Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sun nr. x/44/2022 pe rolul Curții de Apel Galați, reclamantul Municipiul Galați prin Primar a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Educației și Ministerul Finanțelor, obligarea pârâților la plata sumei de 14.577.570 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport local al elevilor, aferente perioadei 5 noiembrie 2020 - 31 martie 2022, astfel:
1.296.360 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport local al elevilor, aferente perioadei 5 noiembrie 2020 - 31 decembrie 2020, cheltuieli suportate de Municipiul Galați în perioada menționată;
9.611.820 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport local al elevilor, aferente perioadei 01 ianuarie 2021 31 decembrie 2021, cheltuieli suportate de Municipiul Galați în perioada menționată.
3.669.390 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport local al elevilor, aferente perioadei 01 ianuarie 2022 - 31 martie 2022, cheltuieli suportate de Municipiul Galați în perioada menționată, sumă actualizată cu dobânda legală.
La primul termen de judecată, din data de 30.03.2023, reclamantul și-a majorat cuantumul pretențiilor la suma de 22.271,120 lei, aferente perioadei 2020-2022.
2. Soluția instanței de fond
Prin Sentința civilă nr. 265/2023 din 14 noiembrie 2023, Curtea de Apel Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității și a lipsei calității procesuale a pârâților, ca nefondate.
Totodată a respins cererea formulată de reclamantul Municipiul Galați prin Primar, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României București, Ministerul Educației și de Ministerul Finanțelor, având ca obiect, pretenții, astfel cum a fost precizată, ca nefondată.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul Municipiul Galați prin Primar, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, după rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulate.
În motivarea recursului, reclamantul, după o prezentare a istoricului cauzei și a considerentelor instanței de fond, a susținut în esență, următoarele aspecte:
În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct.6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că hotărârea recurată este nelegală, întrucât este nemotivată, în opinia sa, instanța de fond nearătând care au fost considerentele care au stat la baza deciziei sale și nu a arătat rațiunea pentru care nu s-ar aplica dispozițiile privind decontarea de la bugetul de stat a cheltuielilor privind transportul gratuit.
Recurentul-reclamant consideră că hotărârea atacată nu cuprinde toate elementele prevăzute de art. 425 C. proc. civ., condierentele lipsind cu desăvârșire.
În esență, recurentul a susținut că hotărârea recurată este nemotivată câtă vreme instanța nu a arătat raționamentul logico-juridic pe care l-a aplicat pentru a ajunge la soluția pronunțată.
În ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct.8 C. proc. civ., recurentul a arătat că soluția pronunțată este rezultatul aplicării greșite a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 226/30.10.2020.
Recurentul-reclamant susține că potrivit modificărilor aduse prin prevederile literei e) al art. 104 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, legiuitorul a inclus costurile cu transportul elevilor în finanțarea de bază a învățământului, finanțare asigurată de către stat în baza costului standard.
Așadar, susține recurentul-reclamant, în conformitate cu prevederile legale mai sus enunțate, începând cu data de 05 noiembrie 2020, elevii din învățământul preuniversitar acreditat/autorizat beneficiază de gratuitate la servicii publice de transport local și județean, rutier, etc, pe tot parcursul anului calendaristic, gratuitatea fiind asigurată de către autoritățile administrației publice locale prin subvenționarea operatorului de transport, iar decontarea cheltuielilor făcându-se de la bugetul de stat, prin transfer, către unitățile administrativ-teritoriale.
Ministerul Finanțelor având atribuții de inventariere și cuprindere in bugetul național a tuturor finanțărilor de repartizat asumate de organele centrale prin legi ordine, ordonanțe, respectiv a tuturor obligațiilor asumate pe seama fondurilor publice, iar Ministerul Educației Naționale având atribuții de prognozare, planificare, programare și propunere a bugetului, respectiv a resurselor financiare necesare realizării politicilor în domeniul său de competență.
În continuare, recurentul-reclamant arată că Ministerul Educației organizează și conduce sistemul național de educație, formare profesională și cercetare științifică universitară, iar în calitatea sa de organ de specialitate al administrației publice centrale, are drept de inițiativă și de execuție în domeniul politicii financiare și al resurselor umane din sfera educației, formării profesionale și cercetării științifice universitare (potrivit art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 396/2021).
In vederea realizării obiectivelor din domeniile sale de activitate, Ministerul Educației îndeplinește funcția de reglementare și sinteză, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ metodologic, funcțional, operațional, instituțional și financiar necesar pentru realizarea obiectivelor strategice din domeniile sale de activitate.
