 4701/15.11.1993 emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor – Municipiul Bucureşti – Sector Agricol Ilfov, formulată de reclamanta A. A respins cererea de cercetare a falsului, formulată de reclamanta A, în temeiul art. 184 C. proc. civ. A respins excepţia lipsei de interes şi excepţia tardivităţii, formulate de intimatul B. A respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii D şi E, precum şi de reclamanta A împotriva încheierii din 20 octombrie 2020, a încheierii din 17 noiembrie 2020 şi a deciziei civile nr. 220 A din 16 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
Apărările formulate
Intimaţii nu au depus întâmpinare.
Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă la data de 25 mai 2023, sub nr. x/1/2023, primind termen de judecată la 25 mai 2023.
Judecata cauzei a fost suspendată prin încheierea de şedinţă din 25 mai 2023, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a faptului că instanţa a constatat lipsa nejustificată a părţilor de la dezbateri, precum şi faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat aplicarea art. 242 alin. (2) din acelaşi act normativ.
La data de 8 iunie 2024, revizuenta a depus cerere de renunţare la judecata căii extraordinare de atac a revizuirii.
Prin referatul întocmit în condiţiile prevăzute de 252 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., s-a învederat că s-a împlinit termenul de 1 an de la data întocmirii ultimului act de procedură în cauză, apreciindu-se că este necesară repunerea cererii de revizuire pe rol pentru constatarea perimării din oficiu, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
În acest sens, s-a acordat termen la 26 septembrie 2024, părţile fiind citate în vederea discutării excepţiei de perimare, asupra căreia instanţa a rămas în pronunţare la 7 noiembrie 2024 (pentru când cauza a fost amânată în vederea citării defunctului B, decedat la 4 mai 2024, pe numele moştenirii, precum şi a revizuentei cu menţiunea de a se prezenta în faţa instanţei pentru a semna cererea de renunţare la judecată sau de a depune la dosar un înscris în formă autentică, apt să confirme această manifestare de voinţă, dispoziţii la care aceasta nu s-a conformat).
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând excepţia de perimare a cererii de revizuire, se constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu”.
În sensul prevederilor legale citate, perimarea se înfăţişează ca o sancţiune ce se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.
Pentru a interveni perimarea, se impune ca pricina să fi rămas în nelucrare, din vina părţii, o perioadă de cel puţin un an.
Potrivit art. 250 alin. (2) C. proc. civ., „În cazurile prevăzute la art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare. (3) Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa.”
La art. 243 din acelaşi act normativ sunt enumerate cauzele suspendării de drept ale judecăţii, la alin. (1) pct. 1 fiind menţionată „moartea unei din părţi, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moştenitorilor.”
În cauză, la data de 25 mai 2023, judecata cererii de revizuire a fost suspendată în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor şi pentru faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă.
Ca urmare a întocmirii la data de 4 iunie 2024 a referatului prevăzut de art. 252 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., s-a stabilit termen la 26 septembrie 2024 în vederea constatării din oficiu a perimării, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., părţile fiind citate cu această menţiune.
Printr-o cerere depusă la 31 iulie 2024, domnul avocat F a învederat că nu îl reprezintă în calea extraordinară de atac a revizuirii pe intimatul B şi că acesta a decedat la data de 4 mai 2024.
La termenul din 26 septembrie 2024, Înalta Curte a repus cauza pe rol şi, faţă de decesul intimatului B (confirmată şi ca urmare a verificărilor efectuate din oficiu la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi a Bazelor de Date), a amânat judecata la 7 noiembrie 2024, în vederea citării defunctului pe numele moştenirii şi a revizuentei cu menţiunea de a se prezenta în faţa instanţei pentru a semna cererea de renunţare la judecată formulată la 25 mai 2024 sau de a depune la dosar un înscris în formă autentică, apt să confirme această manifestare de voinţă.
Raportând circumstanţele cauzei la normele juridice antemenționate, Înalta Curte constată că, de la data suspendării judecăţii, respectiv 25 mai 2023, niciuna dintre părţi nu a depus diligenţe pentru repunerea pe rol a acesteia în vederea continuării soluţionării cererii de revizuire.
Lipsa de stăruinţă în soluţionarea cauzei reiese şi din atitudinea procesuală a revizuentei, care, deşi a depus cerere de renunţare la judecată, nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în sensul de a prezenta în faţa instanţei pentru a o semna sau de a transmite înscrisul în forma prevăzută de lege pentru ca manifestarea sa de voinţă să devină operantă.
Deşi circumstanţele litigiului au decelat o cauză de suspendare a perimării, constând în decesul intimatului B, intervenit la data de 4 mai 2024, aceasta a încetat, potrivit art. 250 alin. (2) C. proc. civ., la 4 august 2024, termenul de perimare reluându-și cursul şi împlinindu-se, potrivit art. 248 alin. (1) din acelaşi act normativ, la 4 septembrie 2024.
Reţinând aceste aspecte expuse, precum şi faptul că în cauză nu s-a impus efectuarea unor acte de procedură din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 252 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata perimată cererea de revizuire formulată de revizuenta A împotriva deciziei nr. 422 din 24 februarie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă în dosarul nr. x/3/2010**.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuenta A împotriva deciziei nr. 422 din 24 februarie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă în dosarul nr. x/3/2010**.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2024.