Asupra cauzei de față, reține următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecății
Prin cererea înregistrată la data de 5 decembrie 2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/1/2024, contestatoarea A, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 313D din 4 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului și Camerei Deputaților din anul 2024, prin care s-a respins cererea înregistrată sub nr. x/BEC/SCD2024/02.12.2024, respectiv, nr. y/BEC/SCD2024/02.12.2024 privind anularea alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților.
2. Hotărârea atacată
Prin decizia civilă nr. 5746 din 5 decembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins contestația formulată de contestatoarea A în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central împotriva deciziei nr. 313D din 4 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central, ca neîntemeiată.
În motivare, s-a reținut că, în mod corect, Biroul Electoral Central a constatat că, în cauză, nu s-au depus probe care să releve existența unor fraude electorale.
3.Calea de atac
Împotriva deciziei mai sus menționate, contestatoarea A a formulat recurs, înregistrat pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. y/1/2024.
Prin recurs, se solicită casarea hotărârii atacate, judecarea în fond a contestației formulate și, pe cale de consecință, anularea alegerilor privind Senatul și Camera Deputaților din anul 2024.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 și 8 C. proc. civ. și ale art. 497 teza a doua C. proc. civ.
La data de 26 decembrie 2024, recurentul a depus motivele de recurs prin care arată că hotărârea atacată este nelegală și că a arătat în fața instanței de fond toate motivele ce stau la baza fraudei electorale care a avut ca deznodământ modificarea atribuirii mandatelor.
Recurenta învederează că, deși le-a arătat, instanța de fond a ignorat atât motivele de nelegalitate a constituirii organismelor electorale pentru organizarea alegerilor parlamentare din anul 2024, cât și motivele de nelegalitate care stau la baza întocmirii actelor emise de către Biroul Electoral Central contestate. Mai mult, instanța de fond, prin soluția adoptată a procedat în mod nelegal la restrângerea cadrului procesual și procedural, recurenta neconsimțind la aceasta.
Mai învederează recurenta că soluția pronunțată în cauză privește doar lipsa dovezilor referitoare la faptele incriminate, însă nu are în vedere situația mai multor competitori electorali care nu îndeplinesc condițiile de a participa la scrutinul electoral și nici de a li se atribui mandate de deputați sau senatori, după caz. Astfel, pentru pronunțarea unei soluții legale, recurenta solicită administrarea probatoriului propus de aceasta.
În continuare, recurenta susține că cererea de recurs este admisibilă în temeiul principiului liberului acces la justiție și al dreptului la un proces echitabil, în caz contrar, actele administrative emise în acest fel ar crea o situație arbitrară în ceea ce privește drepturile și libertățile cetățenilor.
Intimatul Biroul Electoral Central nu a depus întâmpinare.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând recursul declarat de recurenta A în raport cu excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, ce se impune a fi analizată cu prioritate în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Completul de 5 judecători apreciază că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.
Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
Calea de atac declarată în cauză are ca obiect decizia civilă nr. 5746 din 5 decembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.z/1/2024, prin care s-a respins contestația formulată de contestatoarea recurenta A prin reprezentant B în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central, împotriva deciziei nr. 313D din 4 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central, ca neîntemeiată.
Hotărârea atacată a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 57 alin. (6) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente.
Astfel, potrivit art. 57 alin. (6) din actul normativ anterior menționat:
„(6) Înalta Curte de Casație și Justiție se pronunță asupra contestațiilor prevăzute la alin. (4) și (5), în termen de 24 de ore de la data înregistrării contestației, prin hotărâre definitivă.”
Rezultă că, potrivit dispozițiilor mai sus citate, în cazul analizat, hotărârea pronunțată este definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului.
În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.
Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
În concluzie, împotriva hotărârilor judecătorești, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.
Instanța supremă are în vedere și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în această materie, de exemplu deciziile pronunțate în dosarele nr. xx/1/2024, nr. xy/1/2024, nr. xz/1/2024 prin care au fost respinse, ca inadmisibile, recursurile declarate împotriva deciziilor definitive pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în materie electorală, cererile respective de recurs fiind formulate tot de reprezentantul părții recurente, anume dl. B.
Așadar, caracterul vădit inadmisibil al acestei căi de atac era previzibil pentru partea recurentă, în raport de jurisprudența deja cunoscută și textul clar al dispozițiilor legale incidente cu privire la caracterul definitiv, deci nesusceptibil de exercitarea vreunui recurs, al deciziei pronunțate de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A împotriva deciziei nr. 5746 din 5 decembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.z/1/2024.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A împotriva deciziei nr. 5746 din 5 decembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.z/1/2024.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 10 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ.