Asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 28 februarie 2024, sub nr. x/118/2024, reclamantul Oraşul A, prin Primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții DNA – Structura Teritorială B și ANAF – Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale – Direcţia Operativă de Executare Silită – Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional C ridicarea măsurii sechestrului asigurător privind restabilirea situației anterioare asupra terenului intravilan, în suprafață de 80.000 mp, înscris în CF nr. (..) a localității Năvodari, instituit prin Ordonanța nr. x/P/2013 a D.N.A. - S.T. Constanța și menținută prin Sentința penală nr. 225/F/20.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul penal nr. x/2/2015, și, respectiv, prin Decizia penală nr. 237/A/21.07.2023, pronunțată în aceeași cauză de Înalta Curte de Casație și Justiție; radierea ipotecii legale, instituită de A.N.A.F. – Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale – Direcţia Operativă de Executare Silită – Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional C, asupra terenului intravilan, în suprafață de 80.000 mp, înscris în CF nr. (..) a localității Năvodari, instituită prin actul administrativ nr. A_EGL-6530 din 27.11.2020, emis de A.N.A.F. – Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale – Direcţia Operativă de Executare Silită – Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional C.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 957 și următoarele C. proc. civ., art. 2428 C. civ.
2.Sentința pronunțată de Tribunalul Constanța – Secția I civilă
Prin sentința civilă nr. 1273 din 15 aprilie 2024 Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța - Secția I civilă.
3.Decizia pronunțată de Curtea de Apel Constanța
Prin decizia nr.31/C/23.09.2024, Curtea de Apel Constanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Serviciului Teritorial Constanța al DNA și, pe cale de consecință, a anulat acțiunea formulata în contradictoriu cu acest parat.
A admis acțiunea și a dispus ridicarea sechestrului asigurator dispus asupra terenului intravilan în suprafața de 80000 mp, înscris în CF nr.(..) a localității Navodari, instituit prin Ordonanța nr.x/P/2013 a DNA B, menținut prin sentința penală nr.225/F/20.04.2020 a Curții de Apel București si decizia penală nr.237/A/21.07.2023 a ÎCCJ în dosarul penal nr.x/2/2015.
A dispus radierea ipotecii legale înscrise asupra aceluiași imobil de către C.
4.Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr.31/C/23.09.2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă, a declarat „apel” recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Juridică - Serviciul Procedura Insolvenței şi Contestaţii la Executare, precum și recurs provocat recurenta-pârâtă S.C. D S.R.L.
Cererea de apel a fost înregistrată sub nr.x/118/2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă și a fost calificată ca fiind recurs.
I. Recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a arătat în motivarea căii de atac declarate că măsurile asigurătorii impuse în cursul unui proces penal, indicând că acestea au ca scop garantarea executării obligațiilor patrimoniale după soluționarea dosarului penal și a acțiunii civile, pentru repararea pagubei produse prin infracțiune. Recurenta a subliniat că sechestrul asigurător nu constituie o garanție reală, ci un act procesual penal de indisponibilizare a bunului, astfel încât acesta să nu poată fi înstrăinat până la pronunțarea unei hotărâri penale definitive.
Totodată, recurenta-pârâtă menționează că, în ipoteza în care procurorul dispune o soluție de netrimitere în judecată (în speță, Ordonanța procurorului din 28.12.2022, prin care s-a dispus clasarea cauzei față de reclamant), măsurile asigurătorii pot fi menținute privind reparațiile civile și restabilirea situației anterioare, dar acestea încetează de drept ca efect al neintroducerii de către persoana vătămată a unei acțiuni civile în termenul prescris de lege.
Totodată, recurenta a învederat faptul că a formulat acțiunea civilă la data de 25.01.2024, în legătură cu dosarul penal nr. x/P/2016, acțiune ce se află pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a civilă, fiind înregistrată la data de 06.02.2024, sub numărul x/3/2024.
II. La data de 05.11.2024 s-a depus la dosar de către S.C. D S.R.L. o cerere de recurs provocat, prin care a solicitat desființarea sentinței civile nr.31/C/23.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța și menținerea sechestrului asigurător asupra terenului până la achitarea integrală a prejudiciului în cuantum de 216.634 lei.
