Asupra conflictului negativ, constată următoarele:
I. Cererea:
Prin cererea cu valoare redusă înregistrată la 21 noiembrie 2022 pe rolul Judecătoriei Făgăraș, reclamanta A Ltd., în contradictoriu cu pârâtul B, a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să oblige debitoarea la plata sumei de 637.26 lei debit principal și 31.92 penalități de întârziere, sumă la care se va calcula dobânda legală penalizatoare, de la data cererii de chemare în judecată și până la data plății, respectiv la plata dobânzii legale penalizatoare de la data cesiunii până la data de 30.03.2022, și 371.33 lei taxe comerciale, taxe financiare, taxe TV și echipamente.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1026 și următoarele C. proc. civ.
II. Hotărârea Judecătoriei Făgăraș:
Prin sentința civilă nr. 969/CC din 26 iunie 2024, Judecătoria Făgăraș a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu.
În motivare, instanța a constatat aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 1028 și art. 121 C. proc. civ., reținând că pentru cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator se prevede competența teritorială exclusivă a instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul consumatorului.
Cum din verificările DEPABD efectuate în cauză a rezultat că pârâtul, anterior promovării cererii de chemare în judecată, și-a schimbat domiciliul, figurând în baza de date cu domiciliul în oraşul (...), jud. Gorj, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu.
III. Hotărârea Judecătoriei Târgu-Jiu:
Învestită prin declinare, Judecătoria Târgu-Jiu a pronunțat sentința civilă nr. 7430 din 7 noiembrie 2024, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făgăraș, a constatat ivirea conflictului negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.
În considerentele hotărârii, instanța a arătat că prin încheierea de ședință din data de 19 iunie 2024, Judecătoria Făgăraș s-a declarat competentă să soluționeze dosarul nr. x/226/2022, reținând cauza în pronunțare, fără a invoca excepția necompetenței teritoriale, pentru ca, ulterior, să admită excepția necompetenței teritoriale și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu, ceea ce echivalează cu încălcarea art. 131 C. proc. civ., normă imperativă de ordine publică.
IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Făgăraș, reclamanta A Ltd. a învestit instanța cu soluționarea unei cereri de valoare redusă, procedură specială reglementată de art. 1026 – 1033 C. proc. civ.
Potrivit art. 1027 C. proc. civ., „reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun.”
În conformitate cu dispozițiile art. 1028 alin. (1) C. proc. civ., „competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei.” Alin. (2) al aceluiași text de lege prevede: „competența teritorială în cazul unor astfel de cereri se stabilește potrivit dreptului comun.”
Referitor la normele de competență de drept comun aplicabile cauzei, se reține că reclamanta A Ltd. a solicitat obligarea pârâtului B la plata sumei de 637.26 lei debit principal și 31.92 penalități de întârziere, reprezentând facturile scadente neachitate. Creanța reclamantei (urmare a unei cesiuni de creanță) vizează serviciile oferite pârâtului de C S.A. și neachitate de către acesta, raporturile juridice deduse judecății fiind acelea dintre un profesionist și un consumator.
În ceea ce privește competența de soluționare a cauzei, devin aplicabile dispozițiile art. 121 C. proc. civ., în conformitate cu care “cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanță domiciliului consumatorului”.
Textul legal anterior redat prevede un regim derogatoriu de la dreptul comun în cazul stabilirii competenței instanței în materie contractuală, competența în acest caz fiind una exclusivă.
Codul de procedură civilă cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.
Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.: „necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”, iar alin. (3) al aceluiași art. prevede că: „necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.”
Din interpretarea textului de lege anterior redat, rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența unei alte instanțe. Invocarea excepției de necompetență teritorială de ordine publică după acest moment nu mai este posibilă, competența fiind câștigată în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.
În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, „instanța competentă să soluționeze conflictul negativ de competență verifică modul în care atât normele de competență propriu-zise, cât și normele referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență au fost respectate.”
Procedând la o astfel de verificare, se constată că primul termen de judecată a fost stabilit de Judecătoria Făgăraș la 19 iunie 2024, termen la care, astfel cum s-a consemnat în cuprinsul încheierii de ședință, procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar instanța, verificându-și competența în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a reținut că este competentă general, material și teritorial să judece cauza, pe care, de altfel, a reținut-o în pronunțare.
Referitor la regimul juridic al invocării excepției de necompetență, se observă că legiuitorul a stabilit o limită temporală pentru invocarea excepției de necompetență, și anume, până la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, adică termenul la care părțile, legal citate, pot pune concluzii – limită care în cauză a fost depășită, astfel cum rezultă din aspectele anterior evidențiate.
Or, în condițiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., dacă necompetența nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate ori la termenul acordat în mod excepțional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenței, aceasta se acoperă definitiv și nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului.
Astfel cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată în recurs în interesul legii, „chiar și în situația în care nu există o încheiere interlocutorie prin care s-a reținut competența, de altfel, obligatorie, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., efectul neinvocării în termen a excepției de necompetență reprezintă stabilirea competenței în favoarea instanței sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat. Aceeași soluție se impune și în cazul repartizării la secții sau completuri specializate, asimilate sub aspectul regimului competenței materiale procesuale.”
Din interpretarea prevederilor art. 130-131 C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepției de necompetență are ca efect consolidarea competenței instanței inițial sesizate, în condițiile operării unei prorogări legale de competență sui-generis.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făgăraș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făgăraș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2025.