Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin contestația împotriva Deciziei Inspectorului-Șef al Inspecției Judiciare nr. 3/27.01.2023, înregistrată pe la data de 23.02.2023 pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a Contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/3/2023, reclamanta A, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 3/27.01.2023 și obligarea pârâtei la calcularea indemnizației de bază cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 605,225 lei ce se cuvine reclamantei în baza Deciziei nr. 875/18.08.2022 emise de Curtea de Apel București, în perioada 01.08.2016-31.12.2021.
Prin încheierea de ședință din data de 07.03.2023, Tribunalul București - Secția a II-a Contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale funcționale a Secției a II-a Contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 04.04.2023, sub nr. x/3/2023*.
Prin sentința civilă nr. 3857/19.06.2023, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat cererea în favoarea Curții de Apel București, Secțiile de Contencios Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a Contencios administrativ și fiscal la data de 24.07.2023, sub nr. x/3/2023*.
2. Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 69 din 19 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a apreciat în mod eronat că nu au fost formulate critici cu privire la incidența termenului de prescripție. Acestea au fost menționate inclusiv în concluziile orale.
Recurenta a arătat că, în prezenta cauză, a solicitat recunoașterea și plata drepturilor salariale conform deciziei nr. 875/18.08.2022 emise de Curtea de Apel București, prin raportare la recunoașterea valorii sectoriale de referință în cuantum de 605,225, pentru perioada 01.08.2016-31.12.2021.
A menționat că pârâta a recunoscut dreptul salarial al reclamantei cu luarea în considerare a VRS în cuantum de 605,225, dar, potrivit art. 2 din decizie, recalcularea și plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada menționată se face cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani.
Prin urmare, drepturile salariale au fost stabilite a fi favorabile cele aferente funcției de personal auxiliar, astfel că acestea sunt drepturile în raport de care se calculează beneficiile stabilite prin decizia nr. 875/2022. Mai mult, la reactualizarea veniturilor de către instituția pârâtă la care s-a făcut detașarea se vor aplica dispozițiile legale aferente funcției contractuale ocupate prin detașare.
A mai arătat recurenta că, odată recunoscut beneficiul favorabil al drepturilor salariale aferente funcției de grefier, trebuie recunoscute și beneficiile retroactiv stabilite în mod definitiv de instanța judecătorească, aferentă aceleiași funcții, pârâta fiind obligată, prin asimilare raportat la art. 57 din Legea nr. 567/2004, să plătească salariul astfel cum l-ar fi plătit Curtea de Apel București, așadar cu recunoașterea efectelor deciziei nr. 875/2022, astfel că pârâta nu mai este în măsură, la acest moment, să stabilească existența dreptului de a fi salarizat prin raportare la VRS 605,225, prin luarea în considerare a termenului de prescripție; potrivit art. 57 din Legea nr. 567/2004, pârâta trebuie să procedeze la recalcularea și plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea întocmai a deciziei nr. 875/18.08.2022, pentru perioada 01.08.2016-31.12.2021.
4. Apărările intimatei
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 3/27.01.2023 și obligarea pârâtei la calcularea indemnizației de bază cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 605,225 lei ce se cuvine reclamantei în baza Deciziei nr. 875/18.08.2022 emise de Curtea de Apel București, în perioada 01.08.2016-31.12.2021.
Soluționând cauza, curtea de apel a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Preliminar, Înalta Curte reține că, în sistemul noului Cod de procedură civilă, recursul este conceput ca o cale extraordinară de atac, altfel spus, ca un ultim nivel de jurisdicție în care părțile în litigiu își pot apăra drepturile lor subiective, înlăturând efectele hotărârilor pronunțate în condițiile celor opt cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ..
Față de reglementarea anterioară, nu se mai poate solicita modificarea hotărârii atacate prin recurs și nici modificarea situației de fapt, ci numai casarea, textul de lege enumerând opt motive de nelegalitate, față de nouă, cât conținea Codul de procedură civilă anterior.
Conform prevederilor legale în vigoare, recursul nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile, în raport de situația de fapt care a fost stabilită de instanța de fond.
Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., „(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.”
Analizarea incidenței acestui motiv de casare în speța de față presupune cenzurarea de către instanța de control judiciar a modului în care instanța de fond a interpretat și a aplicat normele de drept material, ceea ce presupune, ca situație premisă, stabilirea în etapa judecății fondului a situației de fapt.
În cauza de față, însă, analizând hotărârea recurată, se constată că, în considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că reclamanta, în calitate de grefier în cadrul Tribunalului București, care a fost detașată la Inspecția Judiciară începând cu data de 20 februarie 2017 pe o funcție de personal contractual, a solicitat punerea în aplicare a Deciziei nr. 875 din 18 august 2022 emise de Președintele Curții de Apel București, prin care drepturile salariale individuale ale personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel București au fost stabilite la o valoare de referință sectorială de 605,225 lei începând cu data de 01.08.2016.