5.Apărările formulate în cauză
La data de 05.11.2024, în termen legal, Oraşul A a formulat întâmpinare la recursul pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin care a solicitat respingerea apelului pârâtei și menținerea sentinței pronunțate ca temeinică și legală.
În motivarea solicitării, Oraşul A arată că terenul de 80.000 mp a fost indisponibilizat prin Ordonanța DNA nr. x/P/2013 din 26.11.2014 și ulterior menținut sub sechestru prin sentința penală nr. 225/F/20.11.2020 a Curții de Apel București și decizia penală nr.237/A/21.07.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. De asemenea, măsura de sechestru a fost instituită pentru a asigura restabilirea situației anterioare retrocedării ilegale a terenurilor din patrimoniul orașului, retrocedare efectuată în timpul mandatului unui fost primar.
Totodată, prin sentința penală nr. 225/F/2020, s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor, ceea ce presupune revenirea terenului în patrimoniul public sau privat al Oraşului A. Prin H.C.L. nr. 190/26.10.2023, Consiliul Local Năvodari a aprobat preluarea terenului în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale (UAT) și înscrierea dreptului de proprietate în Cartea Funciară.
Intimatul Oraşul A susține că scopul sechestrului asigurător a fost atins, întrucât terenul a revenit în patrimoniul său, iar dreptul de proprietate a fost înscris în mod legal. În aceste condiții, menținerea sechestrului nu mai este justificată.
A mai susținut că sechestrul asigurător este un drept accesoriu, similar unei ipoteci, care garantează obligația principală. Potrivit principiului accessorium sequitur principale, ipoteca sau sechestrul nu mai poate subzista în absența obligației principale. Având în vedere că dreptul de proprietate al debitorului a fost desființat, sechestrul își pierde fundamentul juridic.
În ceea ce privește legalitatea ridicării sechestrului, intimatul invocă principiile legislative și jurisprudența conform cărora desființarea titlului constituitorului duce la anularea ipotecii sau a sechestrului. Anularea titlului de proprietate al fostului titular (S.C. D S.R.L.) justifică ridicarea măsurii asigurătorii.
Totodată, intimatul a susținut că debitorul S.C. D S.R.L. nu mai este proprietarul terenului, iar prejudiciul reclamat de ANAF nu mai are ca obiect bunul respectiv. Unitatea Administrativ-Teritorială A a redevenit proprietarul legal al terenului, astfel că sechestrul nu mai are temei.
Prin întâmpinare, Oraşul A a arătat că măsura sechestrului asigurător nu mai este justificată, dat fiind că scopul acesteia – restabilirea situației anterioare și revenirea terenului în patrimoniul public – a fost atins. Ridicarea sechestrului este argumentată prin aplicarea legislației relevante și prin evidențierea schimbării dreptului de proprietate asupra terenului.
La data de 05.11.2024, S.C. D S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a susținut că sechestrul asigurător ar trebui menținut până la achitarea prejudiciului de 216.634 lei. Consideră necesară reinstituirea ipotecii legale asupra terenului pentru a garanta recuperarea prejudiciului.
De asemenea, a arătat că sechestrul asigurător reprezintă o măsură esențială pentru garantarea drepturilor creditorilor și pentru protejarea intereselor publice. Ridicarea sechestrului ar afecta negativ drepturile și interesele părților implicate, inclusiv ale ANAF.
A mai susținut faptul că, în cei 12 ani, a realizat investiții semnificative în teren, cu acordul autorităților locale, investiții care nu au fost luate în considerare de instanța de fond. Totodată, a menționat faptul că prejudiciul poate fi acoperit prin plata sumei stabilite.
Concluzionând, a solicitat admiterea apelului declarat de recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, menținerea sechestrului asigurător până la plata prejudiciului și restituirea ipotecii legale asupra terenului pentru a asigura executarea obligațiilor stabilite.
La data de 18.11.2024, a fost înregistrată întâmpinare formulată de către intimatul Oraşul A prin Primar la apelul provocat, prin care acesta a invocat excepția inadmisibilității cererii de apel provocat și respingerea apelului provocat, ca nefondat.
În susținerea excepției de inadmisibilitate a apelului provocat, intimatul a argumentat că apelul formulat de S.C. D S.R.L. nu îndeplinește condițiile de formă și fond necesare pentru a fi considerat admisibil conform procedurii civile, motiv pentru care ar trebui respins ca inadmisibil.