Ministerul Educației este cel care are obligația prognozării, planificării, programării și propunerii bugetului, respectiv a resurselor financiare necesare realizării politicilor în domeniul său de competență.
Așadar, concluzionează recurentul-reclamant, prin efectul legii (Ordinul MEN nr. 4982/2017, H.G. nr. 369/2021), Ministerului Educației îi revine rolul de a propune Ministerului Finanțelor necesarul sumelor de finanțat în vederea includerii acestora în bugetul consolidat al statului, astfel încât să se poată realiza decontarea (de către UAT-uri și de către unitățile de învățământ coordonate de Ministerul Educației) drepturilor de transport reglementate de Legea nr. 1/2011 și de Legea nr. 226/2020.
Autoritățile locale au fost obligate să își revizuiască bugetele proprii si să renunțe la alte cheltuieli bugetare proprii: pentru a acoperi, în locul bugetului de stat, aceste cheltuieli de transport.
De asemenea, susține recurentul-reclamant, autoritățile locale nu pot fi obligate, printr-o interpretare a legii, să asigure gratuități indiferent de categoria de beneficiar, decât în limita posibilităților financiare și cu respectarea art. 6 din Legea nr. 273/2006.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru pentru următoarele considerente:
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 22.271,120 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport local al elevilor, aferente perioadei 5 noiembrie 2020 - 31 martie 2022 și aplicarea unei amenzi aplicabile persoanei/persoanelor culpabile de neexecutarea obligației în termen ce 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii ce se va pronunța, conform art. 18 alin. (5) corelat cu art. 24 din Legea nr. 554/2004
Prin sentința pronunțată, Curtea de Apel Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal a respins atât excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive a pârâților, cât și cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Legalitatea soluției a fost contestată de către reclamantul Municipiul Galați din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct.6 și 8 C. proc. civ..
2.1. Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct.6 C. proc. civ. sunt nefondate.
Înalta Curte constată că este nefondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant, prin raportare la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b C. proc. civ..
În acest sens, se reține că dispozițiile prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.
Obligația instanței de fond de a motiva sentința pe care a pronunțat-o privește, în esență, arătarea situației de fapt pe care a reținut-o și a considerentelor de fapt și de drept pentru care a pronunțat soluția, criterii legale pe care sentința recurată le îndeplinește.
În cauză, hotărârea recurată cuprinde, în mod evident, argumentele pertinente pe care se întemeiază soluția de respingere atât a excepțiilor inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive a pârâților, dar și de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, nefiind identificate „motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”, pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.
În argumentarea acestui motiv de recurs, recurentul-reclamant face trimitere la modalitatea de soluționare a raportului juridic dedus judecății, declarându-și dezacordul față de concluzia instanței privind lipsa calității procesuale active.
Faptul că recurentul nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe de respingere a acțiunii, însă, nu conduce la incidența în cauză a motivului de casare invocat.
În acest context, verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar reține că aceasta îndeplinește exigențele art. 425 alin. (1) lit. b C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția de respingere a acțiunii.
2.2.În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este fondat, dispozițiile legale fiind interpretate și aplicate greșit prin sentința recurată, potrivit următoarelor considerente:
Pentru perioada 5.11.2020-31.12.2021 sunt incidente prevederile art. 84 alin. (1) 11 și 12 din Legea nr. 1/2011, astfel cum au fot modificate de Legea nr. 226/2020, potrivit cărora „(1) Elevii din învățământul preuniversitar acreditat/autorizat beneficiază de gratuitate la servicii publice de transport local și județean, rutier, naval, cu metroul, precum și feroviar la toate categoriile de trenuri, clasa a II-a, pe tot parcursul anului calendaristic.
(11) În vederea asigurării gratuității prevăzute la alin. (1) decontarea cheltuielilor se face de la bugetul de stat, prin transfer, către unitățile administrativ-teritoriale.
(12) Gratuitatea este asigurată de către autoritățile administrației publice locale, prin subvenționarea operatorului de transport conform Legii serviciilor publice de transport persoane în unitățile administrativ-teritoriale nr. 92/2007, cu modificările și completările ulterioare.”
Dispozițiile legale sunt clare, stabilind faptul că gratuitatea se suportă de la bugetul de stat, autoritatea locală fiind doar un intermediar care asigură, într-o primă etapă, subvenționarea operatorului de transport.
