Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul A, respectiv un număr de 879 salariați ai unor comune și orașe din județele Harghita și Mureș, reprezentați prin Sindicatul A, reprezentat prin președinte B, în calitatea de membri ai sindicatului, și următorii demnitari publici (primari și viceprimari) C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, Q, R, S, T, U, V, W, X, Y, Z, AA, AB, AC, AD, AE, AF, AG, AH, AI, AJ, AK, AL, AM, AN, AO, AP, AQ, AR,AS, AT, AU, AV, AW, AX, AY, AZ, BA, BB, BC, BD, BE, BF, BG, BH, BI, BJ, BK, BL, BM, BN, BO, BP, BQ, BR, BS, BT, BU, BV, BW, BX, BY, BZ, CA, CB, CC, CD, CE, CF, CG, CH, CI, CJ, CK, CL, CM, CN, CO, CP, CQ, CR, CS, CT, CU, CV,CW, CX, CY, CZ, DA, DB, DC, DD, DE, DF, DG, DH, DI, DJ, DK, DL, reprezentați prin Asociația DM, reprezentată legal prin președinte DN, în contradictoriu cu pârâtele Guvernul României și Ministerul Finanțelor, atât în nume propriu (autoritate publică centrală cu drept de inițiativă în domeniul ordonanțelor) cât și, potrivit art. 223 alin. (2) C. civ., ca reprezentant legal al României - Statul român, au solicitat ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei Ministerul Finanțelor ca, în dublă calitate, în nume propriu și ca reprezentantă a Statului român, să le plătească următoarele sume:
pentru demnitarii reclamanți, suma totală de 4.325.937 lei, cu titlu de prejudiciu salarial aferent anilor 2020-2022, suma de 2.035.911 lei reprezentând prejudiciu salarial calculat pentru perioada ianuarie - martie 2023, precum și, în continuare, suma lunară de 678.637 lei, reprezentând prejudiciu salarial pentru fiecare lună, începând cu luna aprilie 2023 și până la data încetării efectelor prevederilor neconstituționale ale ordonanțelor de urgență care împiedică angajatorii acestora să le plătească indemnizațiile cuvenite în raport cu evoluția salariului minim brut pe țară garantat în plată în vigoare arătând că prejudiciile salariale indicate la acest capăt de cerere sunt detaliate în anexe, respectiv în centralizatorul la nivel de Curte de Apel, centralizatoarele la nivel de județe și anexele nr. 1 la Certificatele la nivel de angajator (comună sau oraș), acestea din urmă eliberate direct de către angajatori;
- pentru salariații reclamanți, suma totală de 16.696.101 lei, cu titlu de prejudiciu salarial aferent anilor 2020-2022, suma de 6.624.732 lei reprezentând prejudiciu salarial calculat pentru perioada ianuarie - martie 2023, precum și, în continuare, suma lunară de 2.208.244 lei, reprezentând prejudiciu salarial pentru fiecare lună, începând cu luna aprilie 2023 și până la data încetării efectelor prevederilor neconstituționale ale ordonanțelor de urgență care împiedică angajatorii acestora să le actualizeze salariile în raport cu evoluția salariului minim brut pe țară garantat în plată în vigoare, arătând că prejudiciile salariale indicate la acest capăt de cerere sunt detaliate în anexe, respectiv în centralizatorul la nivel de Curte de Apel, centralizatoarele la nivel de județe și anexele nr. 2 la Certificatele la nivel de angajator (comună sau oraș), acestea din urmă eliberate direct de către angajatori sau întocmite în baza adeverințelor eliberate de către aceștia, după caz, cu cheltuieli de judecată.
2. Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 113 din 15 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția netimbrării acțiunii, invocată din oficiu, cu privire la reclamanții CC, AM, CH, BE, H, DC, CP, N, R, I, CD, AN, BM, CV, BY, D, CA, AD, O, X, DI, CI, BQ, BB, BJ, DE, P, CU, BX, CY, AI, AX, CE, CF, AS, L, DJ toți prin Asociația DM. A fost anulată ca netimbrată cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor în nume propriu și ca reprezentant al Statului Român.