De asemenea, a solicitat respingerea cererii de recurs provocat, considerată nefondată și netemeinică, menținând astfel sentința civilă nr. 31/C din 23.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, și radierea ipotecii legale asupra terenului de 80.000 mp din Năvodari, argumentând că scopul măsurilor asigurătorii a fost atins și că terenul a revenit în proprietatea Oraşului A.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Examinând cele două recursuri declarate prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul provocat este inadmisibil, iar recursul principal este nefondat, urmând a fi respinse ca atare.,
II.1 Recursul principal declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
Recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a susținut în esență prin cererea de recurs că decizia Curții de Apel Constanța, care a dispus ridicarea sechestrului asigurător și radierea ipotecii legale, a fost pronunțată cu încălcarea principiilor de drept aplicabile, susținând că măsurile asigurătorii trebuiau menținute până la finalizarea tuturor procedurilor legale privind valorificarea prejudiciului.
A argumentat că ridicarea sechestrului este prematură și contravine scopului pentru care acesta a fost instituit prin decizia penală, respectiv garantarea reparării prejudiciilor și prevenirea înstrăinării bunurilor indisponibilizate.
De asemenea, recurenta a susținut că instanța de apel nu a analizat în mod corespunzător raportul de proporționalitate între protecția interesului public și drepturile persoanelor vizate de măsura sechestrului, subliniind că menținerea acesteia este esențială pentru asigurarea protecției bunurilor implicate în procedura penală.
Relativ la situația de fapt stabilită în cauză de prima instanță, Înalta Curte constată că terenul în suprafață de 80.000 mp, asupra căruia a fost instituit sechestrul asigurător prin Ordonanța nr. x/P/2013 a DNA – Structura Teritorială B și menținut prin Sentința penală nr.225/F/20.11.2020 a Curții de Apel București, precum și prin Decizia penală nr.237/A/21.07.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost reintegrat în patrimoniul public al UAT A prin HCL nr. 190/26.10.2023, îndeplinindu-se astfel scopul măsurilor asigurătorii, respectiv restabilirea situației juridice anterioare săvârșirii infracțiunilor.
Or, de vreme ce bunul este în prezent inclus în domeniul public local, el nu mai poate servi la recuperarea despăgubirilor ce ar putea fi puse de instanța civilă în sarcina persoanei vinovate de săvârșirea infracțiunii sau a unei fapte ilicite de natură civilă, astfel încât în mod corect s-a tranșat de către Curtea de apel chestiunea litigioasă a necesității menținerii măsurii asigurătorii.
Decizia penală nr.237/A/21.07.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a soluționat definitiv dosarul penal nr.x/2/2015, a menținut măsura sechestrului asigurător asupra terenului în suprafață de 80.000 mp, înscris în Cartea Funciară nr.(..) a localității Năvodari, iar din considerentele deciziei a rezultat că această măsură a fost instituită pentru a asigura restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor prin revenirea bunului în patrimoniul A, unitatea administrativ-teritorială Năvodari fiind desemnată să reintre în posesia terenului. Prin decizia penală s-a subliniat că scopul măsurii asigurătorii a fost acela de a preveni prejudicierea intereselor părților vătămate și de a garanta repararea prejudiciilor cauzate de infracțiunile constatate.
De asemenea, instanța penală a precizat că măsura sechestrului asigurător este echivalentă cu o inscripție ipotecară, conform art. 166 alin. (3) C. proc. pen., și că aceasta trebuie menținută până la îndeplinirea scopului său, respectiv reintrarea terenului în patrimoniul public al orașului A.
Or, argumentele prezentate în recurs nu demonstrează existența unor erori de drept sau de fapt în decizia curții de apel. Instanța de apel a respectat atât cadrul legal, cât și considerentele deciziei penale definitive.
Întrucât scopul măsurii asigurătorii, respectiv acela de reîntoarcere a terenului în patrimoniul public, a fost realizat, instanța de apel a dispus corect ridicarea acestora.
În baza celor menționate anterior, recursul principal promovat este nefondat, nefiind relevate argumente concrete care să combată considerentele deciziei de apel sau să demonstreze existența unor vicii de legalitate sau de procedură, instanța de apel interpretând și aplicând corect atât normele de drept penal, cât și cele de drept civil, în contextul dat.