Prima instanță și-a întemeiat soluția de respingere a acțiunii pe faptul că Legea bugetului de stat nu a prevăzut, nici pentru anul 2020 și nici pentru anul 2021, sume cu această destinație.
Dacă, într-adevăr, acest aspect ar fi fost relevant, consecința logică ar fi trebuit să fie aceea că, prin neprevederea în bugetul de stat a sumelor necesare pentru asigurarea gratuității transportului elevilor, încetează respectivul beneficiu legal. Or, o astfel de concluzie nu poate fi acceptată, obligațiile legale necondiționate neputând să depindă de prevederea sau neprevederea în bugetul de stat a sumelor necesare acoperirii respectivelor obligații. O chestiune legată de disciplina bugetară nu poate avea nicio implicație cu privire la substanța obligațiilor pe care statul și le-a asumat print-un act normativ adoptat de puterea legiuitoare.
În nici un caz, din neprevederea sumelor necesare pentru asigurarea gratuității reglementate de art. 84 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, nu se poate trage concluzia că ar fi operat un transfer al sarcinii de asigurare a acestui beneficiu de la autoritățile centrale la comunitatea locală.
În consecință, recurenta era îndreptățită să obțină recuperarea, de la bugetul de stat, a sumelor cheltuite pentru subvenționarea operatorilor de transport în conformitate cu prevederile art. 84 alin. (12) din legea nr. 1/2011.
Ministerul Finanțelor avea obligația, în conformitate cu prevederile legii nr. 500/2002, să cuprindă în proiectul de buget sumele necesare pentru asigurarea finanțării obligațiilor care, potrivit legii, se suportă din bugetul de stat. În condițiile în care art. 84 din Legea nr. 1/2011 prevedea faptul că gratuitatea pentru transportul elevilor se asigură de la bugetul de stat, Ministerul Finanțelor avea obligația să elaboreze proiectul de buget astfel încât să existe fonduri suficiente pentru îndeplinirea acestei obligații. Prin invocarea faptului că bugetul de stat nu a prevăzut sumele necesare decontării cheltuielilor realizate, într-o primă fază, de la bugetul local, își invocă, de fapt, propria culpă.
Legea 500/2001, care stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice, precum și responsabilitățile instituțiilor publice implicate în procesul bugetar, prevede, în ceea ce privește rolul Ministerului Finanțelor Publice, la art. 2 alin. (2) lit. e funcția „de concepție bugetară și fiscală”, la art. 19 atribuții în domeniul finanțelor publice, printre acestea „a) coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție”, iar H.G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor prevede la art. 3 alin. (1) faptul că „6. elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare”, la art. 4 faptul că „În exercitarea atribuțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice colaborează cu celelalte ministere și organe de specialitate din subordinea Guvernului, cu autoritățile publice locale, cu alte instituții publice și cu alte organisme, cu partenerii de dialog social.”
În condițiile în care se reține că, potrivit legii, recurenta avea dreptul să obțină decontarea, de la bugetul de stat, a cheltuielilor avansate pentru asigurarea gratuității transportului elevilor, și, în condițiile în care nu se poate identifica o altă cale procedurală de urmat pentru realizarea acestui drept, se impune obligarea autorității publice care poartă culpa acestei situații la acordarea sumelor solicitate de recurentă.
În ceea ce privește Ministerul Învățământului, se constată că nici Legea nr. 500/2002 și nici art. 84 din legea 1/2011 nu reglementează o obligație a acestei instituții în legătură cu asigurarea gratuității transportului pentru care reclamanta solicită decontarea. Obligația Ministerului Educației Naționale de a propune includerea, în bugetul de stat, a sumelor necesare finanțării unor obligații legale, se referă, în mod evident, la acele obligații care cad în sarcina acestui minister, nu la obligații cu privire la care acest minister nu are nicio atribuție concretă.
Prin Legea nr. 226/2020 a fost modificat și art. 104 din Legea nr. 1/2011, care la alin. (1) prevede „(1) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale”, în sensul că la alin. (2) „(2) Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, pentru următoarele art.e de cheltuieli, în funcție de care se calculează costul standard per elev/preșcolar/antepreșcolar, după cum urmează: a) cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării; b) cheltuieli cu pregătirea profesională, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prin bugetele locale; c) cheltuieli cu evaluarea periodică a elevilor, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prin bugetele locale; d) cheltuieli cu bunuri și servicii, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prin bugetele locale” a fost introdusă lit. e „e) cheltuieli pentru transportul elevilor din învățământul preuniversitar acreditat/autorizat.”