A fost admisă excepția inadmisibilității cererii și, în consecință, a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții Sindicatul A respectiv un număr de 879 salariați ai unor comune și orașe din județele Harghita și Mureș, reprezentați prin Sindicatul A, reprezentat prin președinte B, în calitatea de membri ai sindicatului și următorii demnitari (primari și viceprimari) C, F, G, J, K, M, Q, S, T, U, V, W, Y, Z, AA, AB, AC, AE, AF, AG, AH, AJ, AK, AL, AO, AP, AQ, AR, AT, AU, AV, AW, AY, AZ, BA, BC, BD, BF, BG, BH, BI, BK, BL, BN, BO, BP, BR, BS, BT, BU, BV, BW, BZ, CB, CG, CJ, CK, CL, CM, CN, CO, CQ, CR, CS, CT, DO, CX, CZ, DA, DB, DD, DF, DG, DH, DK, DL, toți prin Asociația DM, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor în nume propriu și ca reprezentant al Statului Român.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs reclamanții, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate în sensul respingerii excepției inadmisibilității acțiunii, cu constatarea admisibilității cererii de chemare în judecată, în raport cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății și sesizarea Curții Constituționale.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că raționamentul instanței de fond este eronat, întrucât, dacă s-ar aplica ipoteza avută în vedere de aceasta, spre a accede la instanța constituțională, dacă se solicită doar despăgubirea pentru prejudiciile cauzate de o ordonanță neconstituțională, atunci întotdeauna repararea prejudiciului ar trebui îndreptată exclusiv spre emitentul ordonanței (Guvernul).
Astfel, în prezenta speță, au fost chemați în judecată atât emitentul ordonanțelor considerate neconstituționale, respectiv Guvernul, cât și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, în considerarea dispozițiilor art. 223 C. civ.
Au apreciat recurenții că răspunderea pârâtelor este solidară, astfel că admiterea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată reprezintă aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ, întrucât, în mod clar, obiectul principal al acțiunii îl reprezintă repararea prejudiciului direct cauzat reclamanților prin ordonanțele neconstituționale adoptate de Guvern în numele și interesul Statului român, în exercitarea prerogativelor sale de autoritate publică executivă a acestuia, iar calea reparării prejudiciului nu poate fi alta decât cea prevăzută în art. 9 din Legea nr. 554/2004.
În concluzie, excepția de neconstituționalitate este mijlocul procedural, iar nu obiectul principal al acțiunii.
Au mai arătat recurenții că, în ceea ce privește art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., judecătorul fondului a soluționat excepția inadmisibilității exclusiv pe baza susținerilor orale ale reprezentantului reclamanților, fără ca în prealabil să solicite și să primească la dosar precizări scrise în legătură cu cadrul procesual, care ulterior să fie comunicate pârâtelor.
Au apreciat recurenții că excepția inadmisibilității invocată din oficiu ar fi putut fi pusă în discuție abia după comunicarea precizărilor către pârâte.
4. Apărările intimaților
Intimații nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Criticile formulate prin intermediul memoriului de recurs privesc soluționarea, de către instanța de fond a excepției inadmisibilității, fiind întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ..
Verificând sentința recurată prin prisma cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitor la interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată următoarele:
Demersul părților reclamante, formulat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor (fila 3 vol. I dosar fond), a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 (fila 8 vol. I dosar fond), acestea solicitând plata unor sume reprezentând prejudiciu salarial aferent perioadelor indicate în cerere, până la data încetării efectelor prevederilor neconstituționale ale ordonanțelor de urgență care îi împiedică pe angajatorii acestora să le plătească indemnizațiile cuvenite în raport cu evoluția salariului minim brut pe țară garantat în plată în vigoare. (fila 4 vol. I dosar fond).
Totodată, anexat cererii a fost depusă și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 13 din OUG nr. 1/2020, art. I alin. (2) din OUG nr. 226/2020, art. I alin. (2) din OUG nr. 130/2021, art. I alin. (4) din OUG nr. 168/2022 (filele 19-30 vol. I dosar fond).
Instanța de primă jurisdicție, în motivarea soluției date excepției inadmisibilității, a apreciat că cererea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României nu are corespondent în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în sensul în care reclamantul nu solicită repararea prejudiciului în vederea înlăturării vătămării dreptului sau interesului legitim.
În consecință, a apreciat că acțiunea formulată în contradictoriu cu Guvernul României are un singur petit, cel al constatării neconstituționalității unor dispoziții din ordonanțe de urgență, fiind incidente art. 9 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004.
Judecătorul fondului a reținut că, în sensul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, obiectul principal al cererii nu poate fi constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță, context în care, în lipsa unei acțiuni având ca obiect principal o cerere subsumată dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea 554/2004, a apreciat că nu este admisibilă o cerere având ca finalitate accesarea mecanismului procedural prevăzut de art. 9 alin. (1) din același act normativ.