A constatat instanța de fond că la data de 18 august 2022 a fost emisă Decizia Președintelui Curții de Apel București prin care drepturile salariale individuale ale personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel București și instanțele arondate au fost stabilite prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 lei începând cu data de 01.08.2016, iar potrivit Anexei la această decizie, reclamantei i-au fost stabilite, pentru perioada 1 august 2016 - 31 decembrie 2017, următoarele drepturi salariale:
- un salariu de bază de 5,600 lei, sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase în valoare de 744 lei, cuantumul sporului pentru risc, suprasolicitare neuropsihică și confidențialitate în valoare de 908, totalul venitului brut fiind 7.252 lei (fila nr. 10 în dosarul format pe rolul Tribunalului București - Secția contencios administrativ și fiscal).
Totodată, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu Decizia Președintelui Curții de Apel București antereferită, Inspectorul-șef al Inspecției Judiciare a emis Decizia nr. 99 din 21 noiembrie 2022, privind recalcularea drepturilor salariale ale reclamantei, grefier treapta II detașat de la Tribunalul București începând cu data de 20.02.2017 (data detașării), astfel:
Art. 1 În perioada 20.02.2017-28.02.2017, drepturile salariale brute lunare cuvenite doamnei A sunt următoarele:
- Indemnizație de încadrare de 5.496 lei;
- Spor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 731 lei;
- Spor pentru risc, suprasolicitare neuropsihică și păstrarea confidențialității de 892 lei;
Art. 2 În perioada 1 martie 2017-31 decembrie 2017, drepturile salariale brute lunare s-au stabilit astfel:
- Indemnizație de încadrare de 5.771 lei;
- Spor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 731 lei;
- Spor pentru risc, suprasolicitare neuropsihică și păstrarea confidențialității de 892 lei.
Totodată, prin Decizia nr. 99/21.11.2022 (art. 3 s-a prevăzut că recalcularea și plata diferențelor salariale pentru perioada prevăzută la art. 1 se va face cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani, în condițiile legii.
Față de cele expuse, judecătorul fondului a concluzionat că reclamantei i-au fost stabilite drepturile salariale în conformitate cu Decizia Președintelui Curții de Apel București, prevăzându-se că plata diferențelor salariale se va face cu respectarea termenului de prescripție.
În ceea ce privește incidența termenului de prescripție în materia drepturilor salariale restante, s-a reținut că reclamanta nu a formulat critici, ci a arătat că decizia Inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nu a fost emisă cu respectarea deciziei Președintelui Curții de Apel București nr. 875/18.08.2022.
Curtea de apel a constatat că în cauză nu se pune problema neacordării drepturilor salariale, ci a faptului că aceasta s-a realizat prin actul administrativ contestat cu respectarea termenului de prescripție extinctivă.
Prin urmare, apreciind că decizia Inspectorului-șef al Inspecției Judiciare a fost emisă cu respectarea dispozițiilor Deciziei Președintelui Curții de Apel București în privința reclamantei, instanța de fond a respins cererea ca neîntemeiată.
Instanța de control judiciar apreciază că judecătorul fondului nu a stabilit situația de fapt, atribut exclusiv al instanței de fond, iar, pe de altă parte analiza acestuia apare ca fiind una pur formală, ce nu ține seama de particularitățile cazului concret, de argumentele și apărările părților, aspect ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Astfel, prima instanță și-a format convingerea exprimată în soluția pronunțată în contextul în care la dosarul cauzei nu s-a depus întreaga documentație ce a stat la baza emiterii actului contestat, potrivit art. 13 din Legea nr. 554/2004, la dosar neexistând, de exemplu, dovezi referitoare la data detașării reclamantei la Inspecția Judiciară sau decizia nr. 875 depusă în integralitate (la filele 8-9 din dosarul Tribunalului București – Secția contencios administrativ și fiscal sunt atașate doar prima și ultima pagină ale acestei decizii).
Totodată, se constată că instanța de fond a procedat la o analiză superficială a pretențiilor deduse judecății și a înscrisurilor depuse la dosar, redând pur și simplu conținutul actelor administrative și concluzionând că reclamantei i-au fost stabilite drepturile salariale în conformitate cu Decizia Președintelui Curții de Apel București, prevăzându-se că plata diferențelor salariale se va face cu respectarea termenului de prescripție, fără a prezenta în concret argumentele care au condus la această concluzie.
În lipsa stabilirii corecte și complete a situației de fapt, instanța de control judiciar nu poate analiza legalitatea hotărârii din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind în imposibilitate de a cenzura maniera de interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente.
În concluzie, nestabilirea de către prima instanță a situației de fapt sub toate aspectele echivalează cu necercetarea fondului și atrage incidența dispozițiilor art. 498 alin. (2) C. proc. civ., impunând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru stabilirea corectă și completă a situației de fapt și pentru analiza efectivă și concretă a argumentelor părților și a dispozițiilor legale incidente în materie, cu atașarea documentației administrative, conform art. 13 din Legea nr. 554/2004.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, constatând incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 din același cod, Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamanta A împotriva sentinței nr. 69 din 19 ianuarie 2024 a Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta A împotriva sentinței nr. 69 din 19 ianuarie 2024 a Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 5 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.