Lit. e a alin. (2) din art. 104 a fost abrogată prin O.U.G nr. 50/2021, de la data de 17 iunie 2021, însă textul a reintrat în vigoare ca urmare a faptului că O.U.G. nr. 50/2021 a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 16/2023, publicată în Monitorul Oficial la data de 6.03.2023.
Cu toate acestea, este de observat că, spre deosebire de lit. a a alin. (2) aceste dispoziții legale nu se referă la bugetul Ministerului Educației și Cercetării.
În ceea ce privește Guvernul României, față de considerentele din sentința recurată, privind îndeplinirea de către acesta a competențelor specifice, nu au fost formulate motive de recurs.
În ceea ce privește perioada anul 2022, sunt incidente prevederile art. L din O.U.G. nr. 130/2021, potrivit cărora „În anul 2022, prin derogare de la prevederile art. 84 alin. (11) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, gratuitatea acordată elevilor din învățământul preuniversitar acreditat/autorizat pentru transportul local rutier și naval se asigură din bugetele locale.”
Potrivit art. 56 din Legea nr. 317/2021, însă, „Cheltuielile aferente gratuității acordate elevilor din învățământul preuniversitar acreditat/autorizat pentru transportul local rutier și naval finanțate din bugetele locale, conform prevederilor art. L din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, se restituie de la bugetul de stat pe baza unei metodologii aprobate prin hotărâre a Guvernului prin care se vor stabili criteriile și modalitatea de restituire de la bugetul de stat a acestor cheltuieli.” S-a stabilit, așadar, restituirea de la bugetul de stat a cheltuielilor finanțate din bugetele locale.
Ulterior, acest text de lege a fost modificat prin O.G. nr. 19/2022, în vigoare de la 22.08.2022 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2022. Potrivit noii formulări, „Pentru unitățile/subdiviziunile administrativ-teritoriale care finanțează din bugetele locale în anul 2022 cheltuielile aferente gratuității acordate elevilor din învățământul preuniversitar acreditat/autorizat pentru transportul local rutier și naval, conform prevederilor art. L din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările ulterioare, se alocă de la bugetul de stat sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale, prin derogare de la prevederile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare.”
Rezultă că O.U.G. nr. 130/2021 prevede, în mod expres, că gratuitatea acordată elevilor din învățământul preuniversitar acreditat/autorizat pentru transportul local rutier și naval se asigură din bugetele locale, fiind înlăturată de la aplicare, pe perioada menționată, reglementarea cuprinsă în art. 84 alin. (11) din legea nr. 1/2011. În raport de reglementarea cuprinsă în Legea bugetului de stat pe anul 2022, există posibilitatea recuperării acestor sume, însă, în acest caz, recuperarea sumelor se putea face în limitele unei metodologii aprobate prin hotărâre a Guvernului sau în baza unor alocări de sume defalcate din taxa pe valoare adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale.
Astfel, potrivit art. 33 din O.U.G. nr. 130/2021,
„(1) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la art. 29 alin. (5) lit. d) se alocă în limita sumei de 30 lei/lună/beneficiar unităților administrativ-teritoriale care au efectuat plăți până la data de 30 iunie 2022 pentru gratuitatea acordată în anul 2022 elevilor din învățământul preuniversitar acreditat/autorizat pentru transportul local rutier și naval, conform prevederilor art. L din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, cu modificările ulterioare.
(2) În scopul alocării sumelor de la bugetul de stat, unitățile administrativ-teritoriale depun până la data de 15 septembrie 2022 la inspectoratele școlare județene/al municipiului București copii ale documentelor justificative care atestă plățile efectuate până la data de 30 iunie 2022, reprezentând contravaloarea gratuității acordate elevilor din învățământul preuniversitar acreditat/autorizat, pentru transportul local rutier și naval, însoțite de listele beneficiarilor pentru care s-au efectuat plăți.
