Asupra conflictului negativ, constată următoarele:
I. Cererea:
Prin cererea înregistrată la 10 ianuarie 2023 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, contestatorul A, în contradictoriu cu intimatele ANAF și B, a solicitat anularea procesului-verbal de sechestru imobile nr. A_ECR 6018/23.06.2022 emis de ANAF - Direcția Generală Executări Silite Cazuri Speciale - Direcția Operativă de Executare Silită - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional C.
În motivare, contestatorul a arătat că actul contestat este nul pentru încălcarea dispozițiilor art. 239 C. proc. fisc., necomunicarea somației și lipsa individualizării imobilelor.
În drept, a invocat dispozițiile Codului fiscal, art. 230 art. 239 C. proc. fisc., dispozițiile Codului de procedură civilă și art. 6 din CEDO.
II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 3 București:
Prin sentința civilă nr. 5420 din 25 mai 2023 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, la data declanșării executării silite (23 iunie 2022), contestatorul (ce are calitatea de debitor în cauză) avea domiciliul în Drobeta-Turnu Severin, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.
III. Hotărârea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin:
Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a pronunțat sentința civilă nr. 3263 din 13 noiembrie 2023, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
În motivare, instanța a reținut că, din susținerile părților și din înscrisurile existente la dosar (carte de identitate, permis de conducere, duplicat procură - filele 107-109), coroborate cu mențiunile din fișa de evidență DEPABD, reiese faptul că domiciliul debitorului A se află în Suedia încă din anul 2018, anterior emiterii titlului executoriu. A reținut, de asemenea, că procesul-verbal de sechestru contestat a fost emis de către ANAF, Direcţia generală executări silite cazuri speciale neavând personalitate juridică.
Prin urmare, având în vedere împrejurarea că domiciliul debitorului este în Suedia, iar sediul creditorului Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală este în București, str. (...), sector 5, față de dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la art. 651 și art. 714 alin. (1) C. proc. civ., instanța a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
IV. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 București:
Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 București a pronunțat sentința civilă nr. 11824 din 3 decembrie 2024, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.
În considerentele hotărârii pronunțate, instanța a arătat că, în cauză, executarea silită a fost declanșată de intimată în anul 2016, dată la care contestatorul, în calitate de debitor, avea domiciliul în Drobeta-Turnu Severin, astfel cum rezultă si din verificarile DEPABD (fila 22 dosar Judecătoria Sectorului 3 București), astfel încât Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin îi revine competența de soluționare a cauzei, fiind instanța în circumscripția căreia își are domiciliul debitorul.
V. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Obiectul regulatorului de competență îl reprezintă conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Drobeta-Turnu Severin și Judecătoria Sectorului 5 București în legătură cu soluționarea cauzei având ca obiect contestație întemeiată pe dispozițiile art. 230 și art. 239 C. proc. fisc. împotriva procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr A ECR 6018/23.06.2022, emis de ANAF – Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional C, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 23 din 5 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/54/2016, definitivă prin decizia penală nr. 72/A din 12 aprilie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Potrivit dispozițiilor art. 213 alin. (14) C. proc. fisc., invocate drept temei legal în susținerea contestației, „împotriva actelor prin care se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație la executare în conformitate cu prevederile art. 260 și 261.”
Art. 260 C. proc. fisc. dispune că:
„(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
(2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prevăzute de C. proc. civ., republicat, nu sunt aplicabile.
(3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
(4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.”
Date fiind dispozițiile completatoare ale Codului de procedură civilă, instanța competentă se determină potrivit art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., această din urmă normă stabilind că „instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 622 alin. (2) C. proc. civ., „în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.
Art. 230 alin. (1) C. proc. fisc. prevede că „executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul sau nu se notifică organul fiscal cu privire la intenția de a demara procedura de mediere, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu emis de organul de executare silită.”
Înalta Curte constată că instanțele din conflict nu se află în dezacord în ceea ce privește dispozițiile legale care stabilesc competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul debitorului, ci în privința locului unde se află situat acest domiciliu.
Noțiunea de domiciliu este definită de dispozițiile art. 87 C. civ. - „domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală”.
De asemenea, art. 91 din același Cod prevede că „dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate”.
În cauză, procedura executării silite a fost declanșată, din oficiu, la 23 iunie 2022, odată cu emiterea procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile de către intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional C (fila 136 din dosarul Judecătoriei Sectorului 3 București).
Așa cum a reieșit din verificările DEPABD realizate în cauză (fila 7 din dosarul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin), domiciliul debitorului A figurează ca fiind în Drobeta-Turnu Severin, încă de la data de 30 martie 1995 și până în prezent.
Cum la data declanșării executării silite (23 iunie 2022), contestatorul (ce are calitatea de debitor în cauză) avea domiciliul în Drobeta-Turnu Severin, urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.
Înalta Curte reține că, pentru determinarea instanței competente teritorial, va fi avut în vedere domiciliul debitorului valid din România, astfel cum acesta rezultă din evidențele oficiale naționale, actele emise de autoritățile din Suedia (copia cărții de identitate emise la 19 octombrie 2018 - valabilă până la 18 octombrie 2023 și copia permisului de conducere) nefăcând dovada vreunui domiciliu al părții în statul respectiv (nu au menționată o rubrică în acest sens).
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, instanță în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2025.