Asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 27.09.2023, sub nr. x/301/2023, reclamanta Federația A în contradictoriu cu pârâta Asociația B, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4.760 lei, reprezentând debit principal și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1026 și următoarele C. proc. civ., art. 1566 și următoarele C. civ.
La data de 08.11.2024, parata a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția necompetentei teritoriale, excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantei, iar pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
II. Hotărârile care au generat conflictul de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 9509 din data de 4 septembrie 2024, Judecătoria Sectorul 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.
Instanța a reținut incidența prevederilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., sens în care a apreciat că, în cauză, competența de soluționare a prezentului litigiu revine instanței de la sediul pârâtei.
2.2. Prin sentința nr. 3678 din data de 5 noiembrie 2024, Judecătoria Câmpulung a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, a constatat conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză nu sunt incidente numai dispozițiile art. 107 C. proc. civ., care consacră regula generală de competență teritorială, ci și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 din același cod, care reglementează o competență teritorială alternativă, precum și prevederile art. 116 C. proc. civ., sens în care reclamantul are dreptul la alegere între instanțe deopotrivă competente.
Astfel, în prezenta cauză competența teritorială este una alternativă, între instanța de la domiciliul pârâtului (Judecătoria Câmpulung) și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă. Judecătoria Sectorului 3 București este instanța în a cărei circumscripție a avut loc presupusa faptă ilicită și s-a produs prejudiciul, fiind locul unde a fost încheiat contractul de asistență juridică, respectiv locul unde se află sediul cabinetului de avocat.
Prin depunerea acțiunii la Judecătoria Sectorului 3 București, reclamanta a ales între cele două instanțe deopotrivă competente. O soluție contrară, precum aceea a aplicării exclusive a prevederilor art. 107 C. proc. civ., ar constitui o eludare a dispozițiilor art. 116 C. proc. civ. și ale art. 113 pct. 9 C. proc. civ.
III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung, pentru următoarele argumente:
Prin prezentul demers judiciar, reclamanta Federația A a solicitat, pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă, obligarea pârâtei Asociația B la plata sumei de 4.760 lei, reprezentând debit principal, precum și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Potrivit art. 1028 C. proc. civ., ,,(1) Competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei. (2) Competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun”.
Conform art. 1027 C. proc. civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă are caracter alternativ în raport cu o acțiune de drept comun, reclamanta manifestându-și opțiunea de a recurge la procedura specială în vederea recuperării cheltuielilor de judecată generate de soluționarea dosarului nr. x/3/2023, prin învestirea instanței cu o cerere încorporată în formularul tip prevăzut de dispozițiile art. 1029 alin. (1) și 2 C. proc. civ.
Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale, este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că: „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.
Se reține că nu poate fi valorificată ipoteza potrivit căreia Judecătoria Sectorului 3 București este instanța în a cărei circumscripție a avut loc presupusa faptă ilicită și s-a produs prejudiciul, întrucât este locul unde a fost încheiat contractul de asistență juridică, respectiv locul unde se află sediul cabinetului de avocat, cum reține Judecătoria Câmpulung.
Pe de o parte, din conținutul Facturii nr. 71/21.04.2023 (depusă în susținerea pretențiilor, f. 13) și din mențiunile Contractului de asistență juridică nr. (..) (f. 15) nu reiese că sediul cabinetului de avocat și locul încheierii contractului ar fi fost situate în București, Sectorul 3 (ci Sectorul 2).
Pe de altă parte, nu poate fi reținut, la verificarea competenței teritoriale, locul încheierii contractului sau sediul cabinetului de avocat, în contextul în care acestea vizează raportul contractual dintre client (reclamanta Federația A) și avocat (Cabinet Avocat C).
Or, în prezenta cauză, reclamanta a invocat prevederile art. 453 C. proc. civ., ca temei al acordării cheltuielilor de judecată către partea care a câștigat procesul.
În acest context, cum sediul pârâtei Asociația B este situat în (..), jud. Argeș și nu există nici un element care să determine competența (alternativă a) Judecătoriei Sectorului 3 București, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 12 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.