(3) Inspectoratele școlare județene/al municipiului București verifică dacă beneficiarii din listele prevăzute la alin. (2) pentru care s-a acordat gratuitatea, au calitatea de elev și întocmesc situația centralizată la nivelul fiecărui județ/municipiului București, care cuprinde denumirea unităților administrativ-teritoriale, numărul total de beneficiari pentru care s-a acordat gratuitatea, numărul de beneficiari pentru care s-a acordat gratuitatea și care au calitatea de elev, sumele plătite de către fiecare unitate administrativ-teritorială, precum și sumele maxime ce pot fi acordate de la bugetul de stat, potrivit prevederilor alin. (1)
(4) Situația centralizatoare prevăzută la alin. (3) se transmite direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice/administrațiilor județene ale finanțelor publice, până la data de 26 septembrie 2022.
(5) Până la data de 7 octombrie 2022, direcțiile generale regionale ale finanțelor publice/administrațiile județene ale finanțelor publice transmit Ministerului Finanțelor solicitarea de repartizare a sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2022, corespunzătoare sumei totale comunicate de inspectoratul școlar județean/al municipiului București.
(6) Ministerul Finanțelor înregistrează cererile și repartizează sumele solicitate, pe fiecare județ/municipiul București, până la data de 17 octombrie 2022, în limita sumei prevăzute la art. 29 alin. (5) lit. d). Dacă suma solicitărilor transmise potrivit alin. (5) depășește suma prevăzută la art. 29 alin. (5) lit. d), aceasta se repartizează județelor direct proporțional cu sumele solicitate.
(7) Ministerul Finanțelor este autorizat să introducă modificările ce decurg din aplicarea prevederilor alin. (6) în volumul și în structura bugetului de stat pe anul 2022, pe care le comunică direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice/administrațiilor județene ale finanțelor publice.
(8) Ordonatorii principali de credite răspund de realitatea documentelor depuse la inspectoratele școlare județene/al municipiului București potrivit alin. (2) precum și de conformitatea documentelor depuse cu cele care au stat la baza înregistrării sumelor în contabilitatea proprie.”
Prin aceste dispoziții a fost reglementată o modalitate specială pentru alocarea de la bugetul de stat a sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la art. 29 alin. (5) lit. d) din O.U.G. nr. 130/2021, cu privire la care nu s-au făcut referiri în prezenta cauză, împrejurare față de care, cu privire la anul 2022, nu se poate reține aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
În ceea ce privește cuantumul concret al sumelor pe care le solicită recurentul reclamant, Înalta Curte constată că reclamantul a solicitat inițial suma de 14.577.570 lei (1.296.360 lei aferente perioadei 5 noiembrie 2020 - 31 decembrie 2020, 9.611.820 lei aferente perioadei 01 ianuarie 2021 31 decembrie 2021, 3.669.390 lei aferente perioadei 01 ianuarie 2022 - 31 martie 2022), ulterior a majorat suma pretinsă la suma de 22.271.120 lei, cu mențiunea că suma totală este de 26.568.990 lei (1.296.360 lei aferente anului 2020, 9.611.820 lei aferente anului 2021, 15.660.810 lei aferente anului 2022), din care au fost achitate sumele de 1.231.000 lei și 3.066.270 lei.
Instanța de fond, față de motivele pentru care a apreciat netemeinicia cererii de chemare în judecată, nu a analizat probatoriul administrat, motiv pentru care, având în vedere considerentele menționate anterior privind aplicarea greșită a dispozițiilor legale de către instanța de fond, cu privire la perioada 5.11.2020-31.12.2021 și pârâtul Ministerul Finanțelor, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza pentru rejudecare instanței de fond, pentru analiza probatoriului.
Cât privește excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale a pârâților, Înalta Curte urmează să mențină soluția și considerentele statuate prin hotărârea judecătorească recurată în prezenta cauză, care au intrat în puterea lucrului judecat, nefăcând obiect al recursului.
Instanța de fond va rejudeca cauza, potrivit prezentelor considerente, conform art. 501 alin. (1) și (4) C. proc. civ..
2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamantul Municipiul Galați prin Primar împotriva Sentinței civile nr.265/2023 din 14 noiembrie 2023 a Curții de Apel Galați – Secția de contencios administrativ și fiscal. Va casa în parte, sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, menținând dispoziția sentinței recurate privind respingerea excepțiilor inadmisibilității și a lipsei calității procesuale a pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul Municipiul Galați prin Primar împotriva Sentinței civile nr.265/2023 din 14 noiembrie 2023 a Curții de Apel Galați – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Casează, în parte, sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Menține dispoziția sentinței recurate privind respingerea excepțiilor inadmisibilității și a lipsei calității procesuale a pârâților.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 5 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.