Asupra cererii de completare a hotărârii, constată următoarele:
Prin decizia nr. 2288 din 29 octombrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă în dosarul nr. x/39/2024, a fost admis recursul declarat de pârâtul A împotriva deciziei civile nr. 105 din 27 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă.
A fost casată decizia recurată și trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
La 1 noiembrie 2024 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă cererea de completare a dispozitivului acestei hotărâri, formulată de petentul A.
În motivare, petentul a arătat că, atât prin cererea de recurs, cât și prin răspunsul la întâmpinare, a solicitat obligarea intimatului B la plata cheltuielilor efectuate în dosar, însă instanța, admițând recursul, nu s-a pronunțat asupra cererii accesorii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:
Potrivit dispozițiilor art. 444 C. proc. civ., ”dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.”
În cauză, prin decizia nr. 2288 din 29 octombrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă, a cărei completare s-a solicitat, a fost admis recursul declarat de pârâtul A împotriva deciziei civile nr. 105 din 27 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă. A fost casată decizia recurată și trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
În susținerea cererii de completare, petentul a arătat că instanța, admițând recursul, nu s-a pronunțat asupra cererii accesorii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată urmează a fi examinată din perspectiva normei de drept prevăzute la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., care dispune că „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”
Cum la acest moment procesual, nu se poate tranșa definitiv asupra culpei procesuale a părților litigante, dat fiind că soluția care s-a impus a fost aceea de casare cu trimitere spre rejudecarea cauzei, rămâne în sarcina instanței de rejudecare să analizeze cererea formulată de către reclamant având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în recurs, în raport de hotărârea ce se va da asupra fondului litigiului, de dovezile atașate și, evident, de poziția procesuală finală a părților vizând cuantumul sumelor de bani avansate cu acest titlu.
Pentru considerentele expuse, având în vedere că soluția pronunțată de instanța de recurs nu îi conferă intimatului calitatea de „parte care a pierdut procesul” în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se impune aplicarea art. 444 C. proc. civ., astfel încât urmează a respinge cererea de completare formulată de petentul A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 2288 din 29 octombrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă, formulată de petentul A.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2025.