de la 5 decembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06.02.2024, reclamanta societatea A SA, reprezentată prin administrator B, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția Generală Creștere Inteligență Digitalizare:
1) în principal, anularea notificării nr. 15132/02.02.2023 în privința abaterilor nr. 3.1 și nr. 4 privind situația cererii de plată nr. 2, ca fiind nelegală și neîntemeiată și obligarea pârâtului la plata sumelor respinse la plată;
2) în subsidiar, reducerea corecțiilor aplicate la ambele abateri de la 25% la 10% din valoarea contractului, având în vedere încadrarea legală a abaterilor, gravitatea și efectele concrete ale abaterii;
3) anularea inclusiv a deciziei de soluționare a contestației nr. 23/03.03.2023;
4) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată..
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal
Prin sentința civilă nr. 69 din data de 22 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că, potrivit susținerilor ambelor părți și mențiunilor din cuprinsul notificării atacate, sumele sunt alocate prin programe finanțate de Uniunea Europeană, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ.
2.2. Hotărârea Tribunalului Harghita – Secția Civilă
Prin sentința civilă nr. 1186 din data de 23 octombrie 2024, pronunțată de Tribunalul Harghita – Secția Civilă s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în speță, aplicabil pentru stabilirea instanței competente material este criteriul referitor la rangul autorității emitente, conform trimiterii la norma de la alin. (1) al art. 10 din Legea contenciosului administrativ, în privința capătului 2 de cerere.
În cauză, actul emană de la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, autoritate ce este situată la nivel central, astfel că, pentru stabilirea instanței competente să soluționeze cauza, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza II din Legea nr. 554/2004, competentă fiind curtea de apel.
II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita – Secția civilă, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt și de drept relevante
Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., republicat, dispun că „există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior și-au declarat necompetența”.
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței materiale de soluționare a cauzei.
Reclamanta a învestit instanța cu o acțiune prin care a solicitat, în principal, anularea notificării nr. 15132/02.02.2023 în privința abaterilor nr. 3.1 și nr. 4 privind situația cererii de plată nr. 2, obligarea pârâtului la plata sumelor respinse la plată; în subsidiar, reducerea corecțiilor aplicate la ambele abateri de la 25% la 10% din valoarea contractului, având în vedere încadrarea legală a abaterilor, gravitatea și efectele concrete ale acestora; anularea inclusiv a deciziei de soluționare a contestației nr. 23/03.03.2023.
Reclamanta a fost beneficiarul finanțării nerambursabile acordate pentru implementarea Proiectului „Dezvoltarea unei tehnologii de producție de anticorpi monoclonali la sediul firmei SC A SA”, sens în care a fost încheiat Contractul de finanțare nr. (..), în cadrul proiectului Investiții inițiale pentru inovare (Sisteme microbioreactoare, Aparat de electroforeză capilară cu detector de fluorescență, Upgrade HPLC de la pompă izocratică la pompă cauterner, centrifugă de celulă, hotă sterilă).
Având în vedere natura actelor atacate, se reține că instanța este învestită cu un litigiu privind acte administrative emise de autorități conform dispozițiilor speciale ale art. 51 alin. (2) din O.U.G nr. 66/2011, care fac trimitere la normele Legii nr. 554/2004.
Potrivit susținerilor ambelor părți și mențiunilor din cuprinsul notificării atacate, sumele sunt alocate prin programe finanțate de Uniunea Europeană, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ: „Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluționează potrivit rangului autorității, conform prevederilor alin. (1)
Suma ce face obiectul contestației este în legătură directă cu modul de derulare a acestui contract, însă se situează sub plafonul avut în vedere de lege pentru a determina competența Curții de Apel în soluționarea acesteia (3.000.000 lei), suma respinsă la plată provenind din bugetul FEDR în cuantum de 268.690,48 lei, iar cea de 47.415,96 lei din bugetul național.
Prin urmare, raportat la obiectul cauzei, tribunalul este instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu.
2.Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A SA și pe pârâții Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene și Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția Generală Creștere, Inteligență, Digitalizare în favoarea Tribunalului Harghita – Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A SA și pe pârâții Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene și Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția Generală Creștere, Inteligență, Digitalizare în favoarea Tribunalului Harghita – Secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 5 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.