II.2 Recursul provocat formulat de către S.C. D S.R.L.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității promovării apelului (calificat recurs) provocat de către S.C. D S.R.L., invocată de către intimatul Oraşul A prin întâmpinare, se rețin următoarele:
Potrivit art. 258 C. proc. civ., „Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane.”
Din acest text rezultă cu claritate că o cale de atac poate fi declarată împotriva unei hotărâri numai de către una dintre părțile procesului.
Conform art. 55 C. proc. civ., „Sunt părți reclamantul și pârâtul, precum și, în condițiile legii, terțele persoane care intervin voluntar sau forțat în proces.”
În speță, reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâții DNA – Structura Teritorială B și ANAF – Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale – Direcţia Operativă de Executare Silită – Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional C acestea fiind părțile litigiului astfel cum a fost el inițiat de reclamant, conform art. 9 alin. (2) C. proc. civ.
După declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, instanța a reținut cauza spre soluționare la termenul acordat în data de 03.06.2024, după care a repus cauza pe rol în vederea lămuririi cadrului procesual pasiv, cerând reclamantei să justifice chemarea în judecată a pârâtei ANAF și să analizeze necesitatea citării în cauză a persoanelor în raport cu care s-a dispus repunerea părților în situația anterioară prin hotărârea penală.
La data de 06.09.2024, reclamanta s-a conformat solicitării instanței și a depus la dosar o cerere (fila 22) prin care a indicat motivele chemării în judecată a ANAF și a arătat că înțelege să se judece și cu societatea S.C. D S.R.L., care a fost proprietara anterioară a terenului cu privire la care s-a înscris dreptul de proprietate publică al unității administrativ teritoriale ca urmare a deciziei penale menționate.
La termenul de judecată ce a urmat, în fata de 09.09.2024, Curtea de Apel Constanța nu a dat curs cererii reclamantei prin care indica în calitate de pârât și această societate, soluționând pricina în exact aceleași coordonate cu cele din actul inițial de sesizare, astfel încât societatea S.C. D S.R.L. nu a avut calitatea de pârât în cauză și nici nu a fost citată cu ocazia soluționării pricinii.
Prin urmare, neavând calitatea de parte în proces, S.C. D S.R.L. nu are deschisă calea de atac a recursului, față de prevederile art. 258 C. proc. civ. mai sus citate, din materia dispozițiilor generale privind căile de atac.
Această concluzie nu poate fi schimbată nici de împrejurarea că în sentința Curții de Apel această societate a fost menționată în dispozitiv (deși nu s-a luat act de precizarea acțiunii și nu s-a dispus într-un cadru procesual care să o cuprindă), ulterior fiindu-i și comunicată sentința.
Această statuare are în vedere împrejurarea că dobândirea calității de parte în procesul civil ca urmare a unei modificări a acțiunii introductive presupune și un act distinct al instanței de a constata regularitatea respectivei modificări a acțiunii și de a dispune citarea corespunzătoare a părții introduse în proces.
Distinct, o omisiune a instanței de a proceda ca atare poate fi invocată exclusiv de titularul cererii de modificare a acțiunii care ar putea fi vătămat de conduita omisivă a instanței, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.
Dimpotrivă, cât timp nu s-a valorificat procesual cererea de modificare a acțiunii formulată de reclamantă, ea nu a primit efecte și cadrul procesual a rămas neschimbat, fără a o cuprinde și pe recurentă, care este străină de procesul pendinte.
De aceea, Înalta Curte constată, în aplicarea art. 55 și art. 258 C. proc. civ., că această persoană juridică nu putea formula o cale de atac împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, urmând a respinge recursul provocat declarat de ea ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul principal declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Juridică - Serviciul Procedura Insolvenței şi Contestaţii la Executare împotriva sentinței civile nr. 31/C din 23 septembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Constanța – Secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Oraşul A prin Primar și intimata-pârâtă Direcţia Naţională Anticorupţie Structura Teritorială B.
Respinge ca inadmisibil recursul provocat declarat de recurenta S.C. D S.R.L. împotriva sentinței civile nr.31/C din 23 septembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Constanța – Secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2024.