Totodată, a constatat că sancțiunea inadmisibilității cererii este deopotrivă aplicabilă și în situațiile în care, deși sunt formulate petite care din perspectiva părții corespund situațiilor reglementate de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, instanța apreciază că aceste petite sunt formal deduse judecății, neputând fi soluționate ca atare pe fond, din perspectiva cadrului procesual.
În raport de cele expuse, instanța de fond a reținut că excepția inadmisibilității prin raportare la prevederile art. 9 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 este fondată, fiind admisă ca atare, cu consecința respingerii ca inadmisibilă a acțiunii.
Înalta Curte reține că art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reprezintă cadrul general în care persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h din lege, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
În schimb, art. 9 din aceeași lege vizează situațiile în care o persoană se consideră vătămată în mod direct printr-o ordonanță a Guvernului, independent de existența unui act administrativ individual adoptat în baza acelei ordonanțe. Atât timp cât acțiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanței Guvernului care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-le, reclamantul are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Potrivit art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, acțiune care poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste ordonanțe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operațiuni administrative.
Așadar, reclamantul poate promova o acțiune care are ca obiect repararea unei vătămări produse de o ordonanță a Guvernului, ca act administrativ normativ, vătămarea provenind, într-o atare situație, din însăși conformarea cu măsurile dispuse prin actul Guvernului.
Formularea textului normativ menționat arată fără echivoc faptul că nu se poate cere în mod direct anularea unei ordonanțe sau a unor dispoziții dintr-o ordonanță, acțiunea în contencios administrativ putând avea ca obiect numai repararea vătămării cauzate prin acest tip de act administrativ normativ, cu invocarea neconstituționalității ordonanței, pe calea incidentală a unei excepții, ca un mijloc de apărare.
Raportat la motivele de fapt și de drept invocate de reclamanți în susținerea cererii de chemare în judecată, instanța de recurs constată că acțiunea acestora nu are ca obiect principal constatarea neconstituționalității dispozițiilor ordonanțelor, ci repararea prejudiciului cauzat printr-o ordonanță de urgență a Guvernului apreciată ca fiind neconstituțională, iar faptul că prejudiciul pretins suferit este într-o legătură strânsă și directă în raport de efectele declarării neconstituționale a dispozițiilor ordonanțelor nu este de natură să conducă la inadmisibilitatea acțiunii, ci reprezintă una dintre condițiile prevăzute de lege pentru procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Atât timp cât acțiunea reclamanților are ca scop înlăturarea efectelor ordonanțelor Guvernului, aceștia au deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea contenciosului administrativ care prevede sesizarea Curții Constituționale în vederea efectuării controlului de constituționalitate a actului Guvernului.
Astfel, instanța de control judiciar reține că acțiunea a fost formulată de reclamanți în scopul reparării prejudiciului produs în patrimoniul acestora ca urmare a aplicării prevederilor ordonanțelor, pe care aceștia le apreciază ca fiind neconstituționale, iar instanța de fond este datoare să analizeze cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți.
În prezenta speță, se observă că a fost chemat în judecată, în calitate de pârât, și Guvernul României, astfel că, în manifestarea rolului activ prevăzut de dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., instanța de fond trebuia să analizeze cadrul procesual în raport cu scopul real al demersului părților reclamante, nu să examineze cererea în mod trunchiat și formal și să respingă acțiunea ca inadmisibilă.
Având în vedere considerentele care au determinat soluția recursului de față, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, motiv pentru care nu se mai impune analizarea criticilor din cererea de recurs subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ..
Totodată, nefiind formulate critici cu privire la acest aspect, instanța de control judiciar va menține dispozițiile sentinței în ceea ce privește soluționarea excepției netimbrării.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamanții Asociația DM prin președinte, în calitate de reprezentant comun al reclamanților enumerați în cererea de chemare în judecată și Sindicatul A, în reprezentarea membrilor de sindicat enumerați în cererea de chemare în judecată, împotriva sentinței nr. 113 din 15 septembrie 2023 a Curții de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Va casa în parte sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Va menține dispozițiile sentinței în ceea ce privește soluționarea excepției netimbrării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanții Asociația DM prin președinte, în calitate de reprezentant comun al reclamanților enumerați în cererea de chemare în judecată și Sindicatul A, în reprezentarea membrilor de sindicat enumerați în cererea de chemare în judecată, împotriva sentinței nr. 113 din 15 septembrie 2023 a Curții de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Casează în parte sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Menține dispozițiile sentinței în ceea ce privește soluționarea excepției netimbrării.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 5 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.