Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin decizia civilă nr. 82 din 13 ianuarie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/118/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de reclamanta A împotriva deciziei nr. 176/CA din 11 martie 2020 a Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Prin cererea înregistrată la data de 26.04.2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/1/2022, recurenta-reclamantă A și reclamantele B și C au formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei de recurs nr. 82 din 13 ianuarie 2022.
2. Hotărârea atacată cu contestație în anulare
Prin Decizia nr. 2455 din 25 aprilie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/1/2022, s-a constatat perimată contestația în anulare formulată de A, C, B împotriva deciziei nr. 82 din 13 ianuarie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/118/2018.
3. Contestația în anulare formulată în cauză
Împotriva Deciziei nr. 2455 din 25 aprilie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/1/2022, revizuentele A, C, B au formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ..
În contextul expunerii situației de fapt, revizuentele au susținut că instanța a dispus perimarea după ce aceasta a deschis reluarea procesului, la care au dreptul legal. Acestea au înțeles să formuleze recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece, în opinia lor, hotărârile care s-au pronunțat în cauză sunt netemeinice și nelegale.
Au apreciat că au dreptul la recurs. Chiar dacă nu au putut fi prezente la ședințe, au trimis e-mail, neavând cunoștință dacă acestea au ajuns sau nu, astfel că nu au fost indiferente și nu au lăsat cauza în nelucrare. Pentru ședința din 06.04.2023 au trimis e-mail la data de 23.09.2023. La data de 14.11.2023 au aflat de pe internet că a fost suspendată cauza, însă nu au primit încheierea de ședință.
În concluzie, nu au abandonat cauza, au trimis e-mail-uri către instanță, în contextul în care au avut și probleme de sănătate.
4. Apărările formulate în cadrul dosarului de revizuire
În stadiul procesual al revizuirii nu s-a formulat întâmpinare.
5. Procedura de soluționare a cererii de revizuire
În fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de 513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194 și art. 201 alin. (1) (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.
Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 5 decembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație asupra contestației în anulare
Examinând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată din oficiu, Înalta Curte constată caracterul întemeiat al acesteia.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 7 din C.proc.civ.: „(1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu prevederile legii”, iar potrivit art. 22 alin. (1) din același Cod: „Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.”, obligativitatea de respectare a principiului legalității decurgând primordial din prevederile constituționale care statuează că justiția se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege (art. 124 din Constituția României).
Totodată, art. 457 alin. (1) C.proc.civ. prevede că „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.”
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că procesul trebuie să se desfășoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce privește judecata și executarea silită, cât și sub aspectul competenței, compunerii și constituirii instanței.
Așadar, părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care Codul de procedură civilă sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.
Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
În lumina acestor considerente, Înalta Curte constată că, în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuentele au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 2455 din 25 aprilie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/1/2022, prin care s-a constatat perimată contestația în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., formulată de A, C, B împotriva deciziei nr. 82 din 13 ianuarie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/118/2018, prin care recursul acestora a fost respins ca inadmisibil.
Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ.: ”Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; (…)”
Condiția comună de admisibilitate impusă de acest text legal, se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale, respectiv o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul.
Astfel, se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești numai dacă este vorba despre o hotărâre definitivă pronunțată de instanța de apel, o hotărâre definitivă a primei instanțe împotriva căreia nu s-a declarat apel sau o hotărâre pronunțată de instanța de recurs, hotărâre prin care se evocă fondul. Evocarea fondului implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecata anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând sa se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.
Or, întemeiat pe acest text de lege, revizuentele au formulat cererea de revizuire împotriva unei decizii prin care a fost perimată contestația în anulare formulată de acestea împotriva unei decizii prin care s-a respins ca inadmisibil recursul.
În aceste condiții, prin raportare la considerentele expuse și la dispozițiile legale antereferite, se reține că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii.
Prin urmare, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată de revizuente este inadmisibilă, fiind promovată împotriva unei hotărâri pronunțată într-o contestație în anulare, nesusceptibilă de a fi atacată cu revizuire, potrivit temeiului de drept pe care a fost întemeiată.
Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale oricărui proces, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției.
Așa fiind, în vederea respectării principiului legalității căii de atac, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
2. Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 513 coroborat cu art. 457 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele C, B, A împotriva Deciziei nr. 2455 din 25 aprilie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/1/2022, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 